Editura: Publica
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 480
Anul apariției: 2017
Colecția: Co-Lecția de Știință
Traducere: Constantin Vlad
Ed Yong este jurnalist de știință și a primit numeroase premii pentru articolele sale. În prezent scrie pentru The Atlantic, dar a colaborat și cu National Geographic, New Yorker, Wired, New York Times, Nature, New Scientist și Scientific American. La Conferința TED din 2014, a vorbit despre paraziții care controlează mintea, iar prezentarea sa a avut peste 1,4 milioane de vizualizări. Este laureat al Premiului „Michael E. DeBakey” pentru jurnalism (2016), al Premiului Keck pentru comunicare în știință oferit de Academiile Naționale (2010) și al premiilor Asociației Britanice a Scriitorilor de Știință pentru „cel mai bun blog de știință” (2014) și „cea mai bună comunicare a științei într-un context neștiințific” (2012). De curând, Ed Yong a primit și Premiul Pulitzer pentru rapoartele și articolele sale în ceea ce privește pandemia actuală (găsiți mai multe detalii AICI).
„Sunt mare, cuprind mulțimi.”
Cuprind mulțimi este povestea parteneriatelor extraordinare dintre creaturile familiare ale lumii noastre și cele despre care nici n-am știut că există. Această carte ne va schimba atât felul în care privim natura, cât și percepția asupra locului pe care îl avem în ea. În cea mai mare parte a existenței umane, microbii au stat ascunși, fiind vizibili doar prin bolile pe care le cauzau. Când în sfârșit au apărut în studiile biologice, au fost proscriși ca malefici. Abia de curând au migrat de la periferiile neglijate ale biologiei în centrul acesteia. Chiar și în prezent, majoritatea oamenilor consideră că microbii sunt germeni care trebuie eradicați, însă cei care trăiesc împreună cu noi – microbiomul – constituie părți neprețuite ale vieților noastre.
„Fiecare dintre noi este o grădină zoologică în toată puterea cuvântului - o colonie încapsulată într-un singur corp. Un colectiv de specii. O lume întreagă.”
Ed Yong ne îndeamnă cu mult umor și erudiție să privim mai atent și într-o lumină nouă la noi înșine și la suratele noastre animale, dar nu ca individualități, ci mai degrabă ca mulțimi interdependente și interconectate. Dacă privim regnul animal din perspectivă microbiană, până și cele mai familiare părți ale vieților noastre vor arăta într-un fel cu totul nou. Aflăm despre procesele biologice secrete, invizibile și minunate din spatele coralilor care construiesc recifuri mărețe, despre calmarul luminiscent care ne poate ajuta să cunoaștem mai bine propriile bacterii intestinale, despre cărăbușii care doboară păduri, despre țânțarii din Australia care luptă contra unor maladii și despre ingredientele din laptele matern, care au evoluat ca să hrănească primii microbi ai unui nou-născut. Vedem modul în care oamenii perturbă aceste parteneriate și pe care cercetătorii încearcă acum să le manipuleze în avantajul nostru. Așa cum scria William Blake, vedem lumea într-un grăunte de nisip.
„Ei ne ajută să digerăm hrana, eliberând nutrimente altminteri inaccesibile. Ei descopun toxinele și alte substanțe periculoase. Ei ne protejează de boli învadând microbii mai periculoși sau ucigâdu-i direct cu chimicale antimicrobiene. Ei produc substanțe care influențează modul în care mirosim.”
Cuprind mulțimi analizează lumea microbilor și ne arată cât de ubicui și de vitali sunt: ne sculptează organele, ne apără de boli, ne descompun hrana, ne educă sistemele imunitare, ne ghidează comportamentul, ne bombardează genomurile cu genele lor și ne conferă abilități incredibile. În vreme ce mare parte a discuțiilor legate de microbiom vizează implicațiile lui pentru sănătatea umană, Yong lărgește analiza la întregul regn animal și ne oferă o perspectivă mai amplă asupra vieții.
„Prezența lor este atât de importantă pentru noi, încât le-am încredințat aspecte surprinzătoare ale vieții noastre. Ei călăuzesc structura corpului omenesc, eliberând molecule și oferind semnale care stabilesc ritmul de creștere al organelor. Ei educă sistemul imunitar și îl învață să deosebească prietenii de dușmani.””
Înainte să mă apuc de citit această carte, trebuie să vă spun că eram extrem de familiarizat cu tot ce ține de domeniul microbiologiei, al microbilor - dar nu-i un criteriu să fii familiarizat anterior, întrucât Ed Yong a scris această carte în vederea popularizării științei, cum se spune, făcând-o accesibilă și celor mai puțin inițiați, să spun așa. Astfel, este o carte pe care o poate citi oricine este interesat de domeniu și de către oricine vrea să descopere (mai multe, sau pentru prima oară) lucruri absolut fascinante și uluitoare despre „mulțimile” pe care le cuprindem și datorită cărora, de fapt, noi existăm și funcționăm ca un tot unitar. Ca un sincițiu structural și funcțional. Cu toții posedăm o „menajerie” extrem de bogată, de-o diversitate enormă, microscopică, numită, generic și în termeni științifici, microbiotă (mai nou, termenul acceptat poate fi și cel de microbiom deși, cel puțin la facultatea pe care o urmez, se folosea doar primul termen). Aceste microorganisme, atât de numeroase și de toate felurile, trăiesc atât la suprafața corpului nostru, colonizând, efectiv, întregul înveliș al pielii noastre (putem vorbi, așadar, de microbiota/microbiomul pielii), cât și în interiorul corpului nostru, ba chiar, uneori, ajung și în interiorul celulelor noastre. Majoritatea dintre aceste microorganisme sunt bacterii, entități rudimentare, procariote, de-o organizare destul de simplă, în esență, comparativ cu celulele eucariote, cu nucleul adevărat (celulele procariote, deci bacteriile, nu au nucleu, iar tot materialul lor genetic este organizat într-un centru mai mult sau mai puțin structurat, numit generic cromozom bacterian; celulele eucariote, în schimb, au materialul genetic concentrat într-o structură structurală diferențiată de restul componentelor celulare, numită nucleu - acesta este unul dintre motivele pentru care, la bacterii, procesele de conjugare bacteriană și de transfer de gene se realizează extrem de ușor, motiv pentru care apar noi variante de tulpini bacteriene extrem de rapid); însă există și alte vietăți mici, invizibile ochiului liber, cum ar fi fungii (drojdiile, spre exemplu), dar și un grup arhaic de bacterii extrem de vechi, care prezintă unele particularități ce i-au determinat pe microbiologi să împartă bacteriile în două mari domenii: Eubacteria (bacteriile adevărate, fazual spus) și Archaea (bacterii arhaice, extrem de vechi, care, majoritar, sunt adaptate condițiilor de viață extrem de dure, cărora nu le-ar putea supraviețui bacteriile din cealaltă categorie). De fapt, toate organismele vii se împart în 3 mari domenii: alături de celelalte două deja menționate, mai există și domeniul Eukaryota - din care, bineînțeles, fac parte plantele și animalele cu organizare superioară.
„Ei au un impact major asupra sistemului nervos și probabil influențează comportamentul. Ei contribuie la viețile noastre în feluri multiple și profunde; niciun colțișor al structurii noastre biologice nu rămâne neatins. Dacă-i ignorăm, e ca și cum ne-am privi viețile prin gaura cheii.”
Bineînțeles, pe lângă bacterii - pe lângă microbiom - există, tot într-un număr greu de imaginat, o mulțime de virusuri, un așa-numit virom, care, uneori, infectează toți ceilalți microbi, toate celelalte bacterii și, din când în când, chiar celulele gazdă. Cu ochiul liber este imposibil să observăm aceste entități, aceste microorganisme, dar, încă de la descoperirile în acest domeniu, odată cu inventarea microscopului, au apărut nenumărate modalități prin care îi putem aduce în lumina ochiului uman: tot felul de modalități de microscopie, tehnici de colorare, imunohistochimie, imunologie și multe, multe altele. Deseori, asociem termenul de „microbi”, de „bacterii” ca fiind ceva rău, dăunător. Nimeni nu vreau microbi sau bacterii în mâncare. Ni s-a spus de nenumărate ori că trebuie să ne spălăm înainte să mâncăm sau în orice alte circumstanțe - trebuie să ne menținem o igienă potrivită, deloc precară. Ei bine, nu știu cât de mult îi surprinde pe unii să afle că, de fapt, toată mâncarea pe care o mâncăm conține milioane de bacterii. Avem bacterii în cavitatea bucală, în intestine, pe piele, și toate ne sunt benefice, nicidecum dăunătoare. N-am putea supraviețui fără enterobacteriile din intestinele noastre, întrucât ele sunt absolut indispensabile realizării unei digestii normale, sănătoase, sunt absolut indispensabile sintezei anumitor vitamine și menținerii sănătății colonului. De fapt, aceste bacterii ne protejează, prin fenomenul de antagonism bacterian pe care îl manifestă față de bacteriile patogene care încearcă să-și însușească un loc acolo unde n-ar trebui, de fapt, să se afle: bacteriile necesare, cele care, în mod normal, alcătuiesc microbiomul (de fapt, ele se numesc, generic, bacterii autohtone, indigene), vor căuta să combată bacteriile neinvitate din a invada „spațiul lor personal”, astfel încât integritatea microbiomului să nu fie compromisă.
„Niciun om nu e o insulă? Dimpotrivă: cu toții suntem insule din perspectiva bacteriilor. Fiecare dintre noi posedă un microbiom propriu, distinct, conturat de genele pe care le moștenim, de locurile în care am trăit, de medicamentele pe care le-am înghițit, de hrana pe care am consumat-o, de anii pe care i-am numărat, de mâinile pe care le-am strâns. Din punct de vedere microbiotic suntem similari, dar atât de diferiți.”
Unele aspecte sunt, da, destul de greu de conceput. Mereu ni s-a spus că bacteriile sunt dăunătoare, că trebuie să facem orice pentru a le evita și pentru a le distruge. Este extrem de greșit, de fapt. Da, bacteriile sunt într-adevăr dăunătoare, chiar și cele indigene, chiar și cele care se află în mod normal pe noi și în noi fără a ne face vreun rău, pot deveni, în anumite condiții, dăunătoare. Există extrem de multe afecțiuni cauzate de bacterii, unele chiar extrem de greu de identificat. Când agentul etiologic al unei anumite patologii este o bacterie, trebuie să știm totuși că există anumite protocoale care trebuie întreprinse în vederea excluderii, din aproape în aproape, a diferiților agenți potențiali, până se ajunge la cel responsabil, în cele din urmă, de patologia respectivă. Dar nu-i chiar atât de ușor, întrucât numeroase bacterii au un comportament aproape identic, greu de distins și de diferențiat. Oricum, din fericire (să spunem așa), în general se știu care sunt agenții etiologici bacterieni ai diferitelor boli sau afecțiuni, în general (și cel puțin la noi) destul de comune. Alta-i treaba prin alte părți ale lumii, unde există bacterii care provoacă afecțiuni extrem de bizare (îmi amintesc de o emisiune extrem de groazavă, Monsters inside me, și cum mă uitam încercând să ghicesc cine este responsabil de ceea ce pățeau persoanele din diferitele episoade). Lumea microbiologiei mi se pare nu doar un domeniu fascinant, ci și un domeniu care abia a început să iasă la lumină, rămând extrem, extrem de multe de descoperit. Mereu apar bacterii noi, tulpini noi, speciile se reîncadrează taxonomic, trec dintr-o varietate în alta și așa mai departe. Lumea aceasta nevăzută este una extrem de efervescentă, care deseori scapă de încadrările riguroase ale microbiologilor, dar în același timp este una extrem de clară, dominată de niște aspecte categorice: bacteriile ne sunt absolut indispensabile - pielea, gura, organele genitale, intestinele, și orice organ care ne conectează cu exteriorul are o comunitate specifică de microbi, de-o diversitate uluitoare -, dar pot fi și dăunătoare, provocatoare de boli - bacteriile patogene -, cauzând, în multe cazuri, patologii dintre cele mai grave.
„Viețile noastre sunt influențate puternic de forțe externe care de fapt se află înăuntrul nostru, de trilioane de entități care sunt separate de noi și totuși constituie părți ale noastre. Mirosul, sănătatea, digestia, dezvoltarea și zeci de alte aspecte care pasămite ar fi domenii ale indivizilor sunt în realitate rezultatul unei negocieri complexe între gazdă și microbi.”
Cuprind mulțimi chiar este o carte care mi-a captat interesul și m-a purtat într-o călătorie uimitoare prin lumea microbilor, și mi-am dat seama că este absolut imposibil să înțelegem viața fără să înțelegem și biotopul a ceea ce ne înconjoară, fără să înțelegem simbioza dintre microbi, fără să înțelegem interacțiunea permanentă și atât de sensibilă dintre noi și aceștia. Nu putem aprecia pe deplin microbiomurile proprii fără a înțelege, de fapt, modul în care microbii care le alcătuiesc interacționează cu noi și unii cu alții - ar trebui să privim cu mai multă empatie lumea lor, ar trebui să știm cât de importanți sunt, cât de mult ne ajută și cât de nefaste sunt dereglările integrității acestor microbiomuri. Când ne uităm la ceva macroscopic, ceva ce putem vedea cu ochiul liber, categoric putem înțelege acel ceva - îl putem vedea, îl putem deosebi și diferenția, poate chiar îl putem și numi. Dar ceva invizibl ochiului trece, de cele mai multe ori, ca fiind inexistent. Poate-am auzit vag de „microbiom”, dar câți dintre noi știu cum să se îngrijească de el? De cele mai multe ori, de fapt, nici nu trebuie să-i faci ceva special, trebuie doar să fii atent, în cele din urmă, cu tine, cu propria ta persoană - atunci, sigur și el va fi mulțumit, iar bacteriile tale autohtone, indigene, te vor lăsa în pace și, în continuare, îți vor fi călăuzi tăcuți prin această viață.
„Patterson și Mazmanian au demonstrat cel puținc că manipularea florei intestinale - sau chiar a unei singurele molecule, 4EPS - a unui cobai poate să modifice comportamentul acestuia. Mai devreme am văzut că microbii pot influența dezvoltarea intestinelor și a oaselor, a sângelui și a celulelor T. Acum vedem că ei pot afecta și creierul - organul care, mai mult ca oricare altul, ne facem să fim noi înșine. Este un gând tulburător.”
Mi-a plăcut la nebunie cartea, chiar da. Dincolo de lumea fascinantă prin lumea microbilor, am descoperit o groază de lucruri care mi-au captat atenția: cum „dobândim” microbi de pe pielea persoanelor cu care trăim în aceeași casă (s-a demonstrat că, în general, persoanele care locuiesc în aceeași casă „împart” și au aceiași microbi), terapia cu microbi proveniți din scaun (da, chiar există, am căutat și eu ulterior, și mi s-a părut o direcție terapeutică absolut fascinantă), în care pacienții, pur și simplu, ingerau microbi proveniți din scaun (bineînțeles, nu în formă „brută”) și multe alte aspecte și curiozități pe care Ed Yong le abordează cu un profesionalism și cu o accesibilitate aparte. Chiar v-o recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie; și, așa cum v-am spus, nu trebuie să fiți în domeniu, deoarece este o carte pe înțelesul tuturor, care spune povestea miliardelor de bacterii „pe care le cuprindem”, povești absolut uluitoare despre entitățile care ne poartă, sănătoși, cu grijă și cu pasiune, prin această viață absolut uimitoare.
„(...) Punem atât de mare preț pe liberul nostru arbitru încât perspectiva pierderii independenței în fața unor forțe nevăzute ne alimentează multe dintre cele mai profunde temeri sociale. Cele mai sumbre frici ale noastre sunt pline de distopii orwelliene, cabale fantomatice și personaje malefice care ne controlează mințile. Dar a reieșit că tocmai organismele unicelulare, fără de creier, care trăiesc în noi, sunt cele care ne-au pus bețe în roate tot timpul.”
Voi ați citit-o? Dacă da, sunt tare curios care este părerea voastră - v-a plăcut la fel de mult cum mi-a plăcut și mie? Mulțumesc mult prietenilor de la Editura Publica pentru această carte, Cuprind mulțimi, scrisă de Ed Yong, o puteți găsi AICI. Vă recomand cu mare drag cărțile din Co-Lecția de Știință, și nu numai; însă aceasta este una dintre colecțiile mele preferate, deoarece întotdeauna când am vrut să am parte de o lectură care să mă învețe lucruri, dar pe care să n-o găsesc plictisitoare, cu informație redundantă, ci livrată într-un mod expeditiv și plăcut, acolo am găsit-o. Să aveți parte doar de lecturi așa cum doriți și de o săptămână pe placul vostru!
