Pagină

duminică, 7 februarie 2021

Din suflet, de Demi Moore - Recenzie

Editura: RAO
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 288
Anul apariției: 2020
Traducere: Maria Adam
„(...) mama încercase să se sinucidă. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că mi-am folosit degetele, degete mici de copil, să-i scot pastilele din gură, în timp ce tata îi ținea gura deschisă și-mi spunea ce să fac. Ceva în adâncul meu s-a schimbat atunci și nu a mai fost la fel. Copilăria mea se sfârșise.”
Demi Moore își spune povestea cu sinceritate, dar și cu demnitate, tact și generozitate față de oamenii importanți din viața ei. Actrița în persoană se dovedește a fi foarte asemănătoare cu femeie din paginile cărții: grijulie, întrebătoare, uneori nesigură, dar și sinceră. ea povestește cu precizia unui chirurg, divorțurile, dependența și eventuala izolare, dar totodată scoate în evidență caracterul puternic pe care îl are - o femeie plină de înțelepciune. Din suflet este o poveste despre supraviețuire, succes și renunțare. Demi Moore este actriță, producător, regizor și activist. Este cunoscută pentru rolurile din Libertinii (1985), About Last Night (1986), Ghost (1990), A Few Good Men (1992), Indecent Proposal (1993), G.I. Jane (1997), Charlie's Angels: Full Throttle (2003), și Margin Call (2011), printre multe altele. Moore este, de asemenea, cofondator Thorn, o organizație nonprofit care construiește tehnologie pentru a apăra copiii de abuzuri sexuale, exploatare și trafic. Locuiește în Los Angeles și Hailey, Idaho.
„(...) am trecut de la a fi un om de care ei încercau să aibă grijă la un om de la care ei așteptau ajutor ca să-și curețe propriul dezastru.”
E imposibil să n-o știi pe Demi Moore, zic eu, cel puțin pentru fenomenalul rol din Ghost (acea lacrimă dintr-o scenă, singura lacrimă, care îți înmoaie sufletul), sau din rolul excepțional din filmul Indecent Proposal (și, da, ce film). Când am văzut că și-a scris biografia, chiar am vrut s-o citesc, și tare m-am bucurat când am văzut că prietenii de la Editura RAO au tradus-o și la noi. Cum am reușit să pun mâna pe ea, am știu că o voi citi curând - și-așa a fost. Și, drept să vă spun, citind Din suflet, nu numai că mi-am dat seama cât de mulți oameni frumoși există pe acest Pământ, dar mi-am dat seama, încă o dată, că fiecăruia ne este scris un anumit drum și că, de altfel, fiecare dintre noi deținem puterea de care avem nevoie pentru a ne îndeplini visurile și visele și idealurile și țelurile. A fost o carte care m-a ridicat, care mi-a atins spiritul și m-a făcut să râd, să plâng, să mă bucur și să fiu trist, m-a purtat ca într-un carusel al stărilor - și-am știut, atunci când am închis-o, că Demi Moore mi-a fost un prieten drag și apropiat și a fost lângă mine șoptindu-mi, la ureche, povestea ei de viață.
„(...) Dar aș vrea să fi fost învățată - de cineva, undeva - despre coprul meu, despre ce era posibil într-o relație sexuală, cum să mă gândesc la propriile mele dorințe în loc să văd sexul ca pe ceva degradant sau ceva ce datoram cuiva. Sau ca un mod de a obține validarea valorii mele de către bărbați.”
Am plecat din această lectură respectând și mai mult omul care este Demi Moore - deși, bineînțeles, n-am putut fi de acord cu toate deciziile pe care, de-a lungul vieții sale, le-a luat. Dar, normal, nu-s în măsură să judec circumstanețele și tot ce-a însemnat viața ei, deoarece propriile ei alegeri au adus-o în prezent, așa cum este: o mămică mândră, o femeie puternică, curajoasă, o voce a multor oameni și femei. Dacă o respectam ca actriță, și-mi plăceau la nebunie rolurile ei, acum, cu siguranță, când voi mai vedea un film cu ea, voi fi capabil să-i văd și cealaltă latură. De fapt, chiar îmi amintesc că o urmăream pe Instagram și-mi spuneam cât de fericită poată fi. Ei, bine, viața lui Demi Moore a fost chiar foarte, foarte grea. De fapt, aș spune că mai mult copilăria și adolescența, până când a ajuns pe picioarele ei și a început să activeze în domeniul care a consacrat-o: modeling-ul, apoi actoria. Și sămânța din sufletul ei, cândva udată de lacrimi, a înflorit odată cu cariera-i frumoasă.
„De la ei am învățat că iubirea e ceva pentru care trebuie să te zbați ca să o păstrezi. Putea să dispară în orice clipă, din motive pe care nu puteai să le înțelegi, pe care nu puteai să le controlezi. Era înfricoșător să ai nevoie de genul de iubire cu care am crescut eu, era dureros s-o simți. Dacă nu aveam acea neliniște dureroasă, anexietatea aceea puternică în preajma cuiva, de unde să știu că era iubire?”
În Din suflet, Demi Moore nu bate pasul pe loc. Nu se lungește inutil. Este directă. Uneori incisivă. Se grăbește, deoarece are multe de spus și vrea să se lepede de greutatea-i sufletului, parcă, scriindu-și propria poveste de viață. De multe ori, de-a lungul cărți, citești despre respingerea pe care, în copilărie, a suferit-o. Despre abandon. Despre lipsa de încredere, despre intimidare, nesiguranță, frică. Despre criticile primite din partea familiei. Despre mame ei care nu a fost acolo atunci când avea nevoie de ea, care a „vândut-o pentru cinci sute de dolari. Dar Demi Moore, deși avea mai puțină experiență decât alții, s-a hotărât să facă mai bine. Să muncească. Să evolueze. Să își demonstreze că poate, că e capabilă (aici îmi amintesc de un rol în care era în marină, singura femeie, și-a trebui să demonstreze că poate - a început să meargă la sală, să facă ciclism, drumeții, exerciții fizice intense). Apoi, a trebuit să mai ia în greutate. A simțit mândrie, dezgust față de propria-i persoană. A pierdut un copil. A fost dependentă de alcool, droguri. A trebuit să suporte criticile tabloidelor, ale ziariștilor ahtiați după scandal. Și, totuși, Demi Moore a rămas statornică idealurilor ei, țelurilor pe care le avea. Pentru mine, sincer, este un exemplu de urmat.
    „Dar pentru mine, personal, St. Elmo's va fi mereu filmul care mi-a schimbat viața. Dacă nu m-aș fi dus la dezintoxicare ca să fac filmul, chiar mă întreb dacă aș mai fi în viață.”
E foarte ușor să crezi că viața vedetelor este frumoasă. Că-și permit orice. Că au bani să meargă oriunde, oricând. Că pot avea orice, oricând. Da, pot. Dar însăși Demi Moree spune că, din cauza acestui lucru (nu datorită), deseori a fost nevoită să renunțe la ceea ce ar fi vrut să facă. Deseori și-a anulat călătorii. Ba chiar, de fapt, îi era greu și să intre într-o relație, de teamă că aceasta nu va avea să meargă. Și se vor isca scandaluri. Și orice alte lucruri care ar fi putut să atragă audiență și bani. În Din suflet, Demi Moore a pus un accent foarte puternic pe relația cu propria-i mamă. Deși în copilărie acestea au fost extrem de reci una cu cealaltă, astfel încât, citez, Demi Moore a ajuns „să-și urască mama”, se înstrăinase de ea și, în cele din urmă, a plecat. După mulți ani, a aflat că aceasta suferă de cancer. Când s-a întors acasă, a putut să o ierte și să-i fie alături în acele grele clipe - pentru asta, Demi Moore a fost împăcată cu sine și capabilă să ierte și, la rândul ei, să fie iertată (citez, „când am decis să am grijă de mama la finalul vieții ei, am început să vindec rana”).
„(...) eram binecuvântați cu o fetiță sănătoasă și frumoasă și mai mulți bani decât am știut să ne dorim în copilărie. Știu că sună ca o viață perfectă. Dar după cum aveam să aflu curând, dacă ții înăuntrul tău un rezervor de rușine și traume nerezolvate, nicio sumă de bani, nici succesul și nici celebritatea nu-l pot umple.”
Nu știu ce-aș mai putea spune. Este ciudat să recenzezi o (auto)biografie, în cele din urmă. Vă spun doar că merită să citiți această carte, este o carte sinceră, profundă și emoționantă, o poveste despre o femeie curajoasă, puternică, pregătită să facă sacrificii și să lupte pentru fericirea ei. Este vorba despre o femeie care a izbutit să-și depășească propria condiție, care a renăscut. În aceeași măsură, este o carte dureroasă, despre ce înseamnă să fii prinsă într-o industrie care-ți cere să te remodelezi permanent, să fii așa sau așa sau altfel, astfel încât să te potrivești perfect în rolul pe care îl interpretezi. Din suflet este acea carte pe care am citit-o, cum s-ar spune, chiar cu sufletul - pentru că am simțit-o ca pe o confesiune discretă, subtilă și sensibilă. Iar sfârșitul cărții mi-a adus lacrimi în ochi. Și, bineînțeles, după ce-am terminat cartea m-am uitat la Ghost, pentru că mi se făcuse un dor nebun de acel film.
„Există două motive pentru care am vrut să spun povestea asta, povestea felului în care am învățat să capitulez. În primul rând, pentru că e a mea. Nu aparține tabloidelor, mamei mele, bărbaților cu care m-am măritat sau oamenilor care au iubit ori au urât filmele mele, nici măcar copiilor mei. Povestea mea e doar a mea; sunt singura care a fost acolo pentru toate astea și am decis să revendic puterea de a o spune în condițiile mele. Al dilea motiv este că, deși e a mea, poate că o parte din povestea asta este și a voastră. Am avut o șansă extraordinară în viață: și bună, și rea. Să pun totul pe hârtie mă face să realizez cât de nebunesc a fost totul, cât de improbabil. Dar cu toții suferim, cu toții triumfăm, și cu toții putem alege cum apreciem totul.”
V-o recomand, așadar, cu mare drag! Sunt sigur că o veți simți și voi și că vă va atinge subtil și plăcut. Vreau să le mulțumesc tare mult prietenilor de la Editura RAO pentru acest exemplar, Din suflet, de Demi Moore, pe care îl puteți găsi AICI. Vă recomand, de asemenea, să aruncați o privire pe site-ul editurii, veți găsi nenumărate cărți, dintr-o mulțime de genurile literare, în funcție de ceea ce vă place, cu precădere, să citiți. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și de o săptămână care urmează cu spor și cu lecturi pe placul vostru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu