Pagină

sâmbătă, 21 februarie 2015

Vino în lumea lui Cuckoo Clarke




Bun venit în lumea lui Clarke. Lui Cuckoo Clarke! Da, v-ați dat seama, unul dintre personajele ei preferate este domnul James Bond.

Bun venit în lumea lui Cuckoo Clarke.
Unde zilele sunt zile și nopțile sunt... zile!
Unde nu plouă, ci doar nu e cald și nu se mănâncă înghețată.
Unde notele mici la matematică nu înseamnă note mici la matematică, ci doar note.
Unde nu trebuie să fii nefericit ca să fii nefericit, ci trebuie doar să nu zâmbești.
Unde prietenia înseamnă prietenie, iar a te abate de la a fi prieten nu se acceptă.
Lumea în care, dacă știi cât de mult să prețuiești un lucru, va fi a ta.
Și în care, dacă dormi prea mult... se întâmplă lucruri neașteptate.

Cuckoo Clarke

Luni, 17 ianuarie 2014

 Azi este ziua mea. Adică, a fost. Am împlinit frumoasa vârstă de paisprezece ani. Cât de frumoasă o fi, nu știu, dar îmi place acest număr multiplu de șapte și divizibil cu doi și șapte. Și paișe. Mai încolo nu știu, atât am învățat la școală. Nu pot spune că urăsc matematica, dar mereu mă pierd printre acele numere care mă chinuie și nu-mi dau pace. Nu dau vina pe Soarele frumos de afară și pe gândul că, după ce scap de tortură, am să ies cu rolele și să mă plimb cu Mike, colegul dintr-a șaptea. Nu, nu. În fine, am început de la ziua mea. A fost frumos, mai ales că am primit cadouri. Mama mi-a cumpărat, entuziasmată, sestul de pictură pe care mi l-am dorit de când l-am văzut- abia aștept să-mi desenez pereții cu caractere din animațiile mele preferate și cu formule la matematică. Ha-ha-ha, n-am să fac asta! Tata mi-a cumpărat o pereche de role, de parcă juliturile de pe genunchi și coate nu erau deajuns. Mătușa Katherine, cu care mă înțeleg cel mai bine dintre toate mătușile mele, pentru că mama are două surori iar tata cinci (HELLO, bunica, îți propun un hobby!), mi-a spus că mă va duce, la vara, în Grecia ca să vizităm Turnul Eiffel. Încă sunt sceptică în ceea ce privește acest cadou. Oricum, m-am mulțumit să-mi dăruiască brățara cu scoici pe care cred că am văzut-o purtând-o odată. Vărul meu, Denis, care este la facultatea de tehno-nu-mai-știu-ce mi-a dat un stilou foarte interesant. Cu care să-mi semneze doamna de matematică notele, presupun. Hmm!
Oricum, cadoul ce mai interesant l-am primit de la fratele meu, George. Mi-a dăruit această agendă pe care scriu acum. Mi-a spus că e un „jurnal”. Nu oi fi eu o fată prea stilată, dar ce-i ăla un jurnal? Nu-s chestiile alea de la televizor la care se uită mamaie când merg la ea, de fiecare dată comentând, cu bărbia în poală „Uite, Dumnezeule, ce s-a mai întâmplat!”? Îmi place mult că e cartonat și e roz. E pentru fetițe. Dar eu nu mai sunt o fetiță, sunt foarte mare și responsabilă. Ieri am avut tendința de a-mi face curat în cameră.
Am sfârșit adormind pe mormanul de haine.
Mi-a spus să scriu în el când simt nevoia și să am grijă de el, pentru că îmi va ști toate secretele. Cum să-mi știe toate secretele? Eu nu am secrete.
Oh, aud pașii mamei pe scări.
Trebuie să ascund jurnalul!

Marți, 18 ianuarie 2014

Cine a mai inventat și chimia? N-am nevoie de toate astea, serios. Mă doare capul încă de când am ajuns acasă. Nu știu ce ioni, ce sarcini negative, repartiția electronilor pe margini. Sau straturi? Nici nu mai știu. Cică apa se mai numește și „haș-doi-o”. Ce e asta? Cum să se numească apa haș-doi-o? Adică, cum ar fi să mă duc la mama și să-i spun „Vezi că azi m-am spălat pe față cu haș-doi-o!”, „Vezi că afară plouă cu haș-doi-o!”, „Să nu uiți să pui haș-doi-o în vaza cu flori”. Haș-doi-o, haș-doi-o, haș-doi-o. Zău, într-o zi am să înnebunesc. Cred că deja încep.
În fine, am aritmetica mâine și iar ne ascultă. Trebuie să mă retrag, altfel mă aleg eu cu acel doi din „haș-doi-o”.



Miercuri, 19 ianuarie 2014

Și iată că m-am ales!

Joi, 20 ianuarie 2014

De astăzi îți voi spune Gluck! Salut, Gluck. Eu sunt Cuckoo Clarke și presimt că vom fi prieteni fooooarte buni. Am paisprezece ani și trei zile, deci sunt fată mare. Am ochii căprui, părul căzut peste umeri, deși îmi place să mi-l prind într-o coadă, dar mama zice că fetele ca mine, cu părul frumos, trebuie să-și etaleze podoaba capilară. O ascult, ce să-i fac!? Nu sunt prea înaltă, dar ai mei zic că voi mai crește. Oricum, ajung la raftul de sus al dulapului dacă-mi pun sub picioare băncuța pe care stă tati atunci când citește ziarul. Îmi place ciocolata cu alune, îmi place iaurtul cu bucăți de frute și ador mâncarea gătită la cuptor. Vreau să cred că mănânc sănătos. Îmi place să dansez și să ascult muzică în căști, dar doar când sunt acasă. Mama spune că nu trebuie să ascult muzică pe stradă, pentru că s-ar putea întâmpla lucruri grave. Are dreptate, nici nu știi cum ți-ai putea pierde căștile! Îmi place să-mi fac prieteni, drept care am fost mulți prieteni. Cei mai buni prieteni ai mei sunt Iris, Alexandru, Mădălina și Gabriela, din clasă cu mine, iar din clasa vecină mă înțeleg foarte bine cu Dan și Andrada. Dan este prietenul cel mai bun al Andradei, dar nu prea cred eu că există prietenie foarte bună între un băiat și o fată. Nu-i așa, Gluck? Mike e băiatul pe care-l plac. Dar să nu afle mama, pentru că a zis să mă concentrez la școală și să iau note mari. Mda, sigur! E prietenul cel mai bun al lui Alexandru, care e în clasa a șaptea C, la următorul etaj. Ne vedem de fiecare dată când schimbăm clasele, pentru că el învață în laboratul de biologie, unde ne petrecem noi orele. E așa drăguț, Gluck! E blonduț și are ochii albaștri, iar șuvițele îi cad frumos pe obrazul stâng. Îmi place mult cum se îmbracă și obrăjorii lui sunt foarte ridicați, iar când zâmbește are niște gropițe de îți vine să le mănânci. Nu, nu, glumesc, sunt fată cuminte și nu mă caracterizează asemenea lucruri. 
Iar o aud pe mama.
„Haș-doi-o”, cică.

Vineri, 21 ianuarie 2014

Părinții mi-au spus astăzi că mă iubesc. Ce drăguț!
A fost cel mai potrivit prilej să le arăt carnetul cu nota de la matematică.

Sâmbătă, 22 ianuarie 2014

Neața, Gluck! Ce „neața”, că e ora treișpe. Off, aseară am adormit așa de târziu. Nu am putut să adorm, cred că ți s-a întâmplat și ție. Ah, stai, ești doar o agendă care doarme toată ziua. Ai auzit, Gluck? Dormi în papuci, asta faci. Leneșule! Eu trebuie să fac tot. Ce soartă crudă, să cazi în mâna cuiva care are să te lase în fundul unui dulap pentru întreaga ta existență? Of, of, vor jurnalele sunteți așa expuse destinului. 
În fine. Week-endul viitor de gând să-l invit pe Mike în oraș, în parcul de lângă ștrand. Mi-a spus Mădălina că a vorbit cu Gabi să-i zică lui Alexandru să-i transmită lui Mike că eu, Cuckoo Clarke, ciudata fată din clasa a șaptea, vreau să învăț să merg pe bicicletă. Iar Mike se pricepe foarte bine, cred că ar fi dispus să mă învețe. Crezi că voi reuși să-l fac să mă placă, Gluck?
Gluuuuck? Gluuuuuuuuuuuuuck?
Of, ești tare bătut în cap!

Duminică, 23 ianuarie 2014



Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o!
Haș-doi-o! 

Luni, 24 ianuarie 2014

Cică, frate, auzi, „haș-doi-o” e, de fapt, un „H”, de la „hidrochen”, alături de un „2” care habar nu am ce simbolizează. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, mai și un „O”, de la „oxigen”.
Rezumând: hidrochen-2-oxigen.
Fir-ar să fie, am trăit (într-)o minciună.

Miercuri, 26 ianuarie 2014

Gluck, salut! Scuze, ieri am uitat să scriu. Ce-i drept, am fost ocupată toată ziua. Ca să-mi  compensez nota de la matematică, mama m-a pus să fac curat în cameră. Cred și eu, Gluck, era și cazul ca cineva să ia atitudine pe aici. Cred că descoperit un maldăr de pizza pietrificate, plus că nu vrei să știi ce am descoperit sub pat. Nu vrei să știi. Bine că te țin la loc sigur, în cutia de pantofi a mamei. Pe care o țin sub pat. Sub celălalt pat. Oh, cred că am uitat să fac curat acolo. Prea târziu acum. Mi-e somn!
Mult succes până mâine.   

Joi, 27 ianuarie 2014

Ce-i drept, îmi place biologia! Mi se pare super interesantă, iar în clasa a șaptea afli, ei bine, și lucruri interesante privitoare la... Eh... Știi tu... Chestii! Privitoare la oase, la mușchi, la dinți, gură, degete, păr, față. Chestii dintr-astea. Ei, Gluck, nu știi tu! Nu știi. Corpul uman mi se pare fascinant. Fascinant!

Vineri, 28 ianuarie 2014



Mike, Mike! Am ceva să îți spun. Încă de când te-am văzut prin școală mi-a plăcut de tine. Da, de tine! Simt că și tu mă placi. Mă placi, nu, nu, nu? Hai, zi că da, te rog. Normal că mă placi. Pentru că vreau. Mi-a spus mami că dacă îmi doresc ceva cu adevărat, cu siguranță are să se împlinească. 
Iar eu îmi doresc cu adevărat.
Deci se va împlini.
Logic, nu?
Logic.
Scuze, Gluck, m-am pierdut cu firea. Îmi repetam discursul de mâine.
Am emoții!

E normal să am emoții?
Nu am mai avut emoții decât atunci când mi-a ridicat caietul pe care l-am scăpat (tot din cauza lui, bineînțeles).
Nu trebuie să am emoții, trebuie să am încredere în mine. Tot mami mi-a predat lecția asta. 
Trebuie să am încredere în mine.
Salutări, Gluck, să îmi ții pumnii... Sau, paginile, în fine. Înțelegi tu.

Sâmbătă, 29 ianuarie an necunoscut

GLUCK! Ce piersici s-a întâmplat? Azi l-am văzut, dar era mult mai mare. Zău, serios, nu-mi pot explica. Avea păr pe față, dar îi stătea surprinzător de bine, iar brațele îi deveniseră musculoase, iar trupul zvelt. Și era foarte înalt. Cred că abia îi ajungeam la stern (ți-am zis că-mi place biologia). Deci, vai, părul i s-a întunecat, devenind un fel de șaten spre blond. De cum l-am văzut, am zbughit-o spre casă. Inițial, am crezut că nu e el, dar i-am recunoscut bicicleta și tremuratul din voce, atunci când a strigat confuz către mine. Când am ajuns acasă, ai mei erau de negăsit. I-am căutat peste tot, de obicei îi găseam la vecini discutând despre chestii politice (a se citi „neinteresante”), dar nici acolo nu erau. Am încercat s-o sun pe Iris, care a rămas tare surprinsă când m-a auzit.
„- Cuckoo... Tu ești? Hei, scumpo, nu ne-am mai auzit de când am termiant liceul. Ce mai faci, cum mai ești? Tot cu fotografia ai rămas?”
Fotografie, liceu, terminat? Ce s-a întâmplat?
Apoi l-am sunat pe Alexandru. De fapt, am încercat să-l sun, dar vocea robotică mă anunța că „numărul abonat nu poate fi contactat”.
Nu aud pași jos la parter, dovadă că părinții mei încă nu s-au întors. Uf, mă simt foarte ciudat.
Ce mă sfătuiești să fac, Gluck, ce mă sfătuiești să fac?
Gluck?
Gluck?
Acum chiar că nu mai știu ce să cred!


Am acceptat provocarea frumoasă a celor de la Corint Junior. Intră pe pagina lor și caută mai multe detalii, cu siguranță o să-ți placă. Detalii, de asemenea, și pe pagina celor de la Editura Leda, cărora le mulțumesc pentru frumoasele surprize.

Voi, dragi cititori, aveți idee ce se va întâmpla cu eroina noastră, Cuckoo Clarke? Hm, eu abia aștept să aflu!

4 comentarii:

  1. Ce frumos! :)) Și haios. Bravo, abia astept sa mai citesc continuarea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Fii alături de donshoara Cuckoo Clarke ca să vezi ce se mai alege de destinul ei. Zi faină!

      Ștergere
  2. Trebuie să citesc şi eu cartea, pare genul meu având în vedere că am citit Însemnările unei puştoaice şi mi-a plăcut :))). În olus, deja mă identific perfect cu eroina, în special în fraza asta "Ieri am avut tendința de a-mi face curat în cameră.", asta chiar dovedeşte că sunt matură, nu? :))) Ca să nu mai spun de câte ori mi-am pierdut căştile :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha. :)) Te înțeleg perfect la faza cu căștile. Odată am zis că renunț, am căutat prin toată casa, iar ele erau undeva între pat și perete, vaaaai, cât m-am chinuit să le scot. Și eu aș vrea s-o citesc, chiar pare interesantă.

      Ștergere