Pagină

vineri, 1 septembrie 2017

„Hai să ne prefacem și azi”, de Remina Radu- Recenzie




„Trăiește-ți primăvara. Toamna va veni oricum.” 

Editura: Bookzone
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 296
Anul apariției: 2017

„Când eram copilă, am primit un cub Rubik. Era perfect. Era ca un curcubeu pe care îl puteam ține în palmă. O noapte întreagă l-am privit fără să-l ating. Mi-era teamă că, amestecându-i piesele, îi voi spulbera magia. Ziua următoare însă, cuprinsă de curiozitate, l-am amestecat. Entuziasm, emoție, panică, frustrare, furie, bucurie. Într-un final, l-am făcut din nou perfect. Magia era la degetul meu mic. Dar viața are un mod ironic de a-ți pedepsi aroganța. Și te face să descoperi trăiri care-ți fac sufletul asemenea unui cub Rubik. Când credeai deja că ai toate soluțiile, îți dai seama că algoritmul nu funcționează și în realitate. Și-atunci ce faci? Încerci să readuci la loc piese măcar pentru o latură uniformă a sufletului.”

Știți ce mi-a transmis cartea Reminei Radu? Emoție, domle', emoție în starea ei cea mai pură, emoție puternică, plină, naturală. Pentru că Remina Radu vorbește despre viață, asta pare să fie sursa ei absolută și nemărginită de inspirație. N-am să vă vorbesc despre carte, despre ce surprinde ea, deși are o poveste care, chiar dacă ar părea clișeică, nicidecum nu este. De fapt, chiar mă întrebam, în timp ce citeam, de ce atâtea lucruri ni se par clișeice, când, oricum, am renunțat la a mai fi oameni simpli și de ceva vreme am uitat că viața este alcătuite din lucruri, în esență, deloc complicate și mărunte? Mie chiar mi-a plăcut mult această carte și, da, o să mă manifest impresionist, dar nu contează, pentru că altfel nu știu cum să-mi afișez entuziasmul de a o fi citit. Multe pasaje ale cărții m-au răscolit și s-au jucat cu emoțiile mele, cu trăirile mele, m-au făcut să-mi pun întrebări și să meditez asupra vieții mele și asupra tuturor alegerilor pe care le-am făcut, bune sau rele. Am găsit și răspunsuri, răspunsuri pe care le căutam de-a lungul timpului și pe care le-am integrat în propria mea viață și în conformitatea a ceea ce, cu tot trecutul, însemn eu.

„Vino cu mine încă o noapte.
Povestește-mi cum orașul nu doarme niciodată,
cum monștrii nu se ascund niciodată sub pat,
cum copacii nu plâng după frunzele căzute.
El. Ea. Se zvârcolesc între noi.
Și timpul între ei. Timpul nostru, nu al lor.
Pendulă fără noimă, minute fără drum, iei fără mâine.
Dar tu nu-mi da drumul la mână. Hai să ne prefacem și azi.”

Hai să ne prefacem și azi că viața este simplă, că viața este frumoasă și merită trăită, haide să ne iubim și astăzi ca și cum ar fi ultima zi și nimic rău nu ni se poate întâmpla, nu, pentru că suntem împreună și întotdeauna am știut că împreună putem învinge, putem fi infiniți și de neoprit. Haide să trăim ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine, să ne bucurăm de alegerile făcute, fie ele bune sau rele, inspirate sau mai puțin inspirate. Suntem făcuți pentru a greși, suntem oameni, bineînțeles, nu mașinării cibernetice făr' de păcat. Prin condiția noastră limitată, hai să ne prefacem și azi că putem muta munții din loc și putem să trăim în propriile noastre visuri. Mie, deși nu-s avizat în astfel de lecturi, cartea Reminei Radu mi-a transmis o puternică lecție de viață, și mi-a plăcut tare mult citatul acesta: „Sunt momente în viață când mă simt ca un pachet incomplet de cărți. Iau unul dintre jokeri și îl fac șapte de romb. Inutil să-l caut, căci nu-mi amintesc când l-am pierdut. Sunt momente în care folosesc ambii jokeri și încă sunt doar un surogat al adultului care ar fi trebuit să fiu. Ce fac în momentele alea? Împrumut un joker.”

Așadar, când viața nu îți surâde, când viața poate nu e tocmai roz, așa cum ai vrut, luptă, luptă dârz, cu putere, pentru că porți în tine cea mai puternică armă care a existat vreodată, anume sufletul, anume dorința, speranța; dacă lumea nu se va schimba pentru tine, fii tu acea schimbare pe care, de fapt, o vrei în lume. Cineva spunea că „ai puterea de a muta munții”, dar, dacă te gândești mai bine, acei munți nu te deranjează cu nimic. Remina Radu, îți mulțumesc mult pentru această lecție de viață, pentru această carte frumos scrisă, prin care am trăit fiecare rând și fiecare replică. Am râs, am fost emoționat, am plâns, pentru că, am știut, dincolo de aceste pagini, personaje, replici, se ascunde viața și se relevă ceea ce are omul mai de preț în această lume: iubirea. 

Vreau să închei recenzia mulțumindu-le celor de la Bookzone.ro pentru acest volum, mă bucur că au vrut să începem o colaborare și sper să fie una de drum lung. Puteți comanda romanul Hai să ne prefacem și azi de AICI, cu un click. Pe site-ul Bookzone.ro găsiți o mulțime de cărți, pe toate gusturile, pentru oameni mari și mici. S-aveți lecturi plăcute și pline de spor!

4 comentarii:

  1. Chiar eram curioasa de parerea ta. Si mie mi-a plăcut mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut
    Am citit cele 2 volume și asta în numai câteva ore dar nu pot sa zic ca mi-a plăcut. E ușor de citit dar plictisitoare rău de tot.Curiozitatea deabia astepta dar dezamăgirea a fost mare.Pacat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am citit doar acest volum; a fost o lectură ușoară, cred că e OK să luăm și o astfel de „pauză” după alte lecturi mai greluțe. :) Mulțumesc mult de vizită!

      Ștergere