miercuri, 4 februarie 2015

Litera continuă colecția Filme de Aur din cinematografia rusă


București, 4 februarie 2015

Începând din 9 februarie, Litera aduce în premieră pe DVD încă trei producții Mosfilm din perioada de glorie a cinematografiei ruse: „Pescărușul” – o ecranizare de excepție a celei mai cunoscute piese a lui  Cehov,  „Douăsprezece scaune” –  o capodoperă a comediei  ruse, după romanul lui Ilf și Petrov – și „Zilele Turbinilor” – cronica unei lumi distruse de fanatism. Fiecare DVD va fi disponibil săptămânal, în zilele de luni, la  toate chioșcurile de ziare, împreună cu ziarul Adevărul, la prețul de 14,99 lei. Lansarea noii serii va avea loc la cinema Union, unde va fi vizionat filmul „Pescărușul”. În deschidere vor vorbi Natalia Muzhennikova,  reprezentantul agenției  ROssotrudnicestvo  în România, Bedros Horasangian, scriitor și eseist, și Ruxandra Cernat, președinte Artviv.

Pescărușul (dramă, 1972)


Filmul urmărește destinul unei faimoase actrițe, Irina Arkadina, și al oamenilor din cerculsău apropiat. Tânărul ei fiu, scriitorul Treplev, o iubește pe Nina, o fată sensibilă care visează săevadeze  din  lumea  sa  și  să  aibă  succes  ca  actriță.  Dar  Nina  este  sedusă  de  amantul  Irinei Arkadina, celebrul scriitor Trigorin, și pleacă împreună cu acesta la Moscova, iar viețile tuturor sunt definitiv schimbate.
În rolurile principale: Alla Demidova, Vladimir Cetverikov, Nikolai Plotnikov, Ludmila Saveleva, Iuri Iakovlev
Regia: Iuli Karasik

Douăsprezece scaune (comedie, 1971)



Pe patul de moarte, o fostă nobilă rusoaică îi povestește ginerelui că în timpul revoluțieibolșevice a ascuns diamantele familiei în unul dintre cele douăsprezece scaune ale unei garnituri.Sătul de sărăcie,  Ipolit Vorobianinov se hotărăște să găsească bijuteriile și împreună cu OstapBender, un tânăr și fermecător escroc, pleacă să recupereze scaunele. Dar căutarea lor le va aducemulte surprize.
În rolurile principale: Arcil Gomiașvili, Serghei Filippov, Mihail Pugovkin
Regia: Leonid Gaidai

Ziua turbinilor (dramă, 1976)
 
 
Un film de neuitat, ecranizare după piesa omonimă a lui Mihail Bulgakov, și un joc actoricesc de excepție. În timpul războiului civil din Rusia, Armata Roșie se apropie de orașul Kiev, aflat sub ocupație germană. Pentru familia Turbinilor, ca și pentru toți ofițerii nobili ruși, e vremea unor dificile reflecții și decizii, vremea unor pierderi tragice.
În rolurile principale: Andrei Miagkov, Andrei Rostoțki, Vasili Lanovoi, Vladimir Basov, Oleg Basilașvili
Regia: Vladimir Basov
 
Colecția Filme de Aur din cinematografia rusă s-a lansat în noiembrie 2014, cu filmele „Anna Karenina”,  „Dramă la vânătoare”, „Zboară cocorii” și „Tigrul alb”.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu am de gând să cumpăr aceste filme, dat fiind faptul că cinematografia rusească mereu a reușit să scoată filme demne de urmărit.

marți, 3 februarie 2015

unde mergem, tati?, de Jean-Louis Fournier - Recenzie


Viața este nedreaptă, este de la sine înțeles. Sunt momente în viață în care ne învinuim pentru tot ce-am făcut sau pentru ce n-am făcut: că nu am ales să mergem acolo, ci am hotărât să rămânem acasă în fața televizorului, că nu ne-am cumpărat acea carte, ci am dat banii pe hainele care imediat s-au rupt. Că am ieșit cu X și nu cu Y. Un lucru extrem de cunoscut.

O carte care m-a emoționat enorm și pe care am citit-o pe nerăsuflate. Am terminat-o într-o zi. Într-adevăr, nu e tocmai mare, este scrisă într-o manieră ușoară și simplă, dar, pe parcursul a celor 145 de pagini am simțit că citesc o capodoperă adevrată. Jean-Louis Fournier povestește despre copiii săi, doi băieți, Mathieu și Thomas, copiii care s-au născut cu dizabilități, „handicapați”, așa cum îi numește însuși tatăl lor. Cu toate acestea, Jean-Lous Fournier „refuză ideea disperată că trecerea lui Mathieu și a lui Thomas prin această lume nu a avut în cele din urmă niciun rost”, niciun rost „în afară de a-l împovăra pe tatăl lor și de a-i servi drept subiect pentru o carte, oricât de excelentă ar fi ea”. 

Imaginați-vă, doar, cât de actuală este această carte. Cât de neputincioși se simt părinții unor asemenea copii, câte de învinși se simt și ce emoții trăiesc atunci când văd că ai lor copii luptă cu viața și, în cele din urmă, sunt înfrânți și nu mai au cale de scăpare. Este ca și cum jocul este deja câștigat, dar în dezavantajul vieții. Autorul povestește, fără pasiune, fără a înfrumuseța, exact din prisma viziunii sale, uneori chiar te-ai simți ofensat de vorbele pe care le spune în legătură cu cei care, până la urmă, sunt fiii săi, dar nu îl poți judeca, pentru că nu ești în pielea lui și nici nu ești în conștință de cauză. 

Acuză nenorocoul, spunând că a pierdut la „lozul geneticii”, motivul pentru care ai săi băieți sunt handicapați și nu pot fi precum niște copii normali: nu pot merge la școală, nu vor avea niciodată o prietenă, nepoți, copii, nu vor câștiga niciodată primul lor meci de fotbal, nici nu vor gusta vreodată din vin, nu vor merge niciodată cu bicicleta, nu vor colinda niciodată și nici nu vor simți cum e să fii pierdut în inima cuiva. Mult mai bine surprinde autorul astfel de aspecte în carte. De asemenea, acolo veți afla și motivul pentru care această carte se numește astfel. 

Am extras niște citate care mi-au plăcut foarte mult, pe care am să le prezint imediat:

„Vrăbiuţele mele, sunt tare trist că voi nu veţi cunoaşte ceea ce pe mine m-a făcut să trăiesc cele mai frumoase momente ale vieţii mele.Aceste momente extraordinare în care lumea se reduce la o singură persoană şi nu exişti decât pentru ea şi prin ea, şi tremuri când îi auzi paşii, când îi auzi vocea, şi leşini când o vezi. Şi ţi-e teamă să nu o zdrobeşti de cât de tare o strângi în braţe, şi te-aprinzi când o îmbrăţişezi în vreme ce lumea se evaporă în jurul nostru.Nu veţi cunoaşte niciodată acest frison delicios care vă străbate din cap până-n picioare, tulburându-vă mai rău decât o mutare în altă casă, o electrocutare sau o execuţie. Care vă dă peste cap, vă suceşte capul şi vă învârte până vă pierdeţi capul şi vi se încreţeşte pielea. Vă răscoleşte sufletul, vă usucă gâtul, vă face să roşiţi, să urlaţi, vă zburleşte părul, vă face să vă bâlbâiţi, să spuneţi orice prostie, să râdeţi şi, de asemenea, să plângeţi.Pentru că, of, vrăbiuţele mele, voi nu veţi şti niciodată să conjugaţi la persoana întâi, singular, indicativ prezent un simplu verb de conjugarea a patra: a iubi.”

„Când vorbesc despre copiii mei, spun că ei nu sunt -ca toți ceilalți-. Și las astfel să plutească îndoiala.
Einstein, Mozart, Michelangelo nu erau ca toți ceilalți.”

„Cu durere vă anunțăm că Mathieu și Thomas sunt handicapați, că au paie în cap, că nu vor face niciodată studii, că vor face numai prostii toată viața, că Mathieu va fi foarte nefericit și că ne va părăsi repede. Fragilul Thomas va rămâne mai mult, din ce în ce mai cocârjat... Vorbește mereu cu mâna lui, merge cu greutate, nu mai desenează, e mai puțin vesel ca înainte, nu mai întreabă -unde mergem, tati? Poate că îi e mai bine acolo unde e. nSau nu mai are chef să meargă nicăieri.”

„Recent, am trăit o mare emoție. Mathieu era adâncit în lectura unei cărți. M-am apropiat cu totul și cu totul emoționat. Ținea cartea invers.”

Editura Nemira
Traducere din limba engleză de Ana Antonescu
145 pagini

Funeraliile Mamei Mari, de Gabriel García Márquez - Recenzie


Le mulțumesc frumos celor de la Bookia pentru oportunitatea de a citi această carte, pe care am savurat-o pagină cu pagină.

Este a doua carte scrisă de autorul Gabriel García Márquez. Dacă ar fi să fac o comparație între aceasta și prima carte pe care am citit-o, intitulată „Povestea târfelor mele triste” (recenzia AICI), aș fi de părere că această carte mi-a plăcut mult mai mult. E cam prea devreme să-mi exprim o părere legată de stilul autorului, câștigător al Nobelului pentru Literatură în anul 1982, dar nu mă înșel că l-a meritat. Mi-a plăcut mult acest roman, din mai multe motive pe care le voi prezenta în continuare.

Primul motiv ar fi faptul că în roman sunt surprinse câteva micuțe povești, fiecare cu o tâlcuire centrată și „ascunsă” printre cuvinte, dar toate ducând spre un anumit ax, trasând o anumită parte a vieții: simți că Gabriel García Márquez reușește să te poarte acolo unde imaginația sa este prezentă, că, într-o emoție imensă, reușește să te facă prezent la acțiune și simți cum, uneori, parcă personajele joacă pe o scenă imaginară în fața ta, ca niște actori, iar tu ești propriul lor make-up artist, tu le îmbraci și dezbraci, ba chiar le mai schimbi și replicile. Asemenea unui Demiurg. Acțiunea romanului pare a fi structurată precum un jurnal, deși nu se vorbește la persoana I, ceea ce-i oferă un aer de confesiune și invocație. Povestioarele cuprinse în carte sunt:
  1. Siesta de marți (1962);
  2. Într-o zi oarecare (1962);
  3. În satul ăsta nu sunt hoți (1962);
  4. Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar (1962);
  5. Văduva lui Montiel (1962);
  6. O zi după sâmbătă (1962);
  7. Trandafiri artificiali (1962);
  8. Funeraliile Mamei Mari (1962).
Povestind despre viață, Gabriel García Márquez reușește să îmbine acest natural al timpului, al cotidianului și al verosimilului, cu partea mai difuză, mai imprecisă a vieții, cu magia și ordinea neîmblânzită a vieții, conchizând într-un realism magic și neastâmpărat, crud. Cred că tocmai acest tip de realism l-a consacrat pe autorul spaniol într-o nobeliștii literaturii, și continuă să dăinuie această unică magie a sa. Povestioarele surprind viața unor personaje simple, trăinde într-o mahala de țară, în niște căscioare austere, surprinzându-le în piețe, în trenuri, în baruri, la biserică, la teatru. În locuri normale în care s-ar putea afla oricare dintre noi. Dar în situații ce, în esență, părăsesc ordinea propriu-zisă și se instalează într-un realism impropriu.

Ultima povestire a cărții, ce dă și numele cărții, „Funeraliile Mamei Mari”, începe cu o confesiune a lui García Márquez, care spune că „aceasta este, oameni neîncrezători din lumea întreagă, povestea adevărată a Mamei Mari, suverana absolută a regatului Macondo, care a trăit ca stăpână vreme de nouăzeci și doi de ani și a murit ca o sfântă într-o marți din septembrie trecut, iar la funeraliile ei a venit Suveranul Pontif”. O femeie ce a reprezentat și întruchipat înțelepciunea timpului, înțelepciunea cumulată de către popor, în care sălășluia învățătura vieții și a tradiției, reprezentată cu cele mai înalte onoruri. Veți descoperi și înțelege mai multe citindu-l pe autor. Și veți descoperi că spaniolul nu este numai sensibil, taciturn și contemplativ, ci are și urme de umor acustic și jovial.

Le mulțumesc, încă o dată, celor de la Bookia pentru șansa de a citi această carte, care poate fi comandată de AICI cu o reducere de 20%.

Traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți
160 pagini

luni, 2 februarie 2015

Un loc pe raftul meu (IV)


Ziua mea. Major. Optsprezece ani. Vot. Responsabilități. Sunt oare pregătit?

Cadooooooooouri. Frumoase și multe. Evident, cărți. Hehe, și să vedeți ce frumoase.


Să nu mă părăsești”, de Kazuo Ishiguro. Filmul e superb!


Iubirea secretă a Annei Frank”, Ellen Feldman.


Axa Lupului”, Sylvain Tesson.


Vei fi acolo?”, de Guillaume Musso.
 

Și după...”, de Guillaume Musso.


Ispășire”, Ian McEwan.


Codul lui Da Vinci”, Dan Brown.


Invitație la vals”, de Mihail Drumeș.
 

Tess d'Urberville”, de Thomas Hardy.


Jane Eyre”, Charlotte Bronte.

 

Iar aceste două volume din „Pe aripile vântului”, romanul meu preferat, de Margaret Mitchell, au fost o bombonică cu surprize. Sunt atât de frumooooase!

Mii de mulțumiri tuturor. 

O seară liniștită, Anndrei!


sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Concurs frumos


Salutare,

M-am gândit să realizez un nou concurs, pentru niște prieteni care sunt la începutul aventurii lor în lumea bloggerilor. Regulile vor fi simple:

  1. Înregistrează-te pe blogul - Printre paginile unei cărți - și pe acest blog;
  2. Like paginii Cărți Anticariat și Unwritten Words, precum și paginii The hidden world of books;
  3. Dă share unei postări a celor de la Cărți Anticariat, apoi lasă-mi link-ul;
  4. Urmărește blogurile prin E-mail și lasă-ne adresa;
  5. Lăsați un comentariu la o postare din blog și lăsați-mi link-ul. Această cerință a fosta adaugată după ce le-am pus pe celelalte patru, deci cei ce au îndeplinit toate cerințele, postând până acum, nu trebuie să o mai îndeplinească și pe aceasta. Cei ce vor posta în următoarele ce urmează, trebuie.
Cam asta ar fi tot. Simplu, nu-i așa? Iată ce cărți puteți câștiga!


Sub aceeași stea” de John Green, „Mincinoșii” de E. Lockhart, „Playlist pentru Nick & Norah” de Rachel Cohn și David Levithan.

Mai simplu nu se poate, așa-i? Va exista un câștigător, care va fi anunțat la sfârșitul lunii februarie, ales prin random.org.

Mult succes, un week-end liniștit!
Să vă invitați și prietenii, pentru că cine invită un prieten primește o șansă în plus în lista de random.org.