Silmarillion, de J.R.R. Tolkien - Recenzie

Mulțumesc celor de la Bookia pentru acest roman minunat.

J.R.R. Tolkien s-a născut la data de 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein (parcă însășu numele orașului în care s-a născut i-a decis soarta de scriitor fantasy). După ce a luptat în Primul Război Mondial (nu știu câți dintre fanii Tolkien știau asta), Tolkien și-a început cariera academică, fiind considerat drept unul dintre cei mai renumiți filologi (nici nu mă înșel de acest lucru). În întreaga lume, Tolkien este cunoscut ca fiind creatorul Pământului de Mijloc și autorul unor opere fantasy de excepție precum „Hobbitul”, „Stăpânul inelelor”, „Silmarillion”. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi și vândute în zeci de milioane de exemplare.

J.R.R. Tolkien a murit în 1973 și, cu puțină matematică, ne putem da seama că a trăit, așadar, 81 de ani.

„Silmarillion” este o îngemănare uluitoare de mit și epos, care precede trilogia „Stăpânul inelelor”. Cartea, publicată la patru ani după moartea autorului, este povestea Zilelor de Odinioară sau a Primului Ev a Lumii. Cartea nu cuprinde evenimente petrecute mai departe în timp decât cele din „Stăpânul Inelelor”, ci este, așadar, prima carte, de la care încep toate. Poveștile din „Silmarillion” cuprinde povești și legende ce au ca punct de plecare trădarea lui Morgoth, un elf care s-a răzvrătit, datorită patimei pentru putere și pentru Silmarili, trei giuvaieruri create de Feanor, în care sălășluia lumina din străfunduri, cântul frumos al Elfilor, frumusețea Soarelui, Apa și Pământurile, răcoarea stropilor de ploaie și puritatea naturii, Morgoth, primul stăpân al Întunecimii, care trăia pe Pământul de Mijloc, iar Elfii Nobili au pornit război împotriva lui pentru a-și lua înapoi Silmarilii pe care i-au trudit cu prețul vieții și cu multă muncă iscusită.

Un roman pe care-l recomand, cu mare drag, fanilor „Lord of the rings” și „The hobbit”. E uluitor modul în care Tolkien înșiră astfel de legende și povestiri, presărate cu poeme, diverse hronice, povești orale și cânturi, chiar dacă, după cum fiul său Christopher Tolkien spune, „cititorul nu trebuie să se aștepte la o coerență deplină (...) Tolkien concepând Silmarillion ca o narațiune succintă, care a supraviețuit în tradiția milenară; la baza ei aflându-se multe bucăți de proză și poeme scrise anterior”. 

„Silmarillion” prezintă Istoria Elfilor, înfățișată într-o manieră magică, mitică, de poveste (la propriu și la figurat), iar, de asemenea, simțim că avem de-a face cu ființe raționale, din carne și oase (mai mult sau mai puțin), după chipul și asemănarea noastră. O istorie în care trădările se țin la tot pasul iar pasiunea pentru strălucire, pentru argint și aur are să distrugă numeroase caractere și să adune norii negri asupra tărâmului Elfilor. Orcii pândesc la tot pasul, iar prețul pe care l-ar plăti chiar cu viața este acela de a apăra Silmarilii din coroana lui Morgoth, seniorul întunecat, mâna dreaptă a lui Sauron.

Vor reuși Nobilii Elfi să pună mâna pe giuvaierurile luminate și să readucă pacea pe tărâmul lor? Li se vor alătura oamenii în această luptă pentru dreptate, dat fiind faptul că, în vremuri apuse, elfii i-au trădat pe ei în timpul războiului cu întunericul? Ce se va alege de creațiile lui Feanor, Silmarilii, în care a fost întemnițată Lumina din Valinor, înainte să fie întinați ori răpuși copacii, prim urmare, Lumina continuând să trăască numai în aceste nestemate? De cine este pricinuită căderea Elfilor și, oare, vor reuși fiii lui Feanor să păzească Silmarilii într-un război al întunericului?

Pe măsură ce poveștile devin mai puțin mitologice și mai mult basme și povești cavalerești, apar și oamenii. Majoritatea sunt „oameni buni”- familii și căpetenii de clanuri care, refuzând să lupte împotriva forțelor întunecate ale lui Sauron și a oștirilor de orci, fug înspre soare-apune și îi întâlnesc pe Elfii Surghiuniți chiar în toiul războiului lor. Acest contact dintre oameni și elfi prevestește de pe acum istoria evurilor ulterioare, o temă recurentă fiind acea că prin venele oamenilor (așa cum suntem noi acum) curge și „sânge” elfic și că am moștenit de la elfi și alte lucruri, precum arta și poezia. Astfel, de aici Tolkien și-a îndreptat imaginația sa fără limite și, datorită acestui lucru, în „Silmarillion” a produs două căsătorii între muritori și Elfi, regăsită în seminția lui Earendil, reprezentată de Elrond Cel-pe-jumătate-elf care apare în toate istoriile, chiar și în „The Hobbit”.

Un roman plin de descrieri fabuloase ale tărâmurilor Orcești, Elfești, Gnomicești (dacă ar exista un asemenea termen)- însă limbajul lui Tolkien este unul, datorită scrierii fantastice, plin de termeni arhaici, fabuloși și numărând câteva zeci, chiar sute, de nume. În „Silmarillion” este redată istoria antică a Pământului de Mijloc, mitologia apariției lui și a popoarelor care-l locuiesc, războaiele date între oștirea orcească și cea a Elfilor, cu toate semințiile lor, războaie purtate până când se ajunge la echilibru. Dar, oare, acest echilibru va fi înclinat către partea Întunecată sau către cea Luminoasă? Un mit al creației de o frumusețe unică, nemaiîntâlnită, tipică creației lui Tolkien.

Le mulțumesc celor de la Bookia pentru acest roman frumos, în urma căruia dacă ajungeți să-l citiți, vă puteți considera adevărați „tolkieniști”, care poate fi comandat de AICI cu o reducere de 20%. 

Editura RAO

Traducere din limba engleză de Irina Horea, traducerea versurilor de către Ion Horea

508 pagini