Pagină

miercuri, 17 martie 2021

Medicina sentimentelor, de Julia Fischer - Recenzie


Editura: Publica
Rating: 5 din 5 steluțe
Anul apariției: 2021
Număr de pagini: 368
Traducere: Paul Slayer Grigoriu

Julia Fischer este medic, jurnalist și un moderator cu o curiozitate nesățioasă pentru subiectele medicale și științifice. Marea ei pasiune este să le explice competent și distractiv – fie în direct, la diferite evenimente, la televizor sau online, fie în emisiunea ei radiofonică, Însemnări medicale cu dr. Julia Fischer, difuzată pe Radioeins. Trăiește cu familia la Berlin.
„În mod normal, wanting și liking se țin în echilibru. Vrem ce ne place și ne place ceea ce vrem. Scopul este simplu, să facem în mod repetat lucrurile care ne sunt benefice.”
Iubirea are asupra creierului efectul unei supradoze de droguri, o inimă frântă, pe cel al sevrajului. Dar de ce jalea ne doare și o îmbrățișare ne face atât de bine? Indiferent despre ce ar fi vorba – teamă, furie sau fericire – Julia Fischer ne arată cum apar emoțiile și ne spune de ce sunt importante pentru supraviețuire, dar uneori ne dăunează. Având aceste cunoștințe, putem duce o viață mai sănătoasă, mai fericită și mai intensă, pentru că cine simte mai conștient își antrenează creierul! Distractivă, plină de informații și obraznică, această carte ne urcă într-un carusel al sentimentelor și ne arată de ce vrem să ne dăm în el iar și iar. Sentimentele! Ele ne definesc dispoziția, comportamentul, ființa, dar și sănătatea. Dr. Julia Fischer explică în mod distractiv și cât se poate de concret de unde vin și ce fac în corpul nostru. A ne simți în al nouălea cer nu ne oferă doar satisfacție, ci ne poate face să fim și sănătoși – în schimb, stresul și singurătatea ne afectează corpul. Indiferent că suntem îndrăgostiți lulea, superfericiți sau întristați de moarte, sentimentele noastre au o influență însemnată asupra a cine și a cum suntem. Julia Fischer, medic și moderator charismatic, pune sub lupă lumea sentimentelor noastre și, pornind de la situații din viața de zi cu zi, explică de unde vin pielea de găină, genunchii moi, fluturii din stomac și toate celelalte emoții care fac viața vrednică de a fi trăită.
„Fără frică nu am fi unde suntem astăzi. Strămoșii noștri ar fi căzut de pe munți sau ar fi fost mâncați de urși.”
Nu e de mirare faptul că atunci când mă apuc de o carte din Co-Lecția de știință din cadrul Editurii Publica, cu greu reușesc să o las din mână. Poate, de fapt, unii ar putea spune că ar trebui s-o iau mai încet, că, na, ce-nțelegi din ea dacă o devorezi atât de rapid și nu stai și o rumegi? Într-adevăr, este o întrebare viabilă, însă ideea în sine constă în faptul că, deseori, sunt familiar cu multe subiecte abordate de autorii acestor cărți; și, mai mult decât atât, este vorba de forma în care este livrată informația, de accesibilitatea acestor cărți, de fenomenul de popularizare a științei - da, în Gena egoistă, o carte pe care probabil am s-o menționez de-acum înainte toată viața mea, am găsit informații care au trebuit rumegate, puse sub lupă, despicate și regândite (motiv pentru care am citit cartea în aproximativ o săptămână). Dar, cu alte cărți, n-am avut aceeași (s-o numesc) problemă. Pentru că, dacă e să apreciez ceva la această colecție, dincolo de informațiile noi care îmi sunt puse la dispoziție, apreciez forma plastică, expeditivă a modului de a scrie și de a accesa interesul cititorului. 
    „Durerea cea mai intensă o simțim când nu mai există data viitoare. Când ne moare un om drag și nu-l putem aduce înapoi - chiar dacă am da orice pentru asta. În baza aceluiași mecanism, chiar dacă nu la fel de intens, poate să ne doară și o ceartă rea cu o persoană dragă, o despărțire sau pierderea locului de muncă.”
Așa mi s-a întâmplat și citind cartea Juliei Fischer, Medicina sentimentelor. După ce am terminat-o, am simțit nevoia să-i scriu, pe Instagram, autoarei, și tare m-am bucurat când am văzut că mi-a răspuns înapoi și chiar a fost surprinsă de mesajul meu. Am simțit nevoia să-i mulțumesc pentru faptul că a reușit să ne poarte, atât de frumos, într-o lume pe care n-o cunoșteam atât de bine, pe care n-o bănuiam atât de accesibilă și, de fapt, atât de fascinantă, de efervescentă, atât de logică și rațională. Sincer, cartea aceasta chiar mi-a plăcut la nebunie, și, uneori, mă gândesc cât de impresionist pot să fiu și cât de greșit, de fapt, pot fi înțeles - eu ador știința, ador tot ce ține de corpul uman, de mecanismele sale biologice, fiziologice, biochimice, moleculare, celulare și așa mai departe (probabil este și datorită domeniului în care vreau să activez și a facultății pe care o urmez). Mereu am fost fascinat de lumea noastră internă, de Universul pe care îl avem în noi. Și, mai mult decât atât, mereu am încercat să-mi explic tot ce eu, ca organism, însemn. Și uite cum, în această idee, cartea Juliei Fischer a reușit să-mi explice mecanismele prin care noi, oamenii, ne exprimăm sentimentele (sau, de ce nu, sentimentele ne exprimă pe noi). De ce suntem bucuroși, triști, anxioși, de ce plângem atunci când suntem fericiți, râdem în momente în care, de fapt, chiar nu-i cazul și circumstanețele nu-s cele mai oportune, de ce avem „inima frântă” atunci când nu ne mai înțelegem cu persoana iubită și alegem drumuri diferite. Ce-nseamnă piele de găină și, de fapt, care este mecanismul din spatele acestei manifestări somatice? Pentru un pasionat, răspunsul la aceste întrebări poate deschide, într-adevăr, noi perspective și noi drumuri. Și asta este ceea ce, pentru mine, cărțile prietenilor de la Editura Publica reușesc să facă.
„(...) la formarea personalității noastre participă în mod categoric un corespondent anatomic din creierul nostru și că deciziile nu sunt posibile fără sentimente. Așadar, că nici trupul și spiritul, nici raționalitatea și emoția nu pot fi despărțite absolut între ele. ”
Medicina sentimentelor chiar este o carte pe care aș recomanda-o oricui. Dacă la alte cărți poate am câteva rețineri (spre exemplu, n-aș recomanda Degetul mare al violonistului, Gena egoistă tuturor cititorilor, deoarece sunt cărți mult mai specifice, care abordează anumite aspecte și subiecte într-o manieră mai științifică, ce presupune o oarecare inițiere anterioară în domeniu), această carte poate fi citită de către orice pasionat, și nu numai, deoarece accesibilitatea ei chiar îți permite să-nțelegi anumite aspecte ce țin, în cele din urmă, chiar de noi înșine. Poate nu te vor ajuta vreodată, nu la modul practic, dar vei fi capabil să-ți explici anumite stări, emoții, anumite trăiri, și poate, astfel, vei fi capabil să-ți accepți, în cele din urmă, acele gânduri negative. Mereu mi-am spus că e mult mai bine să zâmbești, chiar dacă ești într-o pasă mai grea, mai dureroasă, decât să stai mohorât și să-ți imprimi acea stare până când devine una patologică. Zâmbetul are un efect extraordinar asupra întregului organism, și vă pot garanta, din proprie experiență, că este unul imediat și de lungă durată. Sentimentele reprezintă natura noastră interioară. S-ajungi să le negi, la o adică, n-ar însemna, de fapt, să negi ceea ce, în cele din urmă, însemni și reprezinți? Acum, să fim serioși, de câte ori n-am fost trădați de roșeața din obraji, de câte ori nu ne-am simțit jenați de această manifestare vizibilă a emoțiilor noastre? De fapt, multe dintre aceste emoții reprezintă rezultatul a numeroase interacțiuni chimice, au un substrat fiziologic extrem de precis și specific pus la punct. Nu le putem nega, nu le putem ascunde, și, deși nu există produse farmaceutice care să ne scape de jenanta roșeală din obraji, asta nu înseamnă că nu putem lucra, de fapt, în a o diminua și, în cele din urmă, în a o accepta și a o vedea ca fiind, de fapt, ceea ce într-adevăr este: un lucru natural, o parte normală și firească a identității noastre biologice.
„Atitudinea altruistă ne stimulează sistemul de recompense - ne face plăcere și, pe deasupra, oxitocina ne revarsă în vene sentimente pozitive ca iubirea, încrederea, recunoștința și mândria. Pentru că această atitudine socială ne folosește la ce avem mai valoros - relațiile - ne dă mai mult decât orice sentimentul că viața are un sens. Iar asta ne face - ați ghicit! - fericiți.”
Este o carte care te poartă într-o călătorie interesantă, chiar antrenantă, într-o lume dominată de emoții, trăiri, care fac parte din viața noastră de zi cu zi și care ne consolidează percepția socială, umană asupra noastră și asupra oamenilor de lângă noi. Pentru mine, unul, cartea aceasta a fost ca un prieten care m-a sfătuit și mi-a arătat cum, de fapt, funcționez și, gândind retrospectiv, m-a ajutat să-mi înțeleg mult mai bine anumite atitudini și reacții, asupra a căror înțelegere încă lucram. Mi-a demonstrat că-mi pot gestiona emoțiile, fără să dau dovadă de superficialitate, și că cel mai bine este să mi le accept, deoarece fac parte integrantă din ceea ce viața mea înseamnă. Și nu pot să neg ceea ce, în cele din urmă, Universul meu interior îmi transmite. Le mulțumesc tare mult prietenilor dragi de la Editura Publica pentru această carte, Medicina sentimentelor, scrisă de Julia Fischer, pe care o puteți găsi AICI. De fapt, le mulțumesc mult pentru tot ce înseamnă: pentru traducerile frumoase, efervescente, pentru originalitatea și profesionalismul de care dau dovadă. Să aveți parte doar de lecturi frumoase, pe placul vostru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu