Și era frig

Era frig. Și am început să discutăm.

Am vorbit despre ce s-a întâmplat prima dată.
A doua, a treia.
Și apoi a patra.
Nu am uitat nimic.
Nimic nu se vrea uitat.

Am vorbit despre cafea, în timp ce ne încălzeam mâinile iar aburul își nimicea trupul în răceala de afară. Am vorbit despre întârzierea-mi și salutul colegului meu. „Unde-ai fost?”
 Despre câini care tremură de frig, părăsiți într-o gară murdară și care imploră, parcă, o bucată de mâncare. Despre oameni care aruncă priviri curioase pe care umbrela le oprește. Dar continuă să se uite. Și umbrela îi oprește în continuare.

Am vorbit despre haine și despre frig. Despre cântărețul mexican al degetului ei, pe care eu mi l-am reamintat cu greu.
Despre cât de bine îi stătea machiajul. Și despre cât de bine îi stă de fiecare dată.
Despre cât de mult ne dorim unul pe altul, despre cât de mult îmi lipsește și ne lipsim. Despre cât de puține ne permite timpul să facem, atunci când cineva ne trage din toate părțile, pentru ca în cele din urmă să rupem bucăți și să le împrăștiem peste fințele noastre. Conformare!
Despre „acasă nu poți face asta?” Parcă așa era. Sau nu?

Despre cât de repede îți poți pierde elanul și despre cât de încet îți poți reintra în ritm. Viața e imprevizibilă, ne spunem. Ne amăgim, de fapt, deoarece noi ne construim viitorul. Viitorul este construit din nou.

Luptăm cu indiferența pentru a câștiga bătălia dintre „ce suntem” și „ce am putea fi”. Avem în noi cea mai puternică armă biologică: voința. Dar, de asemenea, suntem cei mai încăpățânate creaturi de pe acest Pământ.
Vorbeam despre râsetele noastre, râzând.

Despre colega ei metamorfozată într-o locomotivă de tren. „Curaj, curaj, nu fi sfioasă!”

Vorbeam, încet, despre părinți și despre ce-au mai putut acești oameni frumoși să zică. Imprevizibili! Vorbeam cu mâinile înghețate despre ce ar trebui să fie. Și cum să fie. Și cum să nu fie. Despre selfie-uri care nu se vor vrute și despre memorii... încă nescrise!

Despre viitor, trecut, prezent, acum, ieri, mâine.


Vorbeam despre noi. Și era frig.