Of Mice and Men, de John Steinbeck - Recenzie

Editura: Penguin Group

Rating: 5 din 5 steluțe

Anul apariției: 1937

Număr de pagini: 114

“Maybe ever’body in the whole damn world is scared of each other.”

John Ernst Steinbeck Jr. s‑a născut la 27 februarie 1902 în Salinas, California. A urmat cursurile Universităţii Stanford şi a debutat în 1929 cu romanul Cupa de aur, al cărui protagonist este piratul Henry Morgan. În 1932 a publicat volumul de nuvele Păşunile Raiului, inspirat din viaţa fermierilor din Valea Salinas. Un an mai târziu, i‑a apărut romanul Către un zeu necunoscut, iar în 1935, Cartierul Tortilla, urmate de Nehotărâţii sorţi ai bătăliei (1936) şi clasicul Şoareci şi oameni (1937), ecranizat în repetate rânduri. În 1938 a văzut lumina tiparului volumul de nuvele Valea lungă. Pentru Fructele mâniei (1939), pentru care i s‑a decernat Premiul Pulitzer. În următoarele două decenii a publicat Luna a apus (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul rătăcit (1947), Perla (1947), La răsărit de Eden (1952), cartea sa cea mai îndrăgită, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea (1957) şi Iarna vrajbei noastre (1961). În 1962, în urma unui lung periplu prin 40 de state americane în compania căţelului său, Charley, a scris volumul Călătorii cu Charley. În acelaşi an i s‑a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. John Steinbeck a încetat din viaţă în 20 decembrie 1968.

“As happens sometimes, a moment settled and hovered and remained for much more than a moment. And sound stopped and movement stopped for much, much more than a moment.”

Of Mice and Men, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuanţe parabolice despre prietenie şi destin. Personajele centrale suntdoi lucrători sezonieri, George Milton, un tânărinteligent şi inimos, şi Lennie Small, un uriaş naiv, cu o forţă incontrolabilă şi o întârzierementală ce îl face să semene cu un copil mare. Cei doi bărbaţi, a căror înduioşătoare relaţie de prietenie ajunge să semene a dependenţă, se angajează ca lucrători la o fermă. Ei au un vis, un ideal, să strângăbani din care să-şi cumpere un loc al lor, unde să trăiască „din belşugu’ pământului”. Însă o serie de întîmplări tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinţa lui de a distinge răul de bine, le năruie speranţele.

“A guy needs somebody―to be near him. A guy goes nuts if he ain't got nobody. Don't make no difference who the guy is, long's he's with you. I tell ya, I tell ya a guy gets too lonely an' he gets sick.”

Aceasta nu va fi o recenzie. Nicidecum. Motivul este simplu și, în același timp, complicat: nu pot vorbi despre o carte care mi-a rupt inima, care mi-a smuls lacrimi și care, pur și simplu, m-a răvășit complet. Nu pot vorbi despre o carte care m-a ridicat, m-a izbit de pământ, care mi-a stârnit niște emoții atât de reale. Atât de puternice. Nu. Nu pot vorbi despre o astfel de carte. Nici nu vreau. Tot ce pot să spun, dacă este să pot spune ceva, e faptul că această carte este una dintre cele mai emoționante, cele mai profunde, sensibile și totuși puternice cărți citite vreodată. Și sunt sigur că are să rămână cu această titulatură mult, mult timp. Deși, în trecut, am avut numeroase experiențe neplăcute cu autori care au fost laureați cu Premiul Nobel, pot spune că, da, am intrat în această lecturi având anumite așteptări și, în același timp, neașteptându-mă la nimic. Dar pot spune că am avut anumite, să le zic, pretenții. Totuși, Premiul Nobel pentru Literatură este ceva mare. De fapt, e cel mai mare titlu din domeniu.

“Just like heaven. Ever’body wants a little piece of lan’. I read plenty of books out here. Nobody never gets to heaven, and nobody gets no land. It’s just in their head. They’re all the time talkin’ about it, but it’s jus’ in their head.”

Of Mice and Men m-a distrus. Nu mi-a venit să cred că o carte de dimensiuni atât de mici, cu o acțiune care se desfășoară într-un cadru atât de restrâns, cu atât de puține personaje, a avut în cele din urmă un impact atât de mare asupra mea. Repet, voi mai spune câteva cuvinte și mă voi opri, pentru că este absolut de prisos să bat câmpii și să-ncerc să spun mai multe - nu are rost, în primul rând, și-n al doilea rând, chiar nu-mi găsesc cuvintele. Cartea trebuie doar citită - și atât. Citită și simțită și iubită. Că, tind să cred, n-ai cum să nu iubești o astfel de carte. O voi purta în inimă mereu, dar mereu. Și, pe cuvânt, m-am ferit extraordinar de mult timp de John Steinbeck. Nici nu știu de ce. Poate mă speria faptul că a luat Nobelul și, după cum v-am spus, am avut mai multe experiențe neplăcute decât plăcute cu autori care au fost laureați. Deși am câteva cărți în bibliotecă de la acest autor - cu siguranță le voi citi; prevăd, de altfel, faptul că voi avea un nou autor de suflet! Dar simt nevoia să mă adun după o asemenea poveste: o poveste puternică despre viață, cu multe subtilități. O poveste care mi-a rupt inima în două. Personajele - incredibil este cât de mult am putut să mă atașez de ele. Povestea - de o profunzime magistrală.

“I can still tend the rabbits, George? I didn't mean no harm, George.”

Ce impresionist sunt, nu? Posibil. Dar nu pot spune altceva. Nu pot spune că nu mi-a plăcut când, de fapt, este una dintre cele mai frumoase și emoționante cărți citite vreodată. O poveste chiar tragică, aș putea să spun. Și, gata, aici mă opresc, dar nu înainte de a vă recomanda, din toată inima, să-i dați o șansă. Asta doar dacă sunteți pregătiți să citiți ceva care o să vă emoționeze până la lacrimi. În încheiere, vreau să le mulțumesc tare mult prietenilor de la Okian pentru cartea Of Mice and Men, scrisă de John Steinbeck, pe care o puteți găsi AICI. Știu prea bine că, dacă n-ar fi fost ei, eu n-aș fi citit-o prea curând - mulțumesc, așadar, pentru impulsul oferit și pentru faptul că mi-ați îmbogățit experiența de cititor cu o carte atât, atât de frumoasă. Vă doresc mult spor la citit și tot ce e mai bun!