Conștiința dintr-o nouă perspectivă, de Michael S.A. Graziano - Recenzie

Editura: Humanitas

Colecția: Știință

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 248

Anul apariției: 2021

Traducere: Vlad Vedeanu

Michael S.A. Graziano s-a născut în 1967 în Bridgeport, Connecticut. După studii în psihologie și științe cognitive la Universitatea Princeton și la MIT, și-a susținut doctoratul în neuroștiințe la Princeton în 1996. Tot aici duce o amplă și importantă muncă de cercetare care își propune să explice cum creierul monitorizează spațiul din jurul corpului, cum controlează mișcarea în acel spațiu și cum construiește conștiința. Descoperirile sale s-au concretizat în numeroase conferințe susținute în marile universități ale lumii și în zeci de articole științifice și de popularizare. Este profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea Princeton din 2001. Printre cărțile sale se numără: The Spaces Between Us: A Story of Neuroscience, Evolution, and Human Nature (2018); Consciousness and the Social Brain (2013); God, Soul, Mind, Brain: A Neuroscientist’s Reflections on the Spirit World (2010); The Intelligent Movement Machine: An Ethological Perspective on the Primate Motor System (2008). Graziano a publicat, de asemenea, romane, cărți despre muzică și cărți pentru copii, acestea din urmă sub pseudonimul B.B. Wurge.

„Dintr-o perspectivă tehnică, un model intern ar trebui să monitorizeze prezentul și să facă predicții despre viitor. Dacă vrei să controlezi ceva, cum ar fi un cărucior de cumpărături pe care îl împingi printre rafturi, ai nevoie să prezici ce e probabil să se întâmple în momentul următor. Creezi un fel de copie intuitivă a căruciorului, desfășori mișcările acesteia în minte și descoperi cum se comportă.”

Michael Graziano ne propune o perspectivă cu totul nouă asupra conştiinţei. „Experiența subiectivă“ este înțeleasă pragmatic, prin teoria schemei atenției – un model intern străvechi, simplificat, șlefuit de evoluție, cu două funcții principale: de monitorizare și control al atenției, oferindu-ne un model al sinelui, și de liant social, care ne permite să intuim intențiile celorlalți şi să le anticipăm comportamentul. Dar cum putem analiza obiectiv o entitate esențialmente subiectivă? Michael Graziano porneşte de la cele mai noi studii despre creier, multe dintre ele desfășurate în laboratorul său de la Princeton, dar și de la exemple din lumea animală, interpretate în cheie evoluționistă. Răspunsul lui la marea enigmă a conștiinței este surprinzător și cucerește prin limpezimea expunerii și prin rigoare, iar implicațiile morale ale descifrării experienței subiective sunt discutate cu talentul unui scriitor.

„Dar cum stau lucrurile cu atenția? Este, probabil, cel mai important proces al creierului și trebuie, fără îndoială, controlat. Pentru a răspunde eficient lumii, creierul trebuie să se concentreze conform unei strategii adecvate pe un obiect sau altul. Și, cu toate astea, atenția poate fi la fel de nesigură și capricioasă ca roțile unui cărucior de cumpărături și o poate lua ușor căi neașteptate.”

După cum probabil v-ați dat seama, îmi place să abordez mai multe domenii literare, să spun așa. De aceea, când aleg ceva de non-ficțiune, în general aleg cărții de știință, sau, mai bine zis, de popularizare a științei (dacă vreau să aprofundez ceva, în general accesez articole postate pe site-uri acreditate și viabile - deși, și aici, trebuie să fii foarte la multe aspecte, deoarece viața de student, având în vedere facultatea pe care o urmez, m-a învățat foarte multe în ceea ce privește credibilitatea acelor studii publicate chiar pe site-uri de renume). De aceea, de multe ori când mă angajez în lecturarea unei cărți de acest gen, vreau să fiu sigur că ceea ce urmează să aflu îmi este accesibil și la îndemână (asta, cel puțin, când nu sunt vreun inițiat în subiectul cărții), astfel încât să nu mă pierd de-a lungul lecturii. Ei bine, din păcate, așa mi s-a întâmpat cu această carte a lui Graziano: am fost extrem de entuziasmat că, în sfârșit, mă apuc de ea, dar pe parcurs m-a pierdut grav, grav de tot. Și nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că am simțit că, dincolo de aspectele pe care nu le înțelegeam și nici nu le-am înțeles, autorul a scris această carte în ideea nu de a populariza ceva anume (în speță, originea conștiinței și mecanismele ei), ci pentru a aduce ceva nou în acest domeniu (și având în vedere „exegeza”, e clar că a și reușit). De fapt, deseori mă gândesc că aceste tipuri de cărți (științifice) se împart, în cele din urmă, în două mari categorii - cărțile care, într-adevăr, au drept scop popularizarea științei (și care, în general, sunt majoritare) și cărțile care aduc ceva nou, cărțile care avansează teorii și, poate, le subclasează și chiar detronează pe altele, ale căror scop este „noutatea și inovația”, dacă pot spune așa. Ei bine, Conștiința dintr-o nouă perspectivă chiar am simțit că asta are drept scop: „revoluționarea” anumitor aspecte în ceea ce privește domeniul neuroștiințific. Nicidecum o popularizare a acestei discipline. 

„Conform principiilor de bază ale tehnicii controlului, știm că tectumul trebuie să se folosească de un model intern pentru a urmări atenția. Colegii mei și cu mine am numit acest model intern ipotetic schemă a atenției, paralelă cu schema corporală care contribuie la monitorizarea corpului.”

Graziano chiar regândește ideea de conștiință - ceea ce, fără îndoială, având în vedere maniera în care livrează informația și felul în care, cu tărie, își susține ideile (chiar e de apreciat cât de bine reușește să o facă), îi va inspira și pe alții să facă același lucru. Dar, eu unul, nefiind vreun inițiat în domeniu și neștiind decât acele principii de bază, m-am luptat, chiar dureros, să înțeleg multe aspecte (și chiar n-am reușit, în cele din urmă, și m-am dat bătut), în special acea „teorie a schemei de atenție” - sincer, nici acum, după ce am citit cartea, simt că nu am resursele necesare minime pentru a afla care este treaba cu ea: știu doar că Graziano pleacă de la principiul că nu ar trebui să ne mai întrebăm cum sau de unde este generată conștiința ci, în schimb, ar trebui să ne întrebăm cum și de ce atribuim conștiința altora și nouă înșine. Prin urmare, el nu încearcă să rezolve ceea ce se numește „problema dificilă a conștiinței” (pe care am întâlnit-o și în cartea domnului Cristian Presură, Care este diferența dintre un copil și un laptop?, a cărei recenzie o găsiți AICI), ci atacă „meta-problema conștiinței”, încercând să înțeleagă de ce oamenii presupun, încă de la început, că ar exista „o problemă dificilă a conștiinței”. O abordare destul de iluzionistă, oarecum, însă Graziano face un „salt teoretic” destul de îndrăzneț, dacă e să fiu sincer, deoarece sugerează că intuițiile noastre metafizice despre propria noastră conștiință - un fel de „chestie” cu tot felul de puteri înfricoșătoare - sunt derivate dintr-un model intern specific, numit „schema de atenție” - un fel de „schemă corporală”, dacă pot spune asta (cred că suntem cu toții mai familiarizați cu această idee), adică un fel de model al întregului nostru corp, care ține evidența structurii și poziției corpului nostru, în raport cu mediul înconjurător, ceea ce ne face astfel apți să-l manipulăm și să-i controlăm mișcările. Cu alte cuvinte, orice sistem de control are nevoie de un anumit model a ceea ce urmează a fi controlat, nu? Ei, Graziano susține că acest lucru este valabil și pentru ceea ce numim „atenție” - o resursă fundamentală și esențială a creierului nostru, iar pentru a controla desfășurarea și concentrarea acesteia (pentru a o „manipula”, la fel ca și corpul, prin intermediul „schemei corporale), avem nevoie de o „schemă de atenție”. 

„O schemă a atenției este un pachet de informații care descriu atenția - nu obiectul pe care îl vizează aceasta, ci atenția însăși. Monitorizează starea atenției, urmărește modul în care se poate schimba dinamic de la o stare la alta și prezice modalitatea în care se poate schimba în următoarele câteva momente.”

Ambele modele de care am amintit (modelul corporal, și cel al atenției), sunt aproximări, în cele din urmă, simplificări ale aspectelor specifice (fizice, respectiv psihice) și, prin urmare, fiecare dintre ele poate greși; spre exemplu, membrele fantomă sunt un exemplu revelator în cazul schemei corporale (situația în care cineva care și-a pierdut un membru, încă este capabil să-l perceapă pe aceasta, ba chiar să susțină că ar simți durere la nivelul membrului cert inexistent). Graziano face o analogie strânsă între schemele corporale și atenție spunând, din câte îmi amintesc, că una este fantoma din corp, iar cealtă este fantoma din cap. Dar care este, deci, legătura dintre scehma de atenție și conștiință? Aceasta este o întrebare destul de grea, întrucât există o istorie lungă și confuză în ceea ce privește relația dintre atenție și conștiință, cu mulți teoreticieni care ori le echivalează, ori le descriu ca relații complexe de cauzalitate sau corelație reciprocă. Pentru Graziano, în schimb, relația este una clară, atenția fiind ceva ce creierul face, iar conștiința fiind ceva pe care oamenii afirmă că îl au. Schema de atenție este, în cele din urmă, un fel de set de informații despre procesul de atenție în sine. Și, sincer să fiu, aici s-a oprit toată înțelegerea mai în ceea ce privește cartea de față. Bineînțeles, eu spun că ceea ce era mai important am reușit să înțeleg, și cu siguranță, când voi avea timpul și resursele necesare, voi reveni asupra anumitor aspecte (între timp, cartea aceasta este împrumutată unei prietene de la psihologie, iar pe altcineva am reușit să-l conving să și-o cumpere, în vederea iluminării mele ulterioare); dar, în momentul de față, mă declar mulțumit cu ce am reușit să asimilez și, într-o oarecare măsură, dezamăgit că nu mi-a fost mai accesibilă (bineînțeles, asta nu înseamnă că această carte nu este extrem de bine scrisă și că alții n-ar găsi-o mult mai interesantă decât am găsit-o eu, mai ales dacă este un pasionat al domeniului).

„Dacă stau în fața ta, îmi e simplu să văd în ce direcție privești. O întreagă știință a fost construită în jurul modului în care creierul procesează direcția privirii altcuiva. Dar simplul fapt de a urmări direcția atenției tale fățișe nu-mi este deloc suficient pentru a-ți reconstrui starea mintală. Trebuie să înțeleg atenția ta ascunsă.”

În schimb, spun că aș fi vrut să am parte de o lectură mai fluidă, care să mă prindă mai mult și care să nu mă frustreze (deși e mult spus), deoarece, deși am plecat din lecturarea cărții cu cunoștințe mult mai multe și îmbogățite, aș fi vrut să îmi deschidă mai multe uși, să mă captiveze mai mult, să-mi ofere detaliile despre cum a ajuns la această teorie într-o manieră mai accesibilă, mai ușor de înțeles. OK, poate nu este un domeniu care poate fi atât de accesibil, nu este o nișă pe care o pot aborda cu toții, dar sunt sigur că anumite fragmente ar fi putut fi livrate mult mai expeditiv. Dar, așa cum am spus, aceasta este o carte care urmărește mai mult decât a populariza domeniul acesta, este o carte care aduce ceva nou și chiar, de ce nu, ar putea revoluționa multe. Știu că, după ce am citit-o, l-am căutat pe autor și am urmărit câteva filmulețe în care vorbea despre ideile sale - vreau să vă spun că, într-adevăr, vorbește cu patos și se vede că îi place foarte, foarte mult ceea ce face. Și, sincer, nu poate decât să mă bucure că oamenii sunt atât de devotați muncii lor, căutând să descopere lucruri care nu s-au crezut vreodată a fi descoperite.

„Vreau să spun că mintea este informație. Îmi place să spun că mintea umană este o sculptură din trilioane de straturi de informații, aflată permanent în schimbare, minunat de complicată. Dacă mintea nu are informații despre conștiință, nu poate ști ce este această proprietate și nu și-o poate atribui și nu o poate atribui altora. Noi, oamenii, facem caz de conștiință doar pentru că avem un subsistem cerebral care construiește informații despre ea. Iar eu cred că știința se apropie de localizarea acestui subsistem și de identificarea modului în care e conectat la alte sisteme.”

Voi ați citit vreo carte din acest domeniu? Dacă da, chiar mi-ar plăcea să aud recomandările voastre, deoarece la rândul meu vă pot recomanda cu drag această carte, dar doar dacă sunteți pregătiți să vă prindeți, câtuși de puțin, urechile la un moment dat, mai ales dacă nu sunteți inițiați în acest domeniu. Totuși, este o călătorie extrem de fascinantă în mintea umană și în încercarea de a explica mecanismele prin care noi, oamenii, atât de misterioși și plini de întrebări, percepem lumea în care trăim. ei. Le mulțumesc prietenilor de la Editura Humanitas pentru această carte, Conștiința dintr-o nouă perspectivă, de Michael S.A. Graziano; o găsiți la ei pe site, AICI. Să aveți doar lecturi frumoase, doar pe placul vostru și pline de aventuri frumoase!