 Editura: Național
Editura: Național
Număr de pagini: 192, respectiv 168 
Rating: 3 din 5 steluțe (amândouă)
Colecția: Cărți polițiste
Nu mi-a luat foarte mult să-mi dau 
seama că Anthony King este un adevărat „rege” al romanelor polițiste, al
 geniului thriller și al misterului. Îmi aduc aminte de zilele din clasa
 a șasea, clasa a șaptea, când, împreună cu un prieten drag, fost coleg,
 așteptam să ieșim de la școală ca să mergem la bibliotecă și, ei bine, 
să căutăm cărțile lui Antony King. Știu că ne luam amândoi cărți 
diferite, întrucât nu exista același volum duplicat, așa că ne tot 
incitam unul pe altul vorbind despre romanul pe care-l citisem. Apoi, 
peste timp, ajunsesem să citim toate romanele scrise de Anthony King de 
care dispunea biblioteca. Am fost foarte, dar foarte dezamăgiți când am 
auzit, din gura bibliotecarei, că, după căutări seculare, n-a mai reușit
 să găsească vreun roman de acest autor pe care noi să nu-l fi citit, 
însă ne-a recomandat ea alți autori care, ei bine, nu ne-au atras la fel
 de mult. Așa că-l numesc pe Anthony King, subiectiv fiind, un adevărat 
maestru al acestui gen literar, cel care m-a consacrat în a-mi plăcea 
acest stil misterios, alert și plin de enigme.
Cărțile de față, „Dosarul Shakespeare” și „Droguri și moarte la Los Angeles” fac parte dintr-o serie de cărți polițiste publicate de Editura Național,
 cărora vreau să le mulțumesc nespus pentru că au reeditat cărțile 
acestui autor, în niște exemplare foarte frumoase și estetice. Cred că 
ar fi total greșit să fac povestirea acestor cărți, să dau detalii 
privitoare la acțiune, la intrigă, la deznodământ. Ar fi inuman, pentru 
un cititor; așa că vreau să vă prezint doar câteva aspecte legate de 
stilul acestui autor care merită citit și ideea cu care am rămas eu în 
urma lecturii romanului. La o adică, despre acestea sunt două cărți polițiste,
 despre a intra în taina paginilor ei încă de la primele cinci-zece 
minute de lectură, de a fi prins de acțiune și de a încerca să cobești, 
cât de cât, ce urmează să se întâmple și ce punct de convergență au 
toate faptele personajelor. Și, zău, dacă v-aș spune că X îl omoară pe 
Y, sau că Y este prins și se dovedește, de fapt, a fi nevinovat, ar fi o
 mare nesimțire din partea mea, o greșeală de neiertat. 
 Cu toții am citit, cândva, un roman 
polițist. Fie Agatha Christie, fie MacBride, Laurie King, Seskis și așa 
mai departe. Am fost prinși de atmosferă, am fost dezamăgiți de 
personaje, am anticipat sfârșitul, am dezlegat mistere, am râs alături 
de șeful mereu înecat cu fum de țigară, am trecut prin toate astea, 
pentru ca în cele din urmă să salvăm situația și să închidem, liniștiți,
 cazul dosarului X. Bun, totul frumos, criminalul a fost prins și toată 
lumea e fericită, toți pot dormi liniștiți cu gândul că ordinea a fost 
restabilită. Asta, totuși, până la următoarea crimă, până la următorul 
atac. Pam! Pe scurt, în roman avem de-a face cu un criminal în serie, un
 obsedat sexual care omoară, în principal, femei, ucigându-le cu sânge 
rece și fără milă și, îndeosebi, fără mustrări de conștință. Drama 
pornește din faptul că acest criminal nu numai că-și ucide victimile 
într-un mod oripilant, ci și că... Nu, nu, n-am să vă spun, asta ar 
însemna să dau un spoiler. Și nu vreau să fac asta, ci vreau să vă las 
pe voi să aflați.
Cu toții am citit, cândva, un roman 
polițist. Fie Agatha Christie, fie MacBride, Laurie King, Seskis și așa 
mai departe. Am fost prinși de atmosferă, am fost dezamăgiți de 
personaje, am anticipat sfârșitul, am dezlegat mistere, am râs alături 
de șeful mereu înecat cu fum de țigară, am trecut prin toate astea, 
pentru ca în cele din urmă să salvăm situația și să închidem, liniștiți,
 cazul dosarului X. Bun, totul frumos, criminalul a fost prins și toată 
lumea e fericită, toți pot dormi liniștiți cu gândul că ordinea a fost 
restabilită. Asta, totuși, până la următoarea crimă, până la următorul 
atac. Pam! Pe scurt, în roman avem de-a face cu un criminal în serie, un
 obsedat sexual care omoară, în principal, femei, ucigându-le cu sânge 
rece și fără milă și, îndeosebi, fără mustrări de conștință. Drama 
pornește din faptul că acest criminal nu numai că-și ucide victimile 
într-un mod oripilant, ci și că... Nu, nu, n-am să vă spun, asta ar 
însemna să dau un spoiler. Și nu vreau să fac asta, ci vreau să vă las 
pe voi să aflați.
Pe scurt, „Dosarul Shakespeare” este un 
thriller autentic, în care vărsarea de sânge, scenele sexuale fără 
perdea şi violenţa sunt la ele acasă în cel mai direct mod cu putinţă. 
Prin excelenţă un roman poliţist, cartea este prima din seria „Poliţia 
criminală - Cazuri speciale“ a cunoscutului autor Anthony King, mare 
artizan al scenelor de suspans, mystery şi crimă pe piaţa americană de 
gen. De asemenea, personajele sale sunt total nonconformiste, adesea 
urmărind criminalul prin metode situate dincolo de litera legii, 
potrivit principiului „scopul scuză mijloacele“. Favoriţi ai căpitanului
 Corky West, dar şi ai directorului diviziei, Larry Tillman, detectivii 
Jane Heron şi Eric Black sunt în primul rând foarte norocoşi, dar 
totodată şi neînfricaţi în lupta pe care o poartă cu înverşunare 
împotriva criminalilor în serie şi a tot felul de răufăcători. Pentru 
ei, vărsarea de sânge şi luptele violente nu sunt ceva ieşit din comun, 
la fel şi erotismul, atunci când prind ocazia unor partide de amor în 
toată regula.Pentru a-l prinde pe Otto Schwein, periculos 
spărgător şi criminal, cei doi poliţişti se văd nevoiţi să lucreze sub 
acoperire, Jane chiar riscând să devină amanta acestuia, pentru a-l 
atrage în cursă. Cu toate că planurile lor nu ies aşa cum şi-ar fi 
dorit, poliţiştii improvizează, reuşind să iasă în cele din urmă la 
liman. În timpul ultimei spargeri, cel poreclit Shakespeare este ţintuit
 sub ameninţarea armelor oamenilor legii şi nu mai are scăpare. Ştie că 
va fi închis în puşcărie pentru toată viaţa şi din acest motiv preferă 
să moară. Drept urmare, scoate pistolul, într-un ultim gest disperat, 
dar poliţiştii sunt mai rapizi decât el, ciuruindu-l fără nicio 
remuşcare.
Pe scurt, „Droguri și moarte la Los Angeles” surprinde povestea celor doi detectivi în a rezolva cazul misterios al morţii mai multor atlete, confruntându-se cu numeroase dificultăţi şi câteva crime, atunci
 când criminalii încep să se ucidă unii pe alţii. Aşa cum l-a obişnuit 
pe cititor în colecţia „Poliţia criminală – Cazuri speciale“, autorul 
Anthony King îl ţine pe acesta cu sufletul la gură, într-un suspans 
continuu. Acţiunea cărţii are un ritm alert de thriller în adevăratul 
înţeles al cuvântului. De asemenea, nu lipsesc scenele erotice fără 
perdea interzise cititorilor sub 16 ani, dar atât de gustate de publicul
 larg al acestui gen literar, cu toate că n-avem de-a face cu o carte 
erotică sau sexuală. Nici misterul nu este ignorat în romanul nostru 
poliţist, dedesubturile afacerii fiind treptat devoalate de detectivii 
Heron şi Black, ajutaţi de colegi, în principal de medicul legist Butch 
Harrison zis „Specialistul“. Pe lângă pericolele întâlnite la tot pasul,
 romanul este presărat şi cu umor, acesta bazându-se în special pe 
tachinările dintre cei doi oameni ai legii şi şeful lor direct, 
căpitanul Corky West. Care, în realitate, îi apreciază pe poliţişti fără
 rezerve, însă nu le arată acest lucru decât foarte rar, şi numai atunci
 când reuşesc să rezolve cazul la care lucrează.
Trebuie să recunosc, cea de-a doua, „Droguri și moarte la Los Angeles”, mi-a plăcut mai mult din cauza psihologiei criminalului. Prima a fost prea tipică, parcă, un om care ține neapărat să se îmbogățească jefuind o bancă. Tipic, clișeic, dar a fost o lectură ușoară! Am strâns recenziile celor două cărți într-o singură postare deoarece nu avea rost să mă lungesc cu două, având în vedre că nu obișnuiesc să fac rezumatul unei cărții respective.
Le mulțumesc celor de la Editura Național pentru aceste volume, le puteți comanda de AICI, respectiv AICI.
Cărțile se citește rapid și, cu siguranță, vă va captiva atenția, în 
special datorită stilului alert și poveștii autentice, specifice acestui
 geniu american. De asemenea, vreau să vă spun că transportul prin Poșta
 Română este gratuit, iar cărțile au un preț foarte bun și o reducere de 15%. Seară frumoasă și lecturi cât mai plăcute să aveți!
 
Într-adevăr coperţile sunt foarte frumoase. Cele ale cărţilor lui King pe care le-am citit eu erau... nu găsesc cuvântul, să zicem jalnice. Deşi autorul nu mi-a plăcut îţi place titlul Dosarul Shakespeare, dacă îmi cade în mână o încerc.
RăspundețiȘtergereStraniu, ți-am zis. Mi-am dat seama și eu că timpul schimbă gusturi. :)) Ciudaaat. Acum scriitura lui King mi se pare, de fapt, ștearsă și lipsită de esență, chiar dacă pentru genul polițist nu văd cum ar fi altfel.
ȘtergereEi, e normal, evoluăm pur şi simplu :D. Cărţi poliţiste extrem de bune mi se par cele care apar la Trei şi cele clasice (Agatha christie, Arthur Conan Doyle etc)
ȘtergereDa, la Trei îs cele mai bune, părerea mea. Mai ales cu ăștia nordici. Apoi mai au și la Rao ceva cărți thriller foarte bune. La Rao apar multe cărți interesante, păcat că n-au o promovare tocmai bună!
ȘtergereAsa e, la RAO sunt un milion de carti absolut grozave de care se aude destul de greu, cam din toate genurile si imi pare foarte rau pentru ele, au o serie politista editata in format micut extrem de buna si o serie mai mare cartonata excelenta. Cel mai mult din ce am citit de la RAO mi-au placut Leandrul alb, Cenusa unei iubiri (in special finalul) si cele doua carti ale Melissei Marr, Fantezie si Obsesie, imi pare rau ca nu au continuat seria.
ȘtergereDa, știuuuu, mereu mă uit la raftul lor când trec prin Cărturești, Librarium. Văd o groază de cărți bune, zic că le cumpăr, dar apoi nu mai aud de ele și uit. E păcat, chiar e o editură bună. Și, mda, legat de continuarea seriilor, asta-i ceva chiar... nu știu cum să-i zic! :)) De asta mă feresc de serii.
ȘtergereProblema e că stau cam prost cu reducerile :)) Inclusiv la ultimul kilipirim am fost dezamăgită grav de reducerile lor aşa că pot cumpăra mult mai puţin cărţi de la ei decât de la alte edituri. Noroc cu biblioteca aşa le-am citit o bună parte din cărţi.
ȘtergereMda, îs groși la buzunar! :)) No, dar au câteva cărți foarte bune, chiar tre să pun mâna pe ele indiferent de preț!
ȘtergereDa, uneori merita sa dai un ban pe cartile lor. Sunt si calitative, in special hartia e ok, nu se rue usor.
ȘtergereFrumos, eu nu am citit nici măcar o carte de acest autor, acest „King” în adevăratul sens al cuvântului, dar știi că eu sunt înnebunită după romanele polițiste și că nu o să ezit să pun ghearele cât mai repede pe toate romanele lui. Spor la citit !
RăspundețiȘtergereMersik, Simi! :)) Oricum, nu cred că o să-l întreacă pe Collins cu „Femeia în alb”. De fapt, am o certitudine foarte mare că n-o să facă asta.
ȘtergereImi plac copertile, sincer, dar stiu colectia si nu ma atrage prin scriere. :)
RăspundețiȘtergere