vineri, 6 februarie 2015

„Regele Havanei” de Pedro Juan Gutiérrez- Recenzie



Pedro Juan Gutiérrez s-a născut în Matanzas, Cuba, la 27 ianuarie 1950. Jurnalist în presa audio-vizuală, ziarist la revista săptămânală „Bohemia”, editor, scriitor, pictor și sculptor, Pedro Juan Gutiérrez este o replică de tip cubaneză a Marchizului de Sade, a lui Henry Miller, Rimbaud, Nabokov sau Bukovski. În ciuda succesulul internațional al romanului autobiografic „Trilogie Murdară la Havana” și a premiului Alfonso García-Ramos, conferit în spania (2000) romanului „Animal tropical”, cărțile lui Gutiérrez au fost mult timp interzise în Cuba. A mai scris: „Carne de perro” (pentru care i s-a acordat premiul Narrativa Sur del Mundo), „El insaciable hombre araña”, „Nuestro GG en la Habana” etc. Editura TREI a tradus și publicat deja primele două romane din seria havaneză: „Trilogie Murdară la Havana” și „Animal tropical”.

Prima carte scrisă de către Gutiérrez pe care am citit-o a fost „Animal tropical”. Nu știu ce m-a atras atunci când am cumpărat-o, cred că faptul că acest autor a fost, pentru mai mult timp, interzis în țara lui de origine. Am stat și m-am gândit, oare care să fi fost motivul acestui lucru? O fi scris, oare, despre politica acelei țări sau date jignitoare privitoare la demersul lucrurilor în lumea cubaneză? Nu-mi puteam explica. Bineînțeles, până când am citit cam despre ce scrie domnul Pedro Juan, și, mai ales, cum scrie. Nu știu ce părere aveți voi, dacă l-ați citit, dar eu am rămas surprins și, drept să vă spun, surprins plăcut, pentru că m-a atras numaidecât stilul dumnealui.

Ei bine, am să vă povestesc doar puțin cum stă treaba, pentru că nu vreau să dezvălui prea multe pentru că, astfel, unde-ar mai fi misterul de a descoperi? Pedro Juan Gutiérrez alege perspectiva narativă a realismului impudic-murdar. Haha, cum o fi, oare, acest realism? Îndeajuns de „realist” încât să mă facă să mă îndrăgostesc de stilul lui. Autorul renunță la metaforele, epitelele și hiperbolele înfloritoare, care parcă dau sclipici textului, aducând, în prim plan, o realitate murdară, jegoasă, obscură, uneori chiar funebră. La Pedro Juan nu porumbeii albi și puri sunt revelatorii, ci șobolanii ce mișună printre gunoaie, păduchii ce colcăie printre așternuturi și ploșnițele însetate de mizerie.

În cartea „Regele Havanei”, pe care am vrut de mult să mi-o achiziționez, este prezentă Havana lui Fidel Castro, o lume refugiată animalic, instinctiv, primitiv, într-o sexualitate debordantă. Martor al accidentului căruia îi cad victime mama, bunica şi fratele său, Rey ajunge să fie internat într-o şcoală de corecţie. Puştiul fuge din recluziune şi devine unul dintre zecile de mii de vagabonzi ce colcăie pe străzile capitalei cubaneze. Învaţă să cerşească, să fure, să mintă, să înşele, să bea, să se drogheze, să se bată, dar mai cu seamă să-şi valorifice uriaşa potenţă sexuală. Homofob declarat, Rey, metamorfozat într-un amant regal, cucereşte inima şi epiderma mai tuturor femeilor cu care intră în relaţie. De unde şi porecla pompoasă de El Rey de La Habana, Regele Havanei: un rege al sexului dezlănţuit, un monarh al plăcerii orgasmice, un «cap încoronat» al scenei erotice. Unul dintre numeroşii regişori ai amantlâcului stradal, căci Havana, sub Castro, supravieţuieşte fie din activităţi securistice, fie din contrabandă cu rom, trabucuri şi, mai ales, sex. Lipsit de identitate socială, Rey are ca unică marcă individuală neobositu-i falus. La 17 ani, Regele Havanei nu ştie decât să vândă plăcere şi să fie întreţinut de numeroasele şi vremelnicele sale iubite.

O carte concepută în stilul realismului magic, dar cu o estetică din care magia este repudiată, iar realismul supraevaluat. Un autor care pur și simplu te extrage din realitate, te face să te întrebi „Ei, bine, dar cartea asta pur și simplu înseamnă viață la forma cea mai primitivă și instinctivă; crudă și murdară, plină de pureci- literatură?” Un Gutiérrez de zile mari, sufocat de tristeţe şi condamnat să ne farmece prin fascinaţia pentru abisul decăderii omeneşti, în contradicțiile păcatului trupesc și teluric, unit în plăceri efemere.

Am savurat această carte până la ultima pagină, abia așteptam să văd ce se mai alege de personajul Rey- „Regele Havanei”, înzestrat, de la natură, cu „aur” în locuri dorite de alte femei. Într-adevăr, cartea prezintă muuulte scene de sex, dar nu e genul acela de sex pe care-l întâlnim în cărțile Sylviei Day sau ale lui E.L. James, ci este o pasiune crudă, printre șobolani și tomberoane, primitivă, care te-ar face să fii dezgustat. Dar nu ești, pur și simplu, pentru că stilul în care Pedro Juan reușește să povestească, te prinde, te face să-i iubești condeiul. Cel puțin, la mine a mers!

Am reușit să scot două citate care mi-au plăcut foarte mult; așa, ca să vă faceți o mică părere legată de stilul autorului cubanez:

„- Mi-e foame.
- Of, te-a răpus foamea. Nu mai vezi cum trebuie și nici nu înțelegi nimic. Uite, fii atent la mine. Îl cuprinse pe după umeri și îl strânse la piept cu prietenie. Trage o dușcă. Nu trebuie să mănânci. Trebuie doar să bei și uiți de necazuri. Nenoroc în dragoste, pagubă la bani, necaz de sănătate. Venim pe lume doar să suferim. Suntem pe Valea Plângerii.
- Eu n-am necazuri. Mi-e foame. Atât.
- Toți suferim de foame, dar trebuie să bem. Vrei o țigară?
- Nu fumez.
- Trage o dușcă. Bea.
- Nu.
- Bea.
- Nu.
- Ia, băiete, trage o dușcă. Nu fi prost crescut.”

„(...) Își bău berea dușcă după dușcă. Parcă nu mai avea gust de oțet. Așa e viața. Omul se obișnuiește cu toată. Dacă în fiecare zi i se bagă pe gât rahatul, linguriță cu linguriță, la început o să-i vină să vomite, dar apoi chiar el o să ceară cu nesaț să i se dea lingurița lui cu rahat și-o să inventeze tot felul de șiretlicuri ca să poată să înghită două lingurițe în loc de una.”

De asemenea, înainte să achiziționez romanul, m-au impresionat și câteva din cuvintele lui Pedro Juan Gutiérrez: „Aceasta este singura carte pe care am scris-o în transă, fără să știu ce se va întâmpla doură rânduri mai jos. Lucru ciudat” Am încercat de multe ori să-mi salvez personajul, pe Rey, dar era tot mai evident că el nu și-o dorea. Ultimile zile scriam fără să mă pot opri din plâns.”

Vă recomand cartea aceasta cu tot dragul, vă veți îndrăgosti de stilul lui Pedro Juan. Bine, nu garantez, dar pe mine m-a atras. Și chiar foarte mult. Puteți achiziționa cartea de AICI, la un preț foarte bun, iar dacă doriți și cartea „Animal tropical”, o puteți cumpăra de AICI

Editura TREI
Traducere din limba spaniolă de Ana Maria Tamaș
264 pagini

6 comentarii:

  1. Este prima dată când aud despre această carte, și, ca să fiu sinceră, despre acest autor! Oh, avantajele de a urmări bloguri de carte! Mi se pare o carte din care aș putea să învăț destule lucruri din diferite domenii. Știi ce m-a convins cel mai mult să încerc și eu cartea? Cuvintele autorului pe care le-ai menționat aici, pe final. Asta consider eu un adevărat scriitor, nu unul care își face planul dinainte, schițează exact traseul personajului. Spontaneitatea aceasta definește și desăvârșește opera. Mulțumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello, furelise. Subscriu, și eu am aflat de muuulte cărți de pe blogul tău. Nu știu câte domenii sunt abordate în această carte, dar ce domeniu este mai important (și, de asemenea, mai interesant) decât „realitatea”? Pedro Juan e un maestru al acestui tip de scriere- realitate impudică-murdară- iar dacă știi cum să te sustragi cărții sale, cu siguranță vei ajunge să-l îndrăgești. Iar legat de cuvintele sale, nici nu mai spun, mi-au ajuns imediat la inimă și abia aștept și următoarele traduceri. Întocmai, bine ai zis la sfârșit!
      Cu mare plăcere, te mai aștept!

      Ștergere
  2. Cât de tare, cum de am sărit peste recenzia asta până acum? Trebuie să citesc şi eu cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să-ți placă, așa prevăd. Și e destul de ieftină!

      Ștergere
    2. Nu ai spus nimic despre marea doza de pornografie. Unii nu o vor gusta.

      Ștergere
    3. Este vorba despre Pedro Juan, chiar trebuia să mai zic despre doza de pornografie? E de la sineînțeles. Totuși, ups, însă am spus despre scenele de sex! Mulțumesc mult pentru vizită. Seară frumoasă!

      Ștergere