Miroși a trandafiri. Tu mi-ai spus că-ți place să mă privești în timp ce dorm. Eu ți-am spus că, de fapt, și mie-mi place să mă privești în timp ce dorm. Mă face să mă simt protejat.
Am pictat pereții fără să știm dacă, neapărat, vrem să desenăm ceva anume. Tu mi-ai zis căar trebui să ne lăsăm imaginația să zboare. Eu te-am sărutat, ți-am mângâiat părul și am simțit cum pielea ta îmi răspunde și-mi deschide noi lumi.
Mi-ai pus indexul colorat la buze, la buzele pe care apoi le-ai despărțit ca să-ți faci loc în tabernaculul cald. M-ai privit în ochi și mi-ai spus că ar trebui să încerc, poate, să strâng din dinți. Ți-am zâmbit, iar apoi ți-am zis că ești nebună. Ai început să râzi. Pereții, acum colorați, râdeau și ei.
Și eu râdeam la rându-mi. Ți-ai retras degetul și am simțit în gură un o savoare pastelată și plasticizantă. Am înghițit, colorându-mi visele care mi se sfârșeau în inimă. Te-ai apropiat încet și m-ai privit în ochi, oftând. Eu te-am privit în toată frumusețea-ți, stăruind încă în visul nostru colorat. M-ai împins pe pat, iar mâinile mele au lăsat urme permanente pe cearșaful cald de dorință. Te-ai apropiat respirând greoi. Eu abia mai eram ființă umană. Ți-ai dat ploverul, în care-ți stătea așa bine jos. Eu am zâmbit. Tu te-ai apropiat. Eu am clipit, clipit, clipit. Tu ai zâmbit. Eu am închis ochii și am oftat.
Te-ai lăsat lângă mine, mi-ai șoptit ceva la ureche. Nu am auzit ce, dar nu mai conta, pentru că totul era așa cum trebuia să fie. Te-ai făcut ghem de culori, speranțe și minuni la pieptul meu. Voiam să te cuprind cu toată paleta de nuanțe a visurilor mele. Tu ți-ai întins mâna colorată peste pielea mea rumenită. Eu am tresărit, fiindcă am început să fiu împăienjenit de niște nuanțe necunoscute, strălucitoare, miraculoase. Tu zâmbeai, cu ochii sclipindu-ți.
Eu mă coloram. Căpătam umbre, forme, dimensiuni și spații. Tu zâmbeai. Eu mă desăvârșeam. Tu ai început să plângi, iar lacrimile ți-au udat palmele. Culorile s-au scurs între așternuturi, între nopți nedormite și zile învelite-n dimineață. Eu vedeam cerul, atingeam stelele, sărutam luna, mângâiam soarele și șuieram către comete, zburam spre bolgia ființei, căutam eternitatea care, spre nerușinarea mea, nu știam că-i lângă mine.
Tu te-ai ucis. Dându-mi mie viață.
Dumnezeule, atât de frumos și totuși atât de profund, atât de poetic și totuși proză. E foarte, foarte frumos, și nu știu de ce nu te-ai gândit să scrii o carte. Dar poate te-ai gândit la asta. Ce știu eu ? Cred că atât îmi zice interiorul: mai citește bucăți din astea...
RăspundețiȘtergereOh, Simina, mulțumesc tare, tare, tare mult! (hug) Pupici.
ȘtergereVreau promisiuni. Nu vrăjeală. Vreau carte scrisă și semnatăăăă!!!!
ȘtergereȘșșșșș! :)) Vedem, vedem.
ȘtergerePROMITE ! Altfel inventez „pumnul virtual”.
ȘtergerePoza.:)))
RăspundețiȘtergereDa, am mai citit textul și pe facebook, frumos! :D
Nu mai râde! :)) Mersică!
ȘtergereWow, Andrei! M-a lăsat fără cuvinte textul tău... parcă intrasem așa, într-o poveste frumoasă și plină de pasiune. Nici nu știu ce să îți zic... sincere felicitări, scrii superb, pui atâta suflet și cel puțin mie mi-ai transmis niște sentimente minunate.
RăspundețiȘtergereDeși nu ne cunoaștem, numai din cuvintele pe care le scrii pot să îți zic că te apreciez și că mai rar sunt băieți așa ca tine. :3
Hei, draga mea. Mă bucur că ai reverbat cu ce-am scris! (hug) Mă bucur că ai citit și i-a plăcut, serios, mereu mă încântă feedback-urile cititorilor mei. E plăcerea mea și mă bucur că ai simțit emoția pe care am vrut s-o surprind! Te pup!
Ștergerecît de profund :)
RăspundețiȘtergere:) Din inimă! Bine te-am găsit!
ȘtergereTi-am spus vreodata ca prefer povestile de dragoste in care cineva moare? oricum, trecand peste, textul tau m-a dus cu gandul la sinestezie, e o boala care te face sa asociezi simturi intr-un fel deosebit, spre exemplu ai impresia ca vezi fiecare litera a fiecarui cuvant atunci cand cineva vorbeste si fiecare litera e legata de o melodie si are alta culoare. E cumva magic desi intr-un fel ciudat.
RăspundețiȘtergereAnca, astăzi, 17.09.2015, m-ai șocat. Cred că nu sunt Andrei ca să-ți răspund, dar... Doamne Dumnezeule asta mi se întâmplă mie :))))). Nu știu dacă pricepi dar eu mă duc să-mi fac un consult. Boala asta e ceva grav ? Cred că se poate s-o am dar într-un stadiu avansat... :)))
Ștergere@Anca, da, eu te înțeleg perfect. Consider că e finalul cel mai potrivit pentru o poveste de dragoste. Hmm, sunt și simbolist de-acum? :)) Ei apelează, de obicei, la sinestezie, la asocierea mai multor simțuri în aceeași imagine artistică. Mulțumesc, cred! :)
Ștergere@Simina, haha, nu cred că e ceva grav. :)
Simina,Andrei nu are exclusivitate in a comunica cu alte persoane, oricuine poate raspunde oricui :D. Nu cred ca e grav, stiu ca e o boala neurologica, probabil exista complicatii ca altfel nu s-ar numi boala, cred. Dar nu as putea sa iti zic mai multe.
ȘtergereAndrei, simbolistii nu sunt singurii care apeleaza la ea si doar tu poti sa decizi ce vrei sa fii.
Anca, eu stiam ca sinestezia e o figura de stil de la romana, atunci cand se alatura diferite imagini artistice. Nu am auzit niciodata ca ar fi si o boala care sa poarte acesta denumire. ^_^
ȘtergereDoamne, cred că trebuie să-mi fac un consult, acum câțiva ani aveam o perioadă din asta =)))))))))))))))))))))))))))))) Dar să sperăm că va fi bine. Azi, 18.09.2015, îți mulțumesc Anca. Poate n-aș fi aflat niciodată, cine știe... deși nu cred că mi se mai întâmplă asta, poate îmi exagerează amintirile:)
Ștergere:)) Alina, așa știam și eu, but who knows?! @Simina, stai fără griji, nu cred că-i grav! :D
ȘtergereAlina, este sigur si o boala, este si un procedeu stilistic din cate stiu (poate imi amintesc gresit si de fapt e figura de stil, nu am mai facut de mult o ora de romana si la ce imbecilitati am scris mai sus mi-ar cam trebui una).
ȘtergereAndrei, ia pune mana si te informeaza mai bine si ne spui despre ce e vorba, doar de aici tu vrei sa dai la medicina.
Simina, nu cred ca este vorba de boala, stiam ca nu se vindeca de la sine, dar cine stie. Poate doar aveai o perioada mai poetica :D
Dap, așa era, uneori mă prind perioade din astea ! Melancolii peste melancolii, la fel ca acum. Deși acum e un pic mai... bine :))
Ștergere:) O poezie in proza.
RăspundețiȘtergere