foița viscerală

vrei să fii foița viscerală

a plămânului meu?

să mă căptușești nu spre torace, ci direct

spre inimă spre plămâni spre His

n-aș mai respira niciodată, niciodată

doar să te las să trăiești

într-o letargie continuă, aceeași.

comă.

tu, iubito, difuzezi ființa mea

din mine, în propriul meu sânge

deși presiunea e mai mică în partea cealaltă.

ah, m-am prins – chiar și legile

gravitației le sfidezi,

atemporal

ah uite respir

inspir

cobor și mă ridic, îmi strigă sternul

uite uite uite

viața iese din mine

acoperă-mi buzele și, da

primește-o tu

poartă-mi tu suflarea, iar cu ultima ta respirație

haide să murim amândoi în aceeași clipă.

ți-e frică

știu.