Queenie, de Alice Munro - Recenzie

Editura: Profile Books Ltd

Rating: 5 din 5 steluțe

Anul apariției: 2013

Număr de pagini: 64

When Queenie elopes with a recently widowed neighbour her family are uniformly shocked, and a window on adult life and relationships is opened for her step-sister. A summertime stay with the newlyweds in Toronto yields further insight into the lives of couples, but also causes confusion.

Alice Munro a câștigat, în 2013, Premiul Nobel pentru Literatură. După părerea mea, unul dintre autorii care l-a meritat cel mai mult. Am început s-o citesc cu câțiva ani înainte să-l câștige, când nu era tradusă la noi, și-atunci nu integral, ci doar fragmente, sincer să fiu, mici povești (având în vedere că ea scrie proză scurtă, deși are și câteva romane) pe care le găseam pe internet. Apoi, când l-a câștigat, am știut că are să fie tradusă și la noi (încă aștept momentul în care Louise Glück are să cunoască și lumea tiparului românesc). Și, de-atunci, i-am citit toate cărțile (traduse): Dragă viață, Ură, prietenie, dragoste, căsătorie, Prea multă fericire, Fugara, Dragostea unei femei cumsecade. Fiecare, la o adică, mi-a plăcut la fel de mult, pentru că știu că n-aș putea face o diferență între poveștile pe care Alice Munro ni le înfățișează, ni le conturează. Pentru mine, ea are un talent autentic, inegalabil de a crea caractere umane, de a reitera situații atât de firești, atât de reale, încât ai impresia nu că citești o carte de ficțiune, ci că ești prezent, trup și suflet, în fața unei situații cotidiene, care se desfășoară în proprii tăi ochi. Mai mult decât atât, emoțiile pe care reușește să le transmită, trăirile care mă-ncearcă atunci când îi citesc poveștile - puțini sunt autorii care, cel puțin la o asemenea intensitate, reușesc să o egaleze.

“I looked at the rusty-bottomed bread tin swiped too often by the dishcloth, and the pots sitting on the stove, washed but not put away, and the motto supplied by Fairholme Dairy: The Lord is the Heart of Our House. All these things stupidly waiting for the day to begin and not knowing that it had been hollowed out by catastrophe.”

Cartea de față, Queenie, este, de fapt, o povestire care se regăsește și în volumul Ură, prietenie, dragoste și căsătorie. Și știți de ce am vrut s-o citesc? Pentru că, după ce am citit-o, am vrut citit și versiunea tradusă la noi. Astfel, am vrut să văd dacă, într-adevăr, traducerea în limba română reușește să știrbească, într-un fel, sau, dimpotrivă, să potențeze plăcerea lecturii. Evident, a fost valabilă prima variantă - nu spun că traducerile nu-s bune, ba dimpotrivă, chiar sunt viabile și într-adevăr reușite, dar altfel, altfel este atunci când îți citești autorul preferat în limba maternă, să spun așa. Mi-e dragă Alice Munro atât în română, cât și-n engleză, dar mi se pare mult mai personală atunci când o citesc în versiunea originală a cărții, mult mai, cum să spun, convingătoare, mult mai delicată. Are un simț estetic care îmi încântă sufletul, care-mi mângâie simțurile și pe care-l percep ca fiind, într-adevăr, ceva diferit, ceva original, ceva care nu te surprinde prin efervescența imaginilor, prin efervescența stilistică, de compoziție - mă surprinde extraordinar de frumos modalitatea ei de a reda situații firești, personaje reale puse în situații absolut normale, prin care tu însuți ai trecut, prin care tu însuți vei trece. Acolo unde nu mai sunt cuvinte de spus și își face loc tăcerea, în aer nu se simte tensiunea situației, ci dorința iertării, căutarea iubirii, jocul privirilor pline de subînțelesuri. Durerea, speranța, regretul, și-așa cum zicea ea, în Dragă viață, „regretele trec, întotdeauna trec”.

“I would have seen flaws in this, later in my life. I would have felt the impatience, even suspicion, a woman can feel towards a man who lacks a motive. Who has only friendship to offer and offers that so easily and bountifully that even if it is rejected he can move along as buoyantly as ever. Here was no solitary fellow hoping to hook up with a girl. Even I could see that, inexperienced as I was. Just a person who took comfort in the moment and in a sort of reasonable façade of life.”

Nu pot spune multe despre această povestire, Queenie, și zău că nici nu vreau s-o fac. Mereu am spus, atunci când am recomandat-o pe Alice Munro cumva - pe ea trebuie s-o citești, și-atât. Nu poți să-i teoretizezi scriitura, după părerea mea, sau, bineînțeles, poți, dar it makes no sense s-o faci. Trăiește-i cărțile. Simte-le. Iubește-le. Ascunde-le undeva și nu le împrumuta prietenilor tăi cititori, din cauza fricii că se poate să nu le primești înapoi (vreodată sau în starea în care le-ai împrumutat). Îmi aduc aminte că am împrumutat Prea multă fericire unei persoane care a făcut-o pierdută. După mulți ani, mi-a spus că n-o mai are. Și-mi aduc și mai bine aminte că nu se mai găseau exemplare în colecția din care aveam cărțile; am căutat pe la anticariate de-am înnebunit, iar atunci când am găsit-o, mi-am spus că niciodată nu voi mai împrumuta cărți cuiva care nu știe să aibă grijă de ele exact așa cum am și eu. Deci, astfel, chiar vă recomand cu mare drag să-ncercați s-o citiți pe Alice Munro. Este un autor complet, desăvârșit. Știu că nu v-o ajunge vreodată să am autograful ei, este destul de înaintată în vârstă, dar are un loc special în inima mea și-l va avea mereu, pentru că știu că a lăsat o urmă extraordinară în experiența mea și în viața mea de cititor. Să trăiești mulți, mulți ani, și frumoși și plini de pace, Alice Munro! Îți mulțumesc pentru toate trăirile pe care mi le-ai stârnit și pentru toate emoțiile pe care m-ai făcut să le simt citindu-ți operele!

“She smiled at me with such merriment of recognition, and such a yearning to be recognised in return, that you would think this was a moment granted to her when she was let out of the shadows for one day in a thousand.”

Vreau să le mulțumesc enorm de mult prietenilor dragi de la Okian pentru această cărticică, Queenie, de Alice Munro, pe care o puteți găsi AICI. Cu siguranță îi știți pe cei de la Okian, o librărie de carte în limba engleză, intermediari între cititorii români și peste un milion de cărți în limba engleză. Vi-i recomand cu mare drag și încredere, puteți arunca o privire pe site-ul lor, deseori au și numeroase oferte și promoții; mă bucură enorm faptul că există o librărie care s-a angajat în a ne pune în contact cu frumoasele titluri care se publică în alte țări și care, deseori, nu se traduc și la noi. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și pe placul vostru!