Copiii lui Húrin, de J. R. R. Tolkien - Recenzie

Le mulțumesc celor de la Bookia pentru această frumoasă carte.

J.R.R. Tolkien s-a născut la data de 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein (parcă însăși numele orașului în care s-a născut i-a decis soarta de scriitor fantasy). După ce a luptat în Primul Război Mondial (nu știu câți dintre fanii Tolkien știau asta), Tolkien și-a început cariera academică, fiind considerat drept unul dintre cei mai renumiți filologi (nici nu mă înșel de acest lucru). În întreaga lume, Tolkien este cunoscut ca fiind creatorul Pământului de Mijloc și autorul unor opere fantasy de excepție precum „Hobbitul”, „Stăpânul inelelor”, „Silmarillion”. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi și vândute în zeci de milioane de exemplare.

J.R.R. Tolkien a murit în 1973 și, cu puțină matematică, ne putem da seama că a trăit, așadar, 81 de ani.

„Copiii lui Húrin” este o îngemănare uluitoare de mit și epos, care precede trilogia „Stăpânul inelelor”. Istoria și descendența personajelor principale sunt prezentate în primele paragrafe ale cărții, evenimentele anterioare bazându-se pe cele relatate în cartea „Silmarillion”. Ea începe cu cinci sute de ani înaintea acțiunii cărții, când Morgoth, un valar și prima putere malefică, cu care ne-am familiarizat încă din romanul „Silmarillion”, evadează din Tărâmul Binecuvântat al Valinorului, refugiindu-se în nord-vestul Pământului de Mijloc. Din fortăreața sa din Angband, el caută să preia controlul întregului Pământ de Mijloc, dezlănțuind un război împotriva elfilor care locuiau Beleriandul din sud, și prigonind viața, aducând focul și Întunericul Luminii ce sclipește în săbiile râncezi ale orcilor.

Povestea începe odată cu sosirea lui Húrin și a fratelui său, Huor, în orașul elf ascuns Gondolin. După ce au trăit acolo trei ani, ei jură că nu vor revela nimănui locația orașului și sunt lăsați să plece în Dor-lómin. Acolo, Húrin se căsătorește cu Morwen Eledhwen, cu care are doi copii, un fiu pe nume Túrin și o fiică, Lalaith. Lalaith moare în copilărie, dar Túrin crește, devenind un adolescent tăcut și îngândurat, care se va dovedi a fi eroul fără de seamăn al acestei opere.

După înfrângerea dezastruoasă din Bătălia Lacrimilor Făr' de Număr, Húrin este capturat și dus în Angband, fortăreața lui Morgoth. Acesta îl torturează pentru a afla locația Gondolinului, dar Húrin îl sfidează, atrăgând blestemul asupra sa și a întregii sale familii. În final, Húrin este întemnițat pe vârful unui munte, fiind obligat să privească soarta familiei sale prin ochii lui Morgoth. Când află toate acestea, Túrin, eroul curajos devenit acum bărbat, este rugat de mama sa să meargă în aventura vieții sale, pentru a nu risca să fie capturat și chinuit, deoarece, spune ea, „un blestem s-a abătut asupra sa și numai el este în stare să-l dezlege, prin cântul Elfilor Cenușii și al Pădurii Luminate”. Brav, curajos, demn și pregătit, Túrin se hotărăște să meargă în căutarea tatălui său, ce este închis de către Regele Întunericului, Morgoth, într-o fortăreață rece și plină de primejdii. Aventurile prin care va trece nu sunt puține, iar momentele în care se va afla la ananghie par să-l caute la tot pasul.

Un roman plin de descrieri fabuloase ale tărâmurilor Orcești, Elfești, Gnomicești (dacă ar exista un asemenea termen)- însă limbajul lui Tolkien este unul, datorită scrierii fantastice, plin de termeni arhaici, fabuloși și numărând câteva zeci, chiar sute, de nume. În „Copiii lui Húrin” este redată istoria antică a Pământului de Mijloc, mitologia apariției lui și a popoarelor care-l locuiesc, războaiele date între oștirea orcească și cea a Elfilor, cu toate semințiile lor, războaie purtate până când se ajunge la echilibru, într-o luptă continuă a lui Túrin de a-și salva tatăl de sub stăpânirea întunecată a lui Morgoth. Dar, oare, acest echilibru va fi înclinat către partea Întunecată sau către cea Luminoasă? Un mit al creației de o frumusețe unică, nemaiîntâlnită, tipică creației lui Tolkien.

J. R. R. Tolkien a declarat că intenționa ca locul acțiunii să fie Pământul nostru, în urmă cu câteva mii de ani, dar lumea prezentată de el și lumea reală au prea puține corepondențe geografice și istorice. Pământul de Mijloc prezentat de el este locuit de oameni și de alte rase umanoide (elfi, pitici și orci), precum și de ființe divine (maiari și valari). Povestea pune accentul pe un om din Casa lui Hador, Túrin Turambar, și pe sora lui, Niënor Níniel, care, împreună cu tatăl lor, Húrin, au fost blestemați de Vrăjmașul Negru, Morgoth. Evenimentele se petrec cu mai mult de 6.500 de ani înaintea Războiului Inelului.

Îl voi cita pe autor: „Copiii lui Húrin îl poartă pe cititor într-o perioadă cu mult mai veche decât cea din Stăpânul inelelor, într-o zonă a Pământului de Mijloc desenată înaintea apariției hobbiților, când marele era valarul decăzut, Morgoth, iar Sauron era locotenentul său. Este povestea eroică a unui om, Húrin, care a îndrăznit să-l înfrunte pe Morgoth, precum și a destinului tragic a familiei sale, urmărind călătoriile fiului său, Túrin Turambar, prin lumea pierdută a Beleriandului.”

Citind această carte, am dat gata toată seria autorului Tolkien, așadar mă declar un fan adevărat. Recunosc, m-aș uita la filme oricând, le-am văzut de fiecare dată cu aceeași plăcere, dar și cărțile stau la loc de onoare pe rafturile bibliotecii. Vă recomand romanul acesta, dacă doriți să intrați într-o lume dominată de magic, de feeric și, în care, imposibilul parcă nu mai e așa de imposibil. O puteți comanda de AICI, cartea este cartonată și are niște ilustrații foarte interesante. 

Editura RAO

Editat de Christopher Tolkien, ilustrații de Alan Lee, traducere de Irina Horea

290 pagini (cu tot cu anexă și note)