luni, 19 iunie 2017

„Cuplul din vecini”, de Shari Lapena- Recenzie


 
Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
Rating: 5 din 5 steluțe
Anul apariției: 2017
Număr de pagini: 344

Nu poți ști niciodată ce se întâmplă de cealaltă parte a peretelui. Vecina ți-a spus că n-are chef să-ți aduci copilul de șase luni la petrecerea ei. Nimic personal, aparent, doar că nu suportă să-l audă plângând. Soțul tău te-a asigurat că va fi bine. Doar sunteți în vecini. Veți avea monitorul copilului la vo și veți merge pe rând acasă, din jumătate în jumătate de oră. Fiica ta dormea ulima dată când ai fost la ea. Acum, când te năpustești în casa cufundată într-o tăcere mormântală, cel mai cumplit coșmar de adeverește. Fiica ta a dispărut fără urmă, când totul părea cât de poate e în regulă. Poliția e la tine acasă și te întrebi cu groază ce va descoperi. De ce ești capabilă când cineva te împinge dincolo de limitele tale umane? Acest roman nu doar că are să-ți răspundă la întrebările pe care ți le pui, dar te va face să cauți răspunsuri în adâncul ființei tale - neștiind că, de fapt, îți pui tot mai multe întrebări!

„Puteau să fi omorât copilul oricând în timpul zilei, ori intenționat, ori accidental, să-l fi put în portbagaj și să fi aruncat cadavrul înainte de a merge la petrecerea de alături. Sau, dacă încă mai gândeau limpede, puteau să nu îl pună în portbagaj, ci în scaunul de mașină. Un copil mort nu arată așa de diferit de un copil adormit. Depinde de cum l-au omorât. (...)”

Deci, vă rog să mă credeți, am citit acest roman într-o zi, pentru că încă de la început, fără să fi știut mare lucru legat de el, fiind o nouă apariție surpinzătoare și frumoasă a celor de la Editura Trei - cărora le mulțumesc enorm pentru oportunitatea de a citi cartea - nu am citit recenzii ulterioare. Dar am știut, chiar am știut de când am văzut titlul, coperta, că voi citi ceva super bun. Și, Doamne, câtă dreptate am avut. Dacă aș fi avut așteptări de la această carte, cu siguranță mi le-ar fi întrecut. Așadar, pot s-o alătur celor câteva cărți de la Editura Trei, din colecția thriller, care pur și simplu m-au dat pe spate: cele două cărți ale lui S.J. Watson - Înainte să adorm & Second life, cărțile lui Liane Moriarty - Marile minciuni nevinovate (pentru mine, still the best de la Editura Trei) & Secretul soțului, Câinii lui Stratton. O carte pur și simplu fenomenală, care nu atrage doar prin acțiunea picantă, electrizantă, șocantă, ci prin psihologia personajelor, prin acuratețea scriiturii și atașementul lui Shari Lapena față de propriile personaje: vreau să vă spun că am apreciat enorm de mult felul în care Lapena și-a construit personajele, însuflețindu-le și integrându-le în viața cărții. Vă spun, pentru mine, scriitor la rândul meu, grija față de propriile personaje înseamnă enorm de mult, iar autoarea mi-a demonstrat că, la rândul ei, își tratează personajele cu un respect deosebit.

„- Din experiența mea, oamenii mint tot timpul, spune Rasbach.”

Acțiunea, da, la început mi s-a părut puțin banală, hai să-i zic, nu știu, trasă de păr. Pentru că se întâmplaseră chestii, a dispărut un copil etc șamd, vine poliția, mama plânge, tata plânge, vecinii-s ciudați, vorbe, toate alea - și, bineînțeles, niciun martor, nicio urmă, ca și cum totul ar fi șters cu buretele sau, dimpotrivă, nu s-ar fi întâmplat vreodată. Dar apoi, după încă niscaiva pagini, mi-am dat seama: paginile acelea au avut un rol decisiv de important, pentru că ele au reiterat personajele în sine, alături de caracterul lor și trăsătura lor dominantă. De-acolo spre sfârșit, totul a capătat niște conotații nebunești. Încă nu pot să cred cât de mult am putut să fiu prins de acest roman, cât de mult m-am antrenat, eu, voluntar, să văd dacă reușesc să-mi dau seama cine a furat copilul, dacă mai este în viața, unde, când, toate alea. Nu l-am văzut ca pe-un roman polițist, deși ar avea conotațiile unuia (poliție, interogări, urmăriri blablabla), ci ca pe un thriller psihologic, pentru că, după cum bine știți, pe mine nu prea mă interesează acțiunea (care aici, în Cuplul din vecini, a fost una dintre cele mai bune), ci mă interesează în special psihologia personajelor, felul în care acestea acționează și iau decizii, felul în care reacționează, vorbesc. Nu știu, pentru mine omul este cel mai mare mister, cu toate deciziile și gândurile și emoțiile și atitudinile sale uneori de neînțeles. Și Shari Lapena, sumându-le pe toate în această carte, a adus la viață o poveste fascinantă, cu personaje memorabile.

„(...) Totul arată foarte diferit când stai în spatele unei mașini de poliție, în drum spre o audiere despre dispariția copilului tău.”

Anne, ea, soție și mamă. Aparent fericită, puțin invidioasă pe vecina ei Cynthia care pare să vrea să-i fure soțul, pe Marco, și simte că n-are nicio șansă în fața ei. Cynthia este mai frumoasă, visul oricărui bărbat, forme, fund, sâni, alea, alea, dar ea știe că Marco o iubește și n-ar fi vreodată capabil să-i facă ceva de genul, s-o înșele și s-o lase deoparte. Nu, pentru că la mijloc este copila lor, Cora, dovada supremă a iubirii și a legăturii dintre ei. Mda, așa să fie. Dar Anne este mai mult decât o soție și o mamă, nu este neapărat un personaj puternic, dar este un personaj care ascunde multe, cu un trecut bizar, cu niște devieri comportamentale puse pe seama unor probleme mintale, sau poate doar pe seama unor constrângeri de moment. Și-apoi, Marco, un afurisit, drept să vă spun, pentru că pe Marco ori îl iubești (dar să fii puțin fără țiglele pe casă, dacă faci asta - recunosc, mie mi-au căzut vreo câteva), ori îl urăști (șanse de 95% să faci asta), un personaj care tace și face, să spun așa. Domnișoru', inteligent, recunosc, și-a pornit cândva o afacere care acum a crescut destul de mare, dar apoi, bam, pe află în pragul colapsului și are nevoie de bani. Părinții Annei sunt multi-mega-milionari, că-s în stare să scoată din buzunar și cinci milioane de dolari ca să plătească răscumpărarea copilei care, la un moment dat, chiar este menționată în carte - „hoții”, să le spun așa, vor cinci milioane de dolari (inițial trei, dar, surprinzător de neașteptat, prețul crește la cinci) pentru a o oferi pe Cora înapoi părinților. Cel care are să facă tranzacția va fi Marco, tatăl Corei. Iar de-aici, dragi cititori, mă opresc, pentru că ce urmează este o nebunie curată, ca un joc de fotbal american. 

„(...) A spus poliției că are încredere în Marco, dar a mințit. Nu are încredere în el când vine vorba de Cynthia. Probabil are și alte secrete față de ea. La urma urmei, și ea are secrete față de el.”

Enorm, dar enorm de mult mi-a plăcut această carte. Mi-a plăcut intriga frumos construită, subtilă, chiar dacă în esență banală (la o adică, un copil dispărut, deh). Dar acțiunea, desfășurarea ei, pur și simpl pe placul meu, mi s-a părut un film bun la care m-am uitat fără pauză, fără să fiu întrerupt sau bruiat de către vreun factor extern. Recunosc, singurul care m-a bruiat am fost eu, pentru că nu puteam să citesc fără să fiu învăluit de zeci de gânduri: ce se tot întâmplă, cine e criminalul, de ce face x asta, de ce face y asta, ce mai urmează acum să se întâmple? Eram contrariat, confuz, nervos și ofensat de unele chestii. Nu puteam să-mi țin o idee, pentru că imediat îmi era spulberată de un personaj cheie care apărea în cadru. Încercam să cobesc cine a făcut asta, ba chiar îmi apăreau și motivele care să mă conducă spre persoana potrivită și, deodată, zbang, bam, autoarea dădea totul peste cap și mă lăsa cu ochii în soare. Ș-am zis, domle, eu mă las baltă, o să mă bucur de lectură și-am să văd ce urmează. Nu știu, pentru mine este una dintre cele mai bune cărți de-acest gen citite, pentru că a avut de toate. Din plin!

„(...) Adevărul este acolo. Întotdeauna e acolo. Trebuie doar să fie descoperit.”

O poveste senzațională și plină de întorsături, de întrebări și capcane la tot pasul. Shari Lapena ne pune toate acestea în față, scriind povestea cu un talent deosebit de a nara, de a porni intrigi și, aș spune, puncte culminante. Deoarece, de-a lungul romanului, nu există numai un punct culminant, ci sunt pe puțin atâtea câte degete avem la o mână. Și totul este să te lași purtat de poveste și de ceea ce înseamnă ea: talent, precizie și o deosebită plăcere pentru personajele frumos și puternic create. Bravo, Lapena, eu abia aștept să-ți mai citesc din cărți, pentru că te înscrii printre autoarele pe care, întotdeauna, le voi recomanda și le voi citi cu mare drag!

„Aruncă o privire la monitorul copilului, așezat în capătul mesei, cu luminița roșie strălucind ca vârful unei țigări. Brusc, este cuprinsă de îndoieli, simte că toate astea sunt aiurea. Cine se duce la o petrecere în vecini și își lasă bebelușul singur acasă? Ce fel de mamă face așa ceva? Simte cum o copleșește agonia bine cunoscută - nu e o mamă bună.”

Mulțumesc enooorm Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor!

2 comentarii:

  1. Buna. Ai aceasta carte pdf? Am citit online 7 capitole dar nu imi da voie sa o termin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună și mulțumesc mult de vizită. Nu, o am în format fizic!

      Ștergere