Aventurile unei prostituate de lux bucureștene, de Belle de Nuit - Recenzie

Editura: Trei

Număr de pagini: 240

Postfață: Dan Sociu
Rating: 4 steluțe din 5

Nu toate cărțile sunt făcute pentru Nobel. Nu toate cărțile se vor premiate cu Pulitzer - sau, de fapt, toate se vor, dar nu toți scriitorii trăiesc cu speranța, certitudinea că scriind cartea respectivă se vor bucura de notorietate și premii. Unele cărți sunt făcute ca să fie citite și atât - citite din plăcere, din lipsă de ocupație. Uneori, de fapt, chiar simți nevoia să citești o carte care să te relaxeze, care să fie ușoară și lipsită de substrat, de înțelesuri, metafore, ambiguități, interpretări.

În mai 2006, Editura Trei a publicat o carte ce avea să se bucure de un mare succes de piaţă, nu numai în Marea Britanie, ci şi în România: „Belle de Jour. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze”. Cartea cu pricina provocase deja scandal în mediile literare engleze, care încercaseră în zadar să o „repereze” pe enigmatica autoare a unui text atât de îndrăzneţ şi picant.
Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, editura a primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: „Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene”. Autoarea mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui „Belle de Jour” şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce s-au lăsat, la rândul lor, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare a propus editurii un pact pervers şi, se pare, irezistibil: „continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului”.
Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea, așadar.

Nu știu, pe mine mă amuză ce scrie mai sus. De fapt, chiar este amuzant. La o adică, cum ar fi să intru pe mail în acest moment și să văd că o femeie (sau poate un bărbat) îmi destăinuie pasiunile ei cele mai ascunse, îmi scrie despre aventurile pe care le-a avut cu inșpe mii de bărbați, îmi scrie despre nopțile pierdute prin cluburi, prin case străine, în paduri bordate și mirosind a alcool. Ar fi straniu și, totuși, m-ar încânta ideea. Nu-s pudic, subiectul sexualității nu m-a deranjat niciodată, fiindcă mereu am văzut acest act al acuplării drept o nevoie biologică, un principiu al vieții atât timp cât se desfășoară în conformitatea a două trăiri la fel, a doi oameni care cu adevărat se iubesc și sunt gata să-și asculte nevoile unul altuia. Totuși, cartea lui Belle de Nuit depășește aceste granițe și, pe ici-colo, dă în jenant și în murdar. Am să vă spun de ce.

Am citit această carte după ce am terminat „Iubire”, de Toni Morrison. Recunosc, după ce am citit acel roman care m-a epuizat, am simțit nevoia să citesc ceva ușor, ceva lejer și departe de ce citisem în ultima perioadă. M-am uitat în bibliotecă și am luat acest roman. Simplu. O alegere din instinct, din inerție. M-am pus pe citit și mi-am dat seama că este o carte pe care aș putea-o citi-o făcând, în același timp, orice altceva: nu presupune o atenție exclusivă sau o concentrare ascuțită. Se citește și atât. Nu simți nevoia să te uiți înapoi, să reanalizezi, să recitești sinopsis-ul, să încercuiești, subliniezi, să ridici ochii în tavan și să-ți pui întrebări. Pentru că nu este o carte cu intrigă, acțiune, cu personaje prea complexe, cu conflicte. Este o carte despre o femeie care își petrece majoritatea timpului în paturile altor bărbați, și care își câștigă traiul din așa ceva, deși nu o recunoaște în roman. Poate sună frapant, deranjant, dar chiar n-am avut nicio problemă în a citi așa ceva. De fapt, chiar mi-a plăcut și, raportând-o la ce-am mai citit din aceeași tagmă - literatură erotică - am răsplătit-o cu patru steluțe. Recunosc, scriitoarea mea favorită de literatură erotică este, exclusiv, Emmanuelle Arsan, a cărei inteligență mă surprinde de fiecare dată și care știe cum să-și dozeze cuvintele și valorile pentru care pledează. Dacă n-ați încercat-o, v-o recomand cu mare drag. 

În acest „jurnal”, Belle de Nuit povestește despre aventurile ei, în mare parte, dar și despre ceea ce înseamnă viața bucureșteană petrecută prin baruri, în fum de țigară și miros de bere, în paturi străine și reci, printre străzile pline de mizerie și gunoi. Totul este natural, de fapt, natural așa cum ar trebui să fie o asemenea decursul unui asemenea roman: fără trageri de păr, fără perdele, fără ascunzișuri și mascări. Belle de Nuit oferă totul pe tavă, oferă totul la dispoziția cititorului fără pic de pudoare și fără a trage cortina. Belle de Nuit nu se sfiește să vorbească despre partidele de sex pe care le-a avut, despre fetișurile care, zău, uneori chiar m-au șocat, despre principiile-i greșite și răutatea cu care, uneori, îi trata pe ceilalți. Colocvial, cu un argou foarte pronunțat, romanul ori șochează, ori te face să râzi, ori îți place, ori nu-ți place. Ori, în cele din urmă, este un amalgam din toate acestea. Cred că pentru mine a fost, da, cel din urmă - deși, trebuie să recunosc, unele pasaje și fragmente chiar m-au amuzat teribil de mult. 

Jenant și murdar. Da, uneori chiar mi s-a părut că am citit ceva ce, totuși, este prea deplasat și exacerbat. Am citit despre cât de mult sex a făcut ea, despre cât de mult îi plăcea, la ce intensitate gemea, câte calorii arzi în diferite poziții, bancuri dintr-alea pe care le găsești și pe net. Mi s-a părut oarecum de plâns, ca și cum autorul (sau autoarea) ar mai fi tras de niște pagini ca, la o adică, să fie mai multe acolo la manuscris. Nu știu ce să zic, părerea mea exclusivă. Murdar, eh, se înțelege ce vreau să zic prin asta, și ca să conturez am să vă prezint titlul unui fragment din carte: „Înghite sau te omor”. Mai e ceva de spus?

Dacă aveți un pudism pronunțat în a citi asemenea cărți, ei bine, nu v-o recomand, deși nu văd nicio problemă în a citi o carte erotică. Este rațional, biologic, logic, și aș mai găsi sinonime, dar ați înțeles ideea. Un roman pe care-l citești lejer, oricând, pe care-l poți abandona și reîncepe de la același capitol peste săptămâni, fără a te sinchisi să o începi iarăș de la capăt. Acțiunea e simplă, ștearsă, superficială, iar ceea ce contează în acest roman este sentimentul de relaxare pe care-l ai atunci când o citești. O carte „de umplutură”, ca multe cărți din ziua de astăzi, pe care o citești doar ca să iei o pauză de la adevăratele cărți și de la adevărații scriitori. Eu am citit-o rapid, iar unele pasaje le recitesc câteodată pentru că, într-adevăr, m-au amuzat și mi-au plăcut. 

Mulțumesc frumos celor de la Printre Cărți pentru romanul acesta. Vă recomand anticariatul cu mare drag, găsiți o groază de cărți la prețuri foarte mici și în condiții perfecte, ca noi. Găsiți mai multe detalii în ACEASTĂ postare. Vă recomand acest site, în primul rând, pentru prețurile enorm de mici: zău, unde ați mai văzut „Ce-am făcut când am tăcut”, de Andreea Esca, la 10 lei? Sau cărți scrise de Coelho care să nu depășească 12 lei? Și cărți de la Editura Trei, Litera, Rao, în condiții foarte bune, adică noi. Lecturi plăcute și o zi frumoasă!