Apartamentul, de Hakan Biçakçi - Recenzie

Una dintre cele mai bune cărți psihologice citite vreodată. Și, credeți-mă, mă dau în vânt după acest gen de cărți.

Pentru mine, literatura turcă nu s-a făcut cunoscută decât prin acest scriitor. Suprizele plăcute, pare-se, din genuri diferite, continuă să mă asalteze. Astfel, după ce-am aruncat o privire asupra site-ului Editurii Univers, și am citit descrierea, am zis că trebuie, neapărat, s-o încerc. Povestea surprinsă este una nebună și bolnavă, fascinantă până în măduva hematogenă a oaselor. Dacă ai chef să fugi dintr-o lume mai puțin reușită și să te închizi pentru câteva zile într-o lume dominată de mister, cartea aceasta este alegerea cea mai potrivită.

Suprinde, de altfel, povestea unui tip care a lucrat în publicitate și care, sătul de acest lucru, vrea să devină mare compozitor. Așadar, își lasă trecutul în urmă și își cumpără un nou apartament. Cu timpul, se dovedește că acest apartament este locul ideal al creației, locul perfect în care personajul își găsește inspirația. Se izolează de ceilalți ajungând să se despartă de persoana iubită, pierde controlul asupra realității (lucru pe care Hakan reușește să îl exprime într-un mod atât de natural, de introspectiv, încât pur și simplu te fascinează), își pierde propria voință ajungând să facă compromisuri, să se gândească numai la bunăstarea sa. Își pierde controlul asupra propriei sale vieți.

Arif- așa se numește protagonistul romanului. Pe întreg parcursul operei, nu știi ce e mai adevărat în existența sa și ce este straniu, nenatural. Multe amănunte sunt înspăimântătoare, stârnind interesul cititorului și antrenându-l în căutarea indiciilor, iar Arif dovedește o obesie pentru cântecele sale care, citez, „nu sunt ale sale, dar totuși sunt ale sale.” Hakan are o tehnică aparte: din amănuntul mic, mic, aproape nesimnificativ, aceste reușește să-l facă mare și terifiant, groaznic, înșelător. 

În perete este o gaură. O gaură ce leagă două lumi, puntea de legătură dintre aceste lumi. Voci, senzații, singurătate maladivă și obsesivă. Toate se scurg de acolo. Și, evident, cine este victima întregu-i acest proces? Arif și creierul său confuz. Arif- artistul ce caută superioritate într-o lume dominată de cotidian, dorește să-și întregească ființa și condiția limitată. Iar acest lucru nu-și poate găsi sfârșitul decât în supernatural, magic, ca unire a contradicțiilor. Infinită obsesie. Maladie. Rezistență a nebuniei. Te pierzi în carte și te rogi, pagină cu pagină, să se termine odată tot ce se întâmplă și să-l vezi, în sfârșit, cu bine pe Arif. 

Tot ce-ți trebuie pentru a citi acest „Aprtament” încâlcit, nebun, al terorii, sunt răbdarea, o cană de ceai și... geamurile închise. Iar, la finalul romanului, e imposibil să nu rămâi, preț de câteva clipe, suspendat în aer. Eu, unul, am citit finalul cărții de trei ori. Atât de marcat am fost de profunzimea cititorului. Stai și te gândești că, până la urmă, nici n-a fost supranatural aici. Este vorba despre puterea și contraputerea unei minți briliante, unei minți superioare. E un joc, ca de-a v-ați ascunselea, doar că aici se ascunde „boala psihică” care este căutată, tot timpul, de „sănătate”. Dacă se vor găsi, nu rămâne decât să sperăm. Asta, bineînțeles, în cazul fericit în care speranța nu ucide pe nimeni.

O carte minunată, pe care o recomand tuturor celor ce doresc o doză de mister, de acțiune, de introspecție și... imaginație împinsă către prăpastie!

Le mulțumesc celor de la Editura Univers pentru posibilitatea de a citi cartea, care poate fi comandată de AICI.

Editura Univers

192 pagini

Traducere de Diana Crupenschi și Emilia Diehl