miercuri, 14 februarie 2018

„Când vina ne desparte”, de Liane Moriarty- Recenzie



Editura: Trei
Număr de pagini: 576
Traducere din limba engleză: Luminița Gavrilî
Rating: 5 din 5 steluțe
Anul apariției: 2017

Liane Moriarty și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei citind. Nici acum nu poate adormi fără să citească măcar câteva pagini. Nu-și mai amintește când a scris prima sa povestire, dar ține minte perfect primul contract de publishing: tatăl ei a angajat-o să scrie o carte despre el și i-a plătit un avans de un dolar. 

După terminarea studiilor, Liane a lucrat în publicitate și marketing. S-a apucat serios de scris după ce sora ei, Jaclyn Moriarty, a anunțat-o că va publica prima carte. Romanul său de debut, Three Wishes, scris la finalul masterului literar de la Macquarie University din Sydney a fost publicat de Pan Macmillan. De atunci a mai scris șase romane care au ajuns bestselleruri, fiind traduse în 39 de limbi și vândute în peste șase milioane de exemplare în toată lumea.
Nu poate trăi fără cafea, ciocolată, cărți, poveștile copiilor, conversațiile cu prietenii, seriale TV, schi și… lista e deschisă. O puteți vizita online la lianemoriarty.com. 

La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut: Marile minciuni nevinovate (care a stat la baza unui serial de excepție produs de HBO), Secretul soțului (vândut în peste trei milioane de exemplare la nivel mondial) și Am uitat să fim fericiți.

Şase adulţi responsabili. Trei copii simpatici. Un căţel. Într-un weekend obişnuit. Ce-ar putea să iasă prost? Liane Moriarty pune sub lupă trei familii aparent fericite. Sam şi Clementine au o viaţă frumoasă, deşi foarte ocupată. Clementine şi Erika sunt cele mai vechi prietene. Se înţeleg dintr-o singură privire. Însă relaţia lor este complicată... De aceea, când Erika le spune de o invitaţie de ultim moment la un grătar la vecinii lor, Tiffany şi Vid, Clementine şi Sam acceptă fără ezitare.
Două luni mai târziu, Clementine şi Sam nu încetează să se întrebe: „Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi dus”?
 
Când vina ne desparte vorbește despre fundamentele vieţilor noastre: căsnicie, relații, prietenie, condiţia de părinte și despre cum vorbele nerostite pot fi mai puternice decât cele rostite, iar uneori cel mai nevinovat moment poate face cel mai mare rău. 

Eu m-am îndrăgostit iremediabil, de necontenit & infinit de felul în care Liane Moriarty scrie. Primul contact cu autoarea l-am avut citind Secretul soțului, o carte care m-a dat total peste cap și m-a făcut să-mi pun o groază de întrebări; și acum, reamintindu-mi, îmi dau seama cât de nebunesc a putut să fie totul. Apoi, Doamne, am citit Marile minciuni nevinovate, una dintre cele mai bune cărți ever apărute și publicate la Editura Trei. Vă spun, încă mă iau așa niște furnicături când îmi aduc aminte cât de bună a fost acea carte, cât de perfect a fost scris totul, cât de bine au fost tratate anumite subiecte și deosebit conturate anumite personaje. De-atunci, mi-am promis, voi citi fiecare carte care va apărea, fiind scrisă de Liane Moriarty. Da, am în propria bibliotecă și romanul Am uitat să fim fericiți, dar parcă mă sperie puțin numărul de pagini - și, de altfel, simt că încă nu i-a venit timpul spre a fi citită (hehe, n-am uitat încă să fiu fericit). De fapt, și când m-am apucat de Când vine ne desparte am fost puțin reticent când am văzut cât de groasă este, dar am zis, hai, am nevoie de o lectură de genul. Și, sincer, nici nu am văzut cum au trecut aceste aproximativ 600 de paginii, credeți-mă. Pentru că Liane Moriarty chiar are ceva al ei, are un talent, după părerea mea, incomparabil de a povesti și de a surprinde cititorul.

Cred că aș putea concluziona perfect tematica lui Liane Moriarty: omul a cărui viață se concentrează în jurul familiei, cu toate tabieturile, obiceiurile, împlinirile, circumstanțele ei. Și cred că, sincer, din fiecare carte scrisă de ea, pe care am citit-o, am plecat cu ceva, cu o nouă învățătură, o altă deprindere. Totul, de fapt, este despre ce se întâmplă în spatele unor vieți aparent fericit, am spune perfecte: ca și în romanul de față (dar, mai ales, ca în Secretul soțului), se vorbește despre familie, despre căsnicie, despre acel day by day, în care fiecare zi parcă se repetă și o ia iarăși și iarăși și iarăși de la început, fără nimic nou, doar aceeași rutină monotonă. Totul, însă, până într-un anumit punct, din care diverg muuuulte, muuuuulte întrebări, secrete, duplicități ale personajelor (artificiu compozițional întâlnit și în Marile minciuni nevinovate, când un eveniment anume aduce la un loc toate personajele, în integritatea lor fizică dar și morală, psihică). Asta-mi place la Liane Moriarty, și anume faptul că o carte care, în esență, ar putea părea plictisitoare, debordantă, devine o carte psihologică extrem de bine conturată, ca un thriller subtil și rafinat. 

Nu are rost să vorbesc despre ce se întâmplă în roman, știți prea bine de ce. Totul se rezumă la certuri în familie, neînțelegeri între prieteni, trădări, drame, părinții în lupta condiției lor impuse de a fi părinți, oboseală psihică, dorința de a evada spre altceva, totul, totul reiterat în ceea ce a scris Moriarty, în Când vina ne desparte și nu ne mai apropie, ne lasă ca niște orfani într-o lume atât de mare și neîncăpătoare. E vorba, de fapt, despre alegeri, mentalități, despre duplicitatea abisală și de nerecunoscut a ființei umane, despre ce este ea capabilă în cele mai adânci și nebănuite cotloane ale propriului suflet măcinat de ură, invidie, aroganță și minciună. Astfel, autoarea subliniază, încă o dată, că aparențele într-adevăr înșală și acolo unde ceva e prea evident, atunci, cu siguranță, tot acolo este ceva nu prea în regulă. Drept care, aș putea cataloga acest roman nu doar ca un simplu roman despre familie & relații (de prietenie, iubire, căsnicie et cetera), ci și ca un deosebit roman psihologic, în care omul nu este, ci devine într-un anumit fel date fiind condițiile în care acesta trăiește și circumstanțele care-l aduc într-un moment anume. De urmărit și, credeți-mă, de analizat cu atenție aceste aspecte ale romanului.

În ultimă instanță, la Moriarty NU ai cum să nu iubești personajele, să te atașezi de ele, să trăiești cu și prin ele. Este imposibil! Personajele din Când vina ne desparte sunt pline de viață, parcă autoarea a luat oameni reali și i-a pus în acțiune, în joc, ca un adevărat scenarist: tu faci asta, apoi asta, apoi celălat îți dă asta și tot așa, până când totul capătă un sens, capătă o culoare locală, acțiunea devine una concentrată, pe alocuri incisivă și dureroasă, te gândești că totul are să meargă într-o anumită direcție, dar apoi apare altceva și altceva și ajungi să te întrebi, în cele din urmă, pentru Dumnezeu, cum a fost posibil așa ceva? Niște personaje tratate într-o manieră plină de respect; Moriarty își manifestă, cu grație, grija față de personajele pe care le construiește și, la fel de rapid, scapă de ele și le dă drumul în lume, așa, pline de toxicitate, de drame, de ranchiună, pică, cum sunt ele - dar, în spatele tuturor acestor lucruri, în spatele fiecărei minciuni și acțiuni nejustificate, se află o dorință, o speranță bate în pieptul fiecăruia, pulsează ca o arteră pentru a le ține în viață. Și, vai, cât de frumos reușește autoarea să contureze toate aceste lucruri, și cât de bine îi iese!

Poate m-am manifestat impresionist, dar, sincer, eu nu pot vorbi astfel despre cărțile lui Moriarty Liane. M-a fermecat cu talentul ei de a scrie și de a vorbi, sunt un fan convins și etern al acestei autoare. Voi ați citit ceva scris de Moriarty? Dacă da, let me know, cum se zice, și-aștept părerile voastre mai ales dacă ați citit Când vina ne desparte

Mulțumesc mult Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor! 
 

4 comentarii:

  1. Chiar că zici bine că în "Marile minciuni nevinovate" s-au tratat foarte bine anumite subiecte. Nu știam că a publicat o carte nouă autoarea, dar sună foarte bine, mulțumim pentru recenzie! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Să știi că mă atrage această carte. În ultimul timp apar atât de multe noutăți la editura Trei, încât nu mai știu pe care să o iau prima dată.
    Mulțumim de recenzie. Reușită, ca întotdeauna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu ce spui, crede-mă, nici eu nu pot ține pasul și cărțile de la Tre îmi plac enorm. Mulțumesc, succes!

      Ștergere