Blestem curgerea timpului, de Per Petterson - Recenzie

Nu m-am îndoit niciodată de perfecțiunea timpului... Și a cifrelor. Ireversibil, cu pas egal și nepăsător, timpul trece pe lângă noi, lăsând în urmă clipe, secunde, minute, zile, săptămâni, luni, ani și vieți. Uităm cât de mult avem nevoie de tandrețe și iubire, în această goană după bunăstare materială și prosperitate, în această cursă nebună în jurul „valorilor fără valoare.”

Scriitorul norvegian Per Petterson (născut în 1952) a debutat în 1987 cu volumul de povestiri „Aske i munnen, sand i skoa” („Cenușă în gură și nisip în pantofi”). De atunci a publicat mai multe romane, între care„ Jeg nekter” și „Det er greit for meg” (în curs de apariție la Editura Univers) și un volum de eseuri, ajungând printre cei mai traduși scriitori norvegieni. Publicat în 2003, romanul „Ut og stjæle hester” („La furat de cai”) a ajuns imediat best‑seller în Norvegia, unde a avut un tiraj de peste 140.000 de exemplare și a rămas mai bine de un an pe lista celor mai bine vândute cărți. În Marea Britanie, romanul a fost distins cu Independent Foreign Fiction Prize, iar în Norvegia a primit premiul criticii și premiul pentru cea mai bine vândută carte, fiind desemnat cel mai bun roman al anului și tradus în mai mult de 45 de limbi. La sfârșitul anului 2007, când a fost tradusă în SUA, cartea lui Petterson a fost inclusă în topul celor mai bune zece cărți ale anului, realizat de New York Times Book Review. Romanul „La furat de cai” a apărut la Editura Univers în 2007 și s‑a vândut în peste 30.000 de exemplare. 

„Blestem curgerea timpului”, cartea lui Per Petterson, surprinde această „curgere a timpului”, curgere fără posibilitate de întoarcere a unei vieți chinuite de durere, de dezamăgire, de cotidianul zilnic și fără esență. Arvid, personajul principal, protagonistul romanului, trăiește într-o lume ce pare a se nărui din ce în ce mai mult, până la colaps: divorțul iminent, aflarea veștii cum că mama sa suferă de o boală gravă, situațiile și relațiile sociale, toate par să-l tragă pe Arvid într-o mocirlă fără scăpare. Însă, cu toate acestea, personajul pare să se agațe de amintiri ca de o vestă de salvare, reușind, prin intermediul lor, să trăiască, să găsească un sens asupra a ceea ce se întâmplă în jurul său. Să evadeze dintr-o lume efemeră și să se camufleze în profanul minții.

Un roman ce te scufundă în nostalgie, în singurătate și în sufletul lui Arvid, care-și retrăiește amintirile, retrăiește clipele din familia sa complicată, toate prezentate de către Per Petterson cu un talent uimitor al formei și al naturalului. Titlul este pur și simplu uimitor, prefigurând conținutul cărții, ce prezintă numeroase pasaje introspective.

Am selectat și niște pasaje, fragmente, care mi s-au părut destul de interesante:

„Apoi mama a desfăcut dopul sticlei cu o mişcare bruscă şi a umplut pe jumătate paharul, l‑a golit din două înghiţituri şi asta a usturat‑o atât de tare în gură şi în gât, că a trebuit să tuşească mult şi să plângă în acelaşi timp, pentru că o durea deja. Apoi a pus sticla înapoi între haine, în valiză, ca şi cum ar fi fost marfă de contrabandă ce avea ea acolo, iar vameşii ar fi stat în uşă cu răngi şi cătuşe, şi‑a spălat lacrimile în faţa oglinzii de deasupra chiuvetei şi s‑a şters bine, şi‑a tras puţin hainele în faţă, cum fac întotdeauna toate femeile grăsuţe, înainte de a urca să mănânce la cafeneaua care era una modestă din toate punctele de vedere, iar meniul era modest din toate punctele de vedere, aşa cum îi plăcea, şi de aceea Holger Danske era vaporul perfect pentru ea.” 

„Așa era mama. Și ea a fost fumătoare, așa cum am fost eu întreaga viață de adult. Cunosc bine starea aceea câns tai noaptea sub plapumă, cu ochii uscați și dureroși, holbându-te în întuneric, simțind viața ca un gust de cenușă în gră, chiar dacă eram mult mai îngrijorat petnru propria mea viață decât de faptul că ar putea rămâne copiii mei fără tată.”

În ceea ce privește exegeții, Stacey D'Erasmo, în New York Times Book Review, afirmă: „Petterson, într-un scris fără pretenții, dar cu o abilitate extraordinară, face ca statul pe marginea acestui abis personal și mut să pară eroic. Există o calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemănător farmecului, în sensibilitatea esențialmente întunecată și singuratică a autorului. Arvid nu e un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagră a familiei, ci copilul mijlociu universal, care tot timpul e trecut cu vederea. Și totuși, Arvid exercită un fel de atracție gravitațională asupra cititorului, păstrându-și echilibrul în situația plină de contradicții, lipsită de dragoste în care s-a trezit pe neașteptate. Poate că nu pare a fi mare lucru, dar e chiar foarte mult.“

Le mulțumesc mult celor de la Editura Univers pentru volumul acesta minunat. Cartea poate fi comandată de AICI, la un preț foarte bun.

Editura Univers

Traducere din norvegiană de Karmen Bålko

208 pagini