Mincinoșii, de E. Lockhart - Recenzie

Despre inspirata autoare a acestui roman: E. Lockhart este autoarea a patru cărţi având-o drept protagonistă pe Ruby Oliver: „The Boyfriend List”, „The Boy Book”, „The Treasure Map of Boys” şi „Real Live Boyfriends”. A scris, de asemenea, „Fly on the Wall”, „Dramarama” şi„ How to Be Bad” (pe ultima dintre ele împreună cu Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle). Romanul ei „The Disreputable History of Frankie Landau-Banks” a primit Premiul Onorific Michael L. Printz, a ajuns pe lista finaliştilor la National Book Award şi a câştigat un premiu Cybils pentru Cel mai Bun Roman pentru Tineret. Mai multe despre E. Lockhart puteţi afla online la emilylockhart.com şi o puteţi urmări la @elockhart pe Twitter.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair. 

N-avem niciun criminal.

N-avem niciun dependent.

N-avem niciun ratat. 

Familia sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți, frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.

Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare. Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.

Nimenu n-are nevoie de nimeni.

Nimeni nu greșește vreodată.

Trăm, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coastă din Massachusetts.

Poate că asta e tot ce trebuie să știți.”

Sau poate că nu. De fapt, sigur că nu. Permiteți-mi să fac o micuță paranteză înainte de a începe să îmi dau cu părerea privitor la acest roman care m-a făcut să-mi pierd simțul rațiunii și să încerc să descopăr ce a putut să sălășluiască în capul lui Lockhart când s-a gândit să scrie un asemenea tip de roman. În viață, există numeroase ipostaze din care am scăpa mult mai ușor dacă, ei bine, am nega adevărul „Nu, mama, nu eu am spart vaza, ci pisica”, „Am învățat, bineînțeles, am luat zece la test”, „Da, sigur că da, sunt pe drum și mai am puțin și ajung”. Acestea sunt minciunele, dacă le pot spune așa.

Însă ce ascunde familia Sinclair, este un adevărat trecut plin de întrebări.

Un roman fascinant de captivant, tulburător și inedit. E. Lockhart are un geniu aparte în felul în care scrie, surprinzând atât naturalețea cu care personajele simt și trăiesc, dar și zbuciumul cauzat de o viață trăită mult prea perfect (folosesc acest superlativ pentru că, credeți-mă, după ce am citit această carte chiar simt nevoia) și de dorința de a evada din acest cerc al „bunelor maniere, zâmbetelor false chinuite, frumuseții trupești, perfecțiunii fizice, banilor, hainelor frumoase și minciunii.”

Totul începe când eroina romanului, Cadence Sinclair Eastman, hotărăște să-și creeze un micuț grup cu trei prieteni de-ai săi, Gat, Windemere și Johny, un grup al „Mincinoșilor”. Toată intriga cărții se învârte în jurul acestui grup, ce se va dovedi că joacă un rol decisiv în istoria familiei Sinclair, care „n-are niciun criminal”. Luptă pentru moștenire, trecuturi ascunse și întunecate.Deși Cadence suferă un accident la cap, aparent, acesteia i se ascunde trecutul unei zile „din a cinsprezea vară” petrecută pe această insulă, o zi cu un impact enorm asupra demersului „normal” al lucrurilor.

Ce s-a întâmplat în acea zi de vară? Își va aminti Cadence, cumva, ceva neobișnuit ce s-a întâmplat în acea zi? De ce toți îi ascund secretul acelei zile?

Pe parcursul romanului, am extras niște citate și fragmente foarte interesante, pe care, dacă-mi permiteți, aș dorile să vi le împărășesc (le-am ales destul de bine, evitând eventualele spoilere):

„(...) Și aveam chestii scrise pe mâini. Un citat care îmi plăcuse. Pe stânga: Trăiește. Pe dreapta: în prezent.”

„Vreți să știți la ce mă gândesc? a întrebat Gat.

- Da, am zis eu.

- Nu, a zis Johny.

- Mă întrebam cum de putem să spunem că bunicul tău deține această insulă. Nu legal, ci la propriu.

(...) Întreb, doar, cum am putea spune că pământul ar aparține cuiva. (...) Sau poate ar trebui să existe o limită în privința locurilor pe care oamenii au voie să le posede.”

„Are pielea caldă și plină de nisip. Ne înpletim degetele și închidem ochii ferindu-ne de soare.

Stăm pur și simplu întinși acolo. Ținându-ne de mâini. Mă mângâie în centrul palmei cu degetul mare, cum făcea cu două veri în urmă sub lumina stelelor.

Și mă topesc.”

„- Drogurile nu-ți sunt prietene și, de asemenea, oamenii ar trebui să-ți fie prieteni.”

„- Fii un pic mai bun decât trebuie. 

” (...) - Nu mânca niciodată nimic mai mare decât propriul tău cur.

- Ai mâncat vreodată ceva mai mare decât curul tău? îl întreb.

Dă solemn din cap.

(...) - Nu accepta un rău pe care nu poți să-l schimbi.

- Sunt foarte puține lucruri pe care le poți schimba. Trebuie să accepți lumea așa cum e.

- Nu mânca zăpadă galbenă, spune Johnny. Și ăsta-i un motto bun.”

- Fă întotdeauna ce ți-e teamă să faci, spun. Ăsta e al meu.”

„- E doar o casă. Multe case par înspăimântătoare noaptea, dar dimineața arată din nou prietenoase.”

„O să-mi dovedesc că sunt puternică, atunci când toți mă cred bolnavă.

O să-mi dovedesc că sunt curajoasă, atunci când toți cred că sunt slabă.”

„Buzele lui cade atingându-le pe ale mele,

mâinile încă împreunate,

acolo, în fața casei.

Pentru un moment, eram singuri pe planetă,

cu toată vastitatea cerului, a viitorului și a trecutului întinzându-se în jurul nostru.”

„Mă doare capul tot timpul. Nu știu ce să fac să înceteze durerea. Pastilele nu funcționează. Cineva îmi despică creștetul capului cu toporul, un topor tocit, care nu reușește să-mi străpungă craniul dintr-o singură lovitură. Oricine îl mânuiește, ajunge să-mi hăcuiască țeasta, lovind o dată și încă o dată, dar nu tot timpul fix în același loc. Am o mulțime de răni.”

În ceea ce privește exegeții, se afirmă următoarele:

„Șocant, de o frumusețe tulburătoare și foarte bine construit, Mincinoșii o să-ți rămână în minte pentru totdeauna.”- John Green, autor al romanului „Sub aceeași stea” (recenzia AICI), bestseller New York Times

„Obsedant, sofisticat... Mincinoșii e un roman atât de captivant și de bine scris, încât nu numai adolescenții îl vor îndrăgi, ci și cititorii maturi.”- Wall Street Journal

„E. Lockhart face un portret fidel al unei familii cu tradiție, pentru care a păstra aparențele este vital și, în ultimă instanță, tragic.”- The Chicago Tribune

M-am delectat cu romanul acesta până la ultima pagină, care punctează extrem de bine caracterul personajului principal și trasează, la fel de bine, destinele tuturor personajelor importante. Le mulțumesc din suflet celor de la Books Express pentru posibilitatea de a citi acest roman, îi îmbrățișez cu mare drag și le doresc, atât lor, cât și vouă, un Crăciun fericit și plin de dragoste. Romanul „Mincinoșii” poate fi comandat de AICI, la un preț de sărbători, iar pe site-ul lor găsiți o gamă variată de cărți în extrem de multe limbi străine, printre care și engleză, germană și franceză.

Editura Trei

Traducere din limba engleză de către Ana-Maria Man

264 pagini