Lives of Girls and Women, de Alice Munro - Recenzie

Editura: Vintage Books

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 328

Anul apariției: 2015

Alice Munro was born in 1931 and is the author of thirteen collections of stories, most recently Dear Life, and a novel, Lives of Girls and Women. She received many awards and prizes, including three of Canada's Governor General's Literary Awards and two Giller Prizes, the REA Award of the Short Story, the Lannan Literary Award, the WH Smith Books Award in the UK and the National Book Critics Circle Award in the US. She was shortlisted for the Booker Prize for The Beggar Maid, was awarded the Man Booker International Prize 2009 for the overall contribution to fiction on the world stage and in 2013 won the Nobel Prize in Literature. Her stories have appeared in the New Yorker, Atlantic Monthly, Paris Review and other publications, and her collections have been translated into thirteen languages. She lives with her husband in Clinton, Ontario, near Lake Huron in Canada.

“The deep, deep, layered clutter and dirt of the place swallowed light.”

The only novel from Alice Munro - award-winning author of The Love of a Good Woman - is an insightful, honest book, that chronicles a young girl's growing up in rural Ontario in the 1940s. Del Jordan lives out at the end of the Flats Road on her father's fox farm, where her most frequent companions are an eccentric bachelor family friend and her rough younger brother. When she begins spending more time in town, she is surrounded by women - her mother, an agnostic, opinionated woman who sells encyclopedias to local farmers; her mother's boarder, the lusty Fern Dogherty; and her best friend, Naomi, with whom she shares the frustrations and unbridled glee of adolescence. Through these unwitting mentors and in her own encounters with sex, birth, and death, Del explores the dark and bright sides of womanhood. All along she remains a wise, witty observer and recorder of truths in small-town life. The result is a powerful, moving, and humorous demonstration of Alice Munro's unparalleled awareness of the lives of girls and women.

“Sex seemed to me all surrender - not the woman’s to the man but the person’s to the body, a act of pure faith, freedom in humility.”

Probabil acum, mai mult decât oricând, mai mult decât până acum, am certitudinea - la fel de cert cum este și faptul că prenumele meu este Andrei și iubesc la nebunie să citesc - că Alice Munro este nu doar scriitoarea mea preferată, dar probabil și una dintre scriitoarele cele mai înzestrate din această lume. Da, e subiectiv ce spun, dar în același timp vreau să vă spun că eu, unul, sunt extraordinar de versatil când vine vorba de genurile literare abordate (OK, recunosc, SF nu prea citesc, iar fantasy ceva mai răruț), deci sunt oarecum în măsură să spun că dați fiind autorii diverși cu care am intrat în contact, niciunul, dar niciunul nu reușește să-mi transmită - indiferent de gen - atât de multe pe cât reușește Alice Munro să o facă. Prin multe pot să fac referire la un cumul de lucruri: emoții, trăiri, stări, ceva atât de subtil încât cu greu reușesc să-mi dau seama ce e, dar e ceva ce rămâne în sufletul meu după ce îi citesc o povestire (în general, Alice Munro scrie short stories, dar care, după părerea mea, ating magnitudinea literară a unui roman în sine), ceva ce pulsează în continuare mult, mult timp după ce am terminat de citit. Nu știu, îi puteți spune cum vreți, dar eu am să numesc totul drept „emoție a emoției”, un talent incredibil, pentru mine colosal, de a pătrunde în sufletul cititorului și de a-i oferi o călătorie fascinantă într-o lume romanistă atât, atât de reală și atât de palpabilă. 

“His face contained for me all possibilities of fierceness and sweetness, pride and submissiveness, violence, self-containment. I never saw more in it than I had when I saw it first, because I saw everything then. The whole thing in him that I was going to love, and never catch or explain.”

Lives of Girls and Women este, aparent, primul „roman” pe care l-a scris Alice Munro - tot ce-am citit de la ea până acum au fost short stories. În schimb, chiar și această carte, la rândul ei, a fost citită ca o colecție de povestiri, deși am avut de-a face, în general, cu aceleași personaje; nu urmează întocmai o ordine cronologică, nu există întocmai o premisă de tip cauză-efect, nu. Ci doar un fel de remembering, flash-backs ale unor perioade din viața autoarei (”autobiographical in form but not in fact”), totul redat cu un talent scriitoricesc de o anvergură incredibilă. Da, știu, mă manifest impresionist, spun „uau, ce faină a fost, uau, ce talentată e Alice Munro, uau, dar cât de mult mi-a plăcut”, dar pur și simplu simt că orice aș spune este absolut de prisos, nesemnificativ, fiindcă nu pot reda, în cuvinte, intensitatea și impactul pe care îl au asupra mea poveștile „spuse și scrise” de această scriitoare - într-adevăr, un Nobel meritat cu vârf și îndesat (încă îmi amintesc cât de mult m-am bucurat, în 2013, când am urmărit cu sufletul la gură anunțarea câștigătorului în domeniul literaturii). Cartea cuprinde opt povestiri, aparent disjuncte, ale vieții de zi cu zi din Jubilee, un orar rural din Ontario, văzut prin ochii lui Del Jordan, o tânără aflată în pragul adolescenței; sunt surprinse episoade majore din viața lui Del, toate acestea expuse în favoarea descrierilor extinse, detaliate, care, după părerea mea, contează cu adevărat și reiterează perfect emoțiile și sentimentele personajului, cuvinte care inundă narațiunea altfel nedecorată, lipsită de efervescențe stilistice, cu o autenticitate memorabilă, feroce. De asemenea, impactul dogmei religioase înăbușitoare asupra dezvoltării psihice a lui Del este modelat prin „harta complicată” a sectelor creștine în jurul căreia convingerile acesteia gravitează - presbieranismul, anglicanismul, baptismul și catolicismul, dar și cea a Uniuni, care coexistă în orașul Jubilee ca un fundal amenințător, alături de personajele pe care Munro le inserează în povestea sa și care, de asemenea, joacă un anumit rol în devenirea lui Del; o mamă agnostică, în mijlocul unui ocean de credincioși fervenți, o prietenă cu care are de împărțit totul, dar de care încetul cu încetul se înstrăinează, unchi și mătuși cu convingeri și predilecții bizare. Munro descrie creșterea personală a lui Del, alegerile pe care aceasta, în drumul maturizării, le face: Del „experimentează” credința așa cum o face și cu sexualitatea sau cu prima sa dragoste - cu o autodeterminare riguroasă, rămânânt întotdeauna „amanta” acțiunilor sale. Trebuie să-și cunoască dorințele, să își construiască și să își consolideze propriile ambiții, în propriile condiții, respingând în cele din urmă ideile preconcepute, impuse chiar și de  cea mai bună prietena sa, Naomi, care aspiră să-și asigure o căsnicie liniștită sau de propria-i mamă, care râvnește pentru ea o educație pe care doar facultatea i-o poate asigura.

“I felt in him what women feel in men, something so tender, swollen, tyrannical, absurd; I would never take the consequences of interfering with it.”

În cele din urmă, toate lecțiile de viață, cele care o vor ajuta în viitor și o vor transforma într-o femeie puternică, hotărâtă, care știe ce vrea, vor fi fost învățate, după descoperim de-a lungul capitolelor, din greșeli, dezamăgiri și frustrări, acestea fiind „stâlpii fondatori” ai drumului ei către independența mentală și identitatea fizică. Aceste linii tematice, să le spun așa, sunt abordate, exploatate și examinate și în alte opere ale altor autori pe care i-am citit până acum, dar, în opinia mea, ceea ce o diferențiază net pe Alice Munro de acești alți scriitori este abilitatea ei de a livra cititorului o lume multidimensională - internă, personală, subversivă - departe de narațiunea introspectivă minimalistă. Narațiunea și dialogurile obiective schițează personaje parcă alcătuite din carne și oase, nu fictive, nu ficționale, ale căror lupte interioare dramatice creează o legătură între cititor și ele însele, deoarece este atât de ușor „să recunoști” durerile și dramele acestora chiar în propriu-ți suflet. În Lives of Girls and Women cititorul nu primește doar răsplata unui bildungsroman clasic, în care Del de la început cu ceritudine nu este aceeași Del de la sfârșit, dar descoperă și un patos literar aproape palpabil, înflăcărat, o iubire extraordinară pentru cuvinte și conștiința puterii acestora. Del Jordan, în cele din urmă, „eroina noastră”; descoperă că vocația ei literară îi va transforma cuvintele în arme puternice care vor oferi o voce tuturor celor care au tăcut, timp de zeci de ani, într-o nedreptate socială susținută (tematică abordată de Munro printr-un feminism de o eleganță și un rafinament aparte). 

“Unconnected to the life of love, uncolored by love, the world resumes its own, its natural and callous importance. This is first a blow, then an odd consolation. And already I felt my old self - my old, devious, ironic, isolated self - beginning to breathe again and stretch and settle, though all around it my body clung cracked and bewildered, in the stupid pain of loss.”

Un talent descriptiv puternic, efervescent, profund. Alice Munro calibrează o proză extrem chiar incisivă, deseori caustică, șocantă prin realitatea imaginilor și prin modul în care, cu un talent remarcabil, reușește să livreze cititorului imagini, mirosuri, gusturi. Alături de aceste explorări senzoriale, Munro pare că are abilitățile unui misionar atunci când vine vorba de „cartografierea” unui oraș canadian la mijlocul secolului al XX-lea - mi-a amintit de Steinbeck și darul acestuia de a privi ființe umane cuprinse de invidie, lene, pofte și alte „păcate”, și de a le aduce la viață cu un strop de suflet și spirit. Sincer, Lives of Girls and Women chiar este o lucrare glorioasă - și, în aceeași măsură, n-aș putea spune că e pentru oricine. Cred că trebuie să ai o oarecare inițiere, o oarecare răbdare, trebuie să-i acorzi atenție și să te lași cuprins de poveste, de personaje - să le oferi încredere, să le permiți să-ți pătrundă în inimă. Să te interiorizezi pentru a te exterioriza printr-o proză atât de elegantă, dar totuși atât de puternică, reală și curajoasă. Repet, Alice Munro este și va fi una dintre scriitoarele mele preferate - chiar este o scriitoare binecuvântată cu un talent incredibil!

“People’s lives, in Jubilee as elsewhere, were dull, simple, amazing, and unfathomable – deep caves paved with kitchen linoleum.”

Probil aș mai putea spune multe, dar n-aș vrea să mă lungesc. Abia aștept să citesc și celelalte cărți scrise de Alice Munro, deși, bineînțeles, momentan simt nevoia „să mă vindec” după ce am citit această carte. Mai am, în schimb, și Lying Under the Apple, pe care cu siguranță o voi citi cât de curând. Am citit toate cărțile traduse la noi dar, din păcate, de ceva ani nu se mai aude nimic de alte eventuale apariții - păcat, ei pierd, după cum am spus și într-un comentariu pe Goodreads. Eu chiar vă recomand să dați o șansă acestei autoare, sunt absolut sigur că o s-o simțiți dacă nu la fel de intens ca mine, măcar câtuși de puțin (comparativ, ar însemna oricum mult). Vreau, de asemenea, să le mulțumesc tare mult prietenilor de la Okian pentru această carte și pentru faptul că mediază, atât de frumos, contactul dintre publicul cititor român și cărțile apărute în alte țări (și, din păcate, greu traduse la noi). N-aveți idee cât de fericit m-ați făcut - s-o citesc pe Alice Munro în limba engleză este o experiență exponențial mai profundă decât s-o citesc în limba română! Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!