Avertisment, de Renée Knight - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 336

Anul apariției: 2017 

Traducere: Ioana Socolescu

Înainte de a se dedica scrisului, Renée Knight a realizat documentare de artă și a semnat scenarii de film și televiziune pentru BBC, Channel Four și Capital Films. În 2013, a absolvit cursul Writing a Novel de la Faber Academy. De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut romanul Secretara (2020), în traducerea Oanei Dușmănescu.

„Dar singura ei certitudine e că are nevoie să fie singură.”

Orice asemănare cu persoane în viaţă sau decedate este pur întâmplătoare! Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine? Când găseşte o carte misterioasă pe noptieră, viaţa lui Catherine Ravenscroft se transformă într-un coşmar. Deşi pare o născocire, cartea, numită Străinul desăvârşit, recreează veridic şi în cel mai mic detaliu cumplita zi în care Catherine a devenit prizoniera unui secret teribil, un secret pe care o singură persoană îl mai cunoştea – iar acea persoană a murit. Pe măsură ce trecutul o ajunge din urmă, Catherine simte că lumea ei se prăbuşeşte. Singura cale este să-l înfrunte... chiar dacă adevărul şocant ar putea să o distrugă. Un debut remarcabil, care aminteşte prin atmosferă de Înainte să adorm şi care se bucură deja de un succes internaţional, Avertisment vorbeşte despre o femeie bântuită de secrete, despre dorinţa mistuitoare de răzbunare şi preţul dureros pe care trebuie să-l plătim dacă încercăm să ascundem adevărul.

„Privește cartea: a rămas în același loc unde a lăsat-o și e tot deschisă. Cartea în care a avut încredere (...). O chemase, o ademenise în paginile ei, tot mai departe și mai departe, până și-a dat seama că a căzut în capcană. Pe urmă, unul câte unul, cuvintele ricoșau în mintea ei și o izbeau în piept (...). Nu mai era cale de întiarcere. Fără să vrea, Catherine se descoperise pe sine ascunsă între paginile cărții.”

Am să încep această recenzie prin a spune că romanul de față nu este prima mea întâlnire cu autoarea Renée Knight - de la ea am am mai citit și Secretara, care mi-a plăcut, de asemenea, la fel de mult (recenzia o găsiți AICI). Sincer să fiu, știu că am mai încercat, acum câțiva ani, să citesc acest roman, dar l-am abandonat după aproximativ douăzeci-treizeci de pagini; n-am avut mood-ul necesar și, sincer, mi se păruse greoi. Între timp, l-am înapoiat bibliotecii și nu l-am mai citit, fiindcă nici nu mi-a mai atras atenția și, de altfel, s-a și pierdut printre alte cărți apărute care-mi stârneau interesul. Dar recent, nu știu cum, mi-am reamintit de primul roman citit de la autoare deoarece l-am văzut într-o postare pe Instagram, când îl citea cineva, și mi-am spus că trebuie să citesc și cealaltă carte a autoarei. Așa am pus mâna pe Avertisment. Și, de data aceasta, de cum l-am luat din mână, cu greu m-am mai dezlipit de el: pur și simplu am citit romanul într-o singură zi (m-am apucat dimineața de el și l-am terminat seara). Iar după ce l-am terminat, n-am mai fost în stare de absolut nimic (noroc că era seară și, na, urma să dorm). Fiindcă am avut parte de o aventură pe cât de intensă, pe atât de șocantă. Și-am să vă spun și de ce!

„A fost publicată de editura Rhamnousia. Când a căutat informații despre editură, a descoperit ceva ce bănuia deja: cartea fusese publicată de autor. Nu știuse ce înseamnă Rhamnousia. Acum știa. Zeița răzbunării, adică Nemesis.”

Totul începe când Catherine, eroina acestui roman (eroina tragică a romanului) găsește, în casa ei, o carte. Cum a ajuns acolo, habar n-are. Despre ce este? Află imediat. Și, surpriză-surpriză, are impresia că, de fapt, romanul acesta este chiar despre ea însăși. Și nu este un roman oarecare, ci un roman care dezvăluie, încetul cu încetul, anumite secrete din trecutul acesteia, secrete bine ascunse pe care a reușit să le îngroape în întunericul amintirilor, cu speranța că niciodată n-au să mai iasă la iveală. Bun, ați putea spune că, mda, alt roman clișeic, în care totul se învârte în jurul unui secret și a momentului când acesta are să iasă la iveală, de altfel, veșnica polologhie banală și clișeică și deja mult prea uzată și plictisitoare. Recunosc, asta am crezut și eu, că lucrurile încep să devină cam redundante. Un fel de non nova sed nove, nu lucruri noi, ci doar într-o formă nouă. Bun. Dar ne-oprim aici cu speculatul - de fapt, Avertisment este un roman care reușește, cu o inteligență maximă, să folosească acest laitmotiv într-o direcție mult mai spectaculoasă - da, este vorba de moartea cuiva, da, este vorba de femeia care încearcă să-și ascundă secretul și, pe cât poate, să scape de această carte care nu doar că reprezintă „un martor mut” gata oricând să „strige” în gura mare ce s-a întâmplat, dar reprezintă și o amenințare cu moartea: în carte, personajul principal (cu alte cuvinte, Catherine), este ucisă. Păi, stai, asta nu-nseamnă, într-o măsură, o amenințare cu moartea? Și cine ar fi cel care a scris cartea? Cine? O mai fi fost cineva martor la ce s-a întâmplat în acea vacanță? Ei bine, răspunsurile sunt și mai interesante!

„(...) M-a provocat. E o insultă. Nu mă interesează că ea știe că sufăr. E prea târziu pentru asta. Trebuie să simtă durerea, să afle cum e. Doar atunci o să mă înțeleagă. Trebuie să sufere așa cum am suferit și eu.”

Misterul mi s-a părut pur și simplu tensionat la maximum. Chiar vorbeam cu cineva și, la fel, a perceput romanul la fel ca și mine: un fel de slow burning, un roman dens, care oferă cititorului tot ce îi trebuie pentru a trage, la sfârșitul cărții, concluzii importante. S-o urăști pe Catherine sau nu? Este justificabil ce s-a întâmplat? Cine-i vinovat? Aceste întrebări, odată cu înaintarea în lectură, își găsesc răspunsuri dintre cele mai neașteptate. Există în trecutul lui Catherine anumite întâmplări intense, dureroase, dar oare există într-adevăr circumstanțe care să justifice suferința pe care ai putea-o provoca cuiva? Există, într-adevăr, mijloace viabile de a lua viața cuiva? Și, de fapt, chiar este Catherine vinovată pentru ce s-a întâmplat? Au fost întrebări pe care mi le-am pus, constant, de-a lungul lecturării acestei cărți, iar răspunsurile, într-adevăr, mi le-am putut oferi doar atunci când am terminat cartea. Și-am terminat-o cu gândul că, da, chiar am citit un roman complet, un roman complex, un roman care m-a trecut prin zeci de stări și m-a făcut să mă simt ca într-un roller coaster al emoțiilor. Mi-a oferit personaje pe care să le îndrăgesc și pe care să le iubesc, surprinse în cadre romaniste dintre cele mai efervescente: tensiunea relațiilor, violența, depresia postnatală, pierderea cuiva drag, relația filială, monotonia, gelozia exacerbată și simțul inadecvat de proprietate, condiția scriitorului, arta, boala, sentimentul inevitabil al morții. Și tensiunea din ce în ce mai crescândă, palpabilă - toate acestea fac din romanul lui Renée Knight, Avertisment, o lectură noir, halucinantă și tulburătoare.

„Și apoi, se dezlănțuie. Cuvintele ei mă acoperă. Parcă nu se mai poate opri. Se revarsă continuu, până când sunt acoperit cu mucozitățile ei groase, vâscoase. Sunt iarăși o insectă prinsă în capcană de scuipatul vânătorului meu, care are de gând să mă mănânce de viu. Sunt mâncat de viu.”

O intrigă construită inteligent, abil, un thriller psihologic care te prinde de la prima pagină, plin de întorsături de situație, complex; proza lui Knight este una densă, iar unii cu siguranță ar putea-o considera greoaie - v-am spus, este vorba despre un fel de slow burning, când ai impresia că lucrurile parcă merg prea greu, deci n-ar fi tocmai un thriller dintr-ăla de-l citești în câteva ore (eu l-am citit într-o zi pentru că, efectiv, aproape doar asta am făcut: am citit și-atât, fiindcă m-a prins grozav de tare), în care detaliile contează, totul se dovedește a fi, în cele din urmă, relevant. Și ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că, nici măcar o secundă, n-am simțit că acțiunea stagnează, ci că totul, cu pași clari și conciși, se îndreaptă către dezvăluirea cea de pe urmă. Și când am aflat, de fapt, cum au stat lucrurile, am rămas profund mișcat și emoționat chiar, deși cu greu m-aș aștepta ca un thriller să-mi creeze astfel de stări. Am rămas șocat și mi-a fost greu să accept ce, de fapt, s-a întâmplat. Este clar că Knight s-a jucat puțin  (mai mult) cu mintea cititorului, iar același lucru într-o măsură l-am regăsit și-n Secretara - primul roman de la autoare pe care, anul trecut, l-am citit. 

„Un necunoscut a pus cartea pe noptieră. Cu grijă. Nu a deranjat niciun obiect de la locul lui. Pe partea ei de pat. Știuse pe ce parte a patului doarme. A aranjat totul așa încât să pară că ea însăși pusese cartea acolo. Gândurile i se îngrămădesc unele peste altele și se strivesc între ele până când devin chinuitoare și dureroase (...). Închide ochii și vede soarele alb și arzător de pe copertă. Cum naiba a ajuns cartea asta în casa ei?”

Chiar vi-l recomand cu mare drag, este o carte complexă care abordează subiecte sensibile, tratate într-o formă estetică caracterizată printr-un stil alert, tensionat, care parcă te claustrofobează în viețile personajelor (care, de altfel, sunt extrem de bine construite, complexe, alcătuite din lumini și umbre), astfel încât devii mai mult decât un simplu cititor contre-jour, devii prezent în lumea romanistă a lui Knight, iei parte la tot ce se-ntâmplă și nu judeci totul doar de pe margine. Nu. Knight te implică emoțional în această carte, și cred c-ar fi fost bine să dea, înainte, un avertisment în ceea ce privește intensitatea cu care, poate, ai să simți această carte. Este foarte posibil să nu-l găsiți la fel de intens, la fel de palpabil, dar cu siguranță are să fie o lectură care, într-o oarecare măsură, vă va șoca și n-o să vă lase reci și nepăsători. Un thriller psihologic chiar bun, o surpriză literară neașteptată (având în vedere experiența anterioară - firește, destul de scurtă și, în acest caz, deloc viabilă - pe care am avut-o cu acest roman); abia aștept să văd și filmul care, din câte știu, a apărut deja de ceva timp. Meanwhile, mă bucur că am citit cartea și, mai mult decât atât, mă bucur că de data aceasta chiar m-a prins și chiar mi-a plăcut. Să aveți doar lecturi pe placul vostru și pline de spor!