Made in Sweden 2 - Fiii, de Anders Roslund și Stefan Thunberg - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 560

Anul apariției: 2018

Traducere: Ciprian Șiulea

„Așa stau lucrurile.

Uneori te izolezi pentru că iubești prea mult. 

Apoi, când te deschizi iar către ceilalți, îți dai seama că suferința e o făptură care se hrănește din amintiri.”

Anders Roslund, născut în 1961, este reporter de ştiri și jurnalist cultural pentru televiziunea națională suedeză și unul dintre cei mai de succes scriitori scandinavi de romane polițiste. Împreună cu Börge Hellström (1957–2017), a impus formula Roslund & Hellström, sub care au publicat romane cu vânzări de peste cinci milioane de exemplare și recompensate cu numeroase premii, printre care CWA International Dagger, The Glass Key şi Swedish Academy of Crime Writers’ Award. Dintre romanele scrise de Roslund & Hellström, Editura Trei a publicat Răzbunarea lui Finnigan și Trei secunde. Stefan Thunberg, născut în 1968, este unul dintre cei mai cunoscuți scenariști scandinavi. A scris scenarii atât pentru seriale de televiziune, cât și pentru lungmetraje cu mare succes la public, precum Hamilton şi Jägarna 2. În timp ce Thunberg a devenit faimos ca scenarist, restul familiei sale a căpătat o cu totul altă faimă: tatăl şi frații lui au fost cei mai notorii jefuitori de bănci din Suedia, pe care presa i-a numit Liga Militară. Povestea lor stă la baza romanului Made in Sweden, apărut deja la Editura Trei, a cărui poveste se continuă în Made in Sweden 2 - Fiii.

„Leo tocmai băgase cheia în broască și o învârtise pe jumătate, când se opri Trecuseră doar câteva ore de când nemernicul de Broncks urcase aceleași trepte ca să-i insulte familia. Leo privi lung ușa închisă a mamei sale, în timp ce în mintea lui trecerea în revistă cele opt etape ale ultimului stadiu al planului - titlul lui provizoriu era secția de poliție. Totul avea să înceapă peste doar câteva ore. Ultima etapă însemna părăsirea țării la ora nouăsprezece fix, iar prima să-și ia adio, indiferent cât de groaznic s-ar fi simțit în sinea lui - era condiția necesară pentru a anihila tot ce era tulburător, de a merge mai departe neîmpovărat, de a evita alte gânduri în afara celui de a lua înapoi ceea ce nu exista.”

După șase ani de închisoare, Leo Duvnjac este, în sfârșit, liber. Acuzat de numeroase infracțiuni - zece jafuri de bănci, plasarea unei bombe în Gara Centrală din Stockholm și cel mai mare furt de arme din nordul Europei -, Leo a fost condamnat în cele din urmă doar pentru două jafuri. Dar anii irosiți după gratii nu l-au schimbat - Leo și-a petrecut detenția punând la cale un ultim jaf, pentru care nu are la dispoziție decât un scurt interval imediat după eliberare. Planul este să fure peste un milion de coroane din cea mai mare secție de poliție din Suedia și să dispară pentru totdeauna. Dar planul său, care amenință să distrugă definitiv legăturile și așa firave cu tatăl și frații lui, încarcerați și ei pentru jafurile anterioare, riscă să fie zădărnicit de John Broncks, polițistul necruțător care i-a trimis pe toți la închisoare cu ani în urmă. Va reuși oare Leo să ducă la capăt cel mai mare jaf din istoria Scandinaviei?

„Sânge. El nu se gândise niciodată cât de roșu e sângele.”

N-aș fi ajuns la acest roman prea curând - poate niciodată - dacă nu aș fi participat la un maraton în cadrul căruia una dintre cerințe era să citim o carte care are un număr pe copertă; deși 2 este o cifră, să n-o luăm literalmente. Dincolo de asta, ideea și mai interesantă este faptul că, așa cum probabil v-ați dat seama, acesta este al doilea volum dintr-o serie (de 2 volume, cred), primul fiind Made in Sweden 1 - Tatăl (sau ceva de genul, din câte am înțeles). Ei bine, ia-o de unde nu-i, că acum trebuie să citesc și volumul I, dar nu îl am, pentru că piticii mei de pe creier nu-mi dau pace; peste tot, stocul e epuizat. Poate reușesc s-o găsesc la vreun anticariat sau pe paginile de schimburi de cărți de pe Facebook. Deși nu este un roman care să mă fi dat pe spate, așa cum am spus, trebuie neapărat să am și volumul întâi și să-l citesc, ca să-mi iau de-o grijă, să spun așa. Vedem, totuși, cum o să evolueze lucrurile, deoarece pe acesta l-am luat de la o librărie, cred că costat doar 10 lei, dar n-aveam habar că este continuarea unei alte cărți - ei, uite, de asta nu-mi plac mie seriile prea mult, că mereu mă regăsesc în situații de genul. Așa am pățit și cu Aripi de argint (recenzia AICI) pe care am citit-o luna trecută, și n-am știut că e al doilea volum dintr-o serie scrisă de Camilla Läckberg, iar primul volum e Colivia de aur - totuși, pe acesta am reușit să pun mâna zilele trecute, deci sper că aceeași soartă o s-o aibă și primul volum al seriei de față.

„- Tu urăști violența, asta te face să fii așa cum ești. Pe mine mă face să fiu așa cum sunt punerea faptelor cap la cap. Înțelegi?”

Bun. Made in Sweden 2 - Fiii a fost o carte care, sincer, mă așteptam să aibă mai puține pagini, nicidecum aproape 600. De ce spun asta? Nu știu care-o fi faza, dar cartea, din exterior, pare mult, mult mai scurtă, undeva la vreo 350, maxim 400 de pagini. Ei bine, deși a fost lungă, măcar a mers destul de rapid, unele capitole fiind scurtuțe, ritmul antrenant, destul de alert, dinamic, dar, zău, povestea a fost un destul de sincopată, nu mi s-a părut prea închegată, nici prea convingătoare. Mi s-a părut totuși interesant că, aparent, ar fi inspirată din realitatea autorului Stefan Thunberg, referitor la frații și tatăl său. Și-am zis să-i dau o șansă totuși, adică a avut anumite aspecte care chiar mi-au plăcut: psihologia lui Leo, a tatălui său, dar și traiectoria „detectivistă”, să-i spun așa, pe care a luat-o, la un moment dar, romanul. De fapt, îmi aduc așa frumos aminte de zilele în care, cu nesaț, citeam cărțile din Seria Neagră, parcă așa se numea, apărute tot la Editura Trei - o mulțime de cărți polițiste, autori nordici; și abordam acest gen literar foarte, foarte des, acum câțiva ani. În ultimul timp, recunosc, m-am îndepărtat de această tagmă literară, dar asta nu înseamnă că, dacă am ocazia, nu revin cu aceeași plăcere asupra ei. Deci, așa, faptul că nu am citit primul volum al cărții n-a fost tocmai definitoriu în înțelegerea celui de-al doilea volum - ideea primului roman am reușit s-o înțeleg pe parcurs, dar asta nu înseamnă că nu vreau să-l citesc și pe primul. Vreau, totuși, să am o imagine completă asupra psihologiei personajelor.

„Sângele vărsat e mai bun decât găurile negre.”

După cum am spus, acțiunea romanului nu este una palpitantă, fascinantă, ba chiar mi s-a părut puțin prea tehnică, dacă pot să spun așa, puțin cam prea credibilă, nu tocmai convingătoare. Dar mi s-a părut interesant, în schimb, ceea ce-l „împingea” pe Leo de la spate, psihologia sa, curajul nebunesc de care a dat dovadă, strategiile pe care le-a pus la punct, planurile pe care să le urmeze, capacitatea sa de convingere aproape patologică, de a lua în cocârdășie alte persoane cu aceleași interese - totuși, parcă aș fi vrut să am parte de ceva mai efervescent, mai captivant, de o intrigă ceva mai spectaculoasă, mai complexă. Am simțit că citesc ceva liniar - ceea ce nu exclude „plăcerea”, de altfel, de a citi -, dar parcă aș fi vrut, mă repet, ceva mai aparte, mai dinamic, mai nebunesc, care să mă antreneze și să mă dea peste cap, mai multe întorsături de situație, ca să mă simt ca într-un roller-coaster de emoții și stări. Îmi aduc aminte de cărți din același gen - polițist - care au reușit să mă dea peste cap și să mă facă să nu mai am răbdare, aiba așteptând să aflu ce urmează să se întâmple mai departe. În același timp, am simțit un potențial în această carte, dar parcă nu valorificat la intensitatea sa; nu, n-a fost o carte care să nu mă prindă totuși, chiar m-a captivat într-o anumită măsură, dar aș fi vrut să fiu mai implicat emoțional în ea. Așa, am citit-o ca și un simplu cititor care citește o carte, fără să mă miște sau să mă captiveze în totalitate. De altfel, o lectură OK, dar nicidecum memorabilă, așa cum au fost altele din același gen.

„Stresul nu îl vizita niciodată atunci când era vorba de treburile lui, când el era la conducere și deținea controlul.”

Nu știu ce aș mai putea să spun; chiar vreau să citesc și primul volum, Made in Sweden 1 - Tatăl, pentru că, așa cum v-am spus, am niște pitici pe creier care îmi spun că trebuie să am și primul volum - mai rămâne problema următoare: cum fac rost de el, având în vedere că nu-l mai găsesc nicăieri în stoc? Eh, probleme și probleme! Voi ați citit această serie? Dacă da, sunt curios cum vi s-a părut. Să aveți parte doar de lecturi pe placul vostru, pline de spor!