Orfană, monstru, spioană, de Matt Killeen - Recenzie

Editura: Corint

Colecția: CorinTeens

Rating: 4 din 5 steluțe

Număr de pagini: 384

Anul apariției: 2021

Traducere: Loredana Voicilă 

Matt Killeen s-a născut la Birmingham, în Marea Britanie. A avut parte de o educație timpurie valoroasă, ca de exemplu atunci când a desenat explozia unui robot intergalactic și i s-a atras atenția că asta nu înseamnă să scrie ceva, sau ca atunci când i s-a spus că a copia fluturașul de salariu al mamei sale nu înseamnă că a compus un eseu despre familia lui. A fost atras de mai multe cariere tentante, unele dintre ele implicând pistoale cu laser și chitare, dar până la urmă s-a întors la cuvinte și a încercat să își câștige existența din poziția de copywriter în publicitate și ziarist universal necunoscut, specializat pe muzică și sport. Căsătorit cu sufletul lui pereche, o portoricană din New York, Killeen este fericitul tată al unui adolescent ireal de isteț și al unui bebeluș care îi zdruncină principiile antisistem, scriind în mod repetat pe toți pereții. În 2016, s-a mutat din greșeală la țară. Urmăriți-l la @by_Matt_Killeen.

„- Nu am avut prieteni. Am avut cărți. Aveam o bibliotecă în casa din Berlin și nimic altceva de făcut.”

Naziștii văd în ea doar o fetiță blondă. Nu știu că este cel mai mare coșmar al lor. O cheamă Sarah. Este blondă, are ochi albaștri și este evreică în Germania anului 1939. Acțiunile ei de rezistență vor schimba lumea. După ce mama ei este împușcată mortal la un punct de control, Sarah, o fată de cincisprezece ani, întâlnește un străin misterios, cu accent ambiguu, care locuiește într-un apartament suspect de pustiu și are un seif plin cu arme. El este, de fapt, un membru al Rezistenței secrete împotriva celui de-Al Treilea Reich și are nevoie ca Sarah să se infiltreze într-o școală pentru fetele șefilor naziști, dându-se drept una de-a lor. Acolo ar trebui să se împrietenească cu fata unui om de știință important și să ajungă în casa acestuia, astfel încât să poată fura planurile unei bombe capabile să distrugă orașe întregi din Europa de Vest. Sarah se consideră pregătită pentru un astfel de rol, după ce a avut parte, ani în șir, de lecții de actorie de la mama ei, fostă actriță. Însă habar nu are ce luptă pentru supraviețuire o așteaptă în acea școală plină de colege nemiloase și cât de greu îi va fi să își păstreze secretele.

„Sarah și-a prins dorul și l-a strangulat, strivindu-i gâtul jalnic și anemic. Nu era în siguranță. Nu mai fusese în siguranță de nici nu-și mai putea aduce aminte când. Siguranța era o iluzie. Tot ce conta era să mergi înainte; dacă eziți, îți pierzi echilibru.”

Nu știam nimic despre această carte însă, când am văzut coperta, am zis neapărat că trebuie să o citesc. Trebuie să recunoaștem că, într-aevăr, este spectaculoasă - și, mai mult decât atât, se potrivește perfect cu conținutul cărții (pentru că mi s-a mai întâmplat să citesc cărți ale căror copertă să n-aibă nici măcar o infimă relevanță în ceea ce privește cum, de fapt, este cartea, și despre ce este). Mă bucur că primul contact cu mine (coperta), a fost la fel de frumos ca și ulteriorul contact, și-anume conținutul cărții: Orfană, monstru, spioană a fost o carte care probabil mi-ar fi depășit așteptările (asta dacă, așa cum am spus, le-aș fi avut; dar nu le-am avut, dat fiind faptul că habar n-aveam de existența ei), pentru că mi-a oferit o lectură efervescentă, cu de toate, un fel de ghiveci literar pe care „l-am halit” din câteva înghițituri (deși, recunosc, părțile de la început le-am digerat mai greu, deoarece mi se părea că nu reușesc să mă prindă, nu mă captivau și, parcă, mă și plictiseam puțin). Dar n-a durat mult până să intru în miezul acțiunii și să citesc cu o poftă de nestăpânit, martor la toate aventurile prin care Sarah, eroina noastră, trece.

„Trebuie să te dedici. Ai o misiune. Un rol pe care să îl joci. Publicul intră în sală și tu ești ascunsă, îmbrăcată deja în costum. Acesta este apelul de dinainte de ridicarea cortinei. Cine vei fi?”

Aș spune că romanul este un fel de historical fiction, întrucât autorul, la sfârșitul cărții, chiar scrie niște note editoriale în care afirmă acest lucru - sursele de inspirație, realitățile istorice; când am citit toate acestea, m-a lovit și mai tare intensitatea cărții. Deși este un YA, mi se pare că abordează niște tematici destul de sensibile, devenind astfel mai mult decât o carte pentru adolescenți; evident, Matt Killeen livrează cititorului toate acestea într-o manieră destul de ușor „de digerat”, convingătoare, interesantă. Dar dacă citești puțin printre rânduri și acorzi o atenție deosebită realității istorice, îți dai seama că „adevărurile” reiterate sunt extrem de dure și covârșitoare prin imposibilitatea de accepta că, de fapt, așa ceva chiar s-a întâmplat cândva. N-am să vorbesc prea mult despre ce s-a întâmplat în carte, despre experiențele prin care trece Sarah și toate acestea, fiindcă, după cum probabil vă gândiți, după cum probabil vă dați seama, it makes no sense. Și nici nu obișnuiesc s-o fac (de obicei, obișnuiesc să vorbesc cu cineva despre acțiunea cărții și chestii de acest gen doar dacă amândoi am citit respectiva carte, fără să risc să calc strâmb și, din greșeală, să dau spoilere cuiva).

„Sarah își petrecuse ani de zile pitindu-se. Ascunzându-se. Furișându-se. Când asta dădea greș, fugea - mai repede, mai mult și, dacă era nevoie, mai inteligent decât cei care o urmăreau. Acum, brusc, devenise faimoasă. Urmărită. Bârfită la adăpostul unor palme mici. I se aruncau priviri invidioase, pline de admirație sau de milă, de la un capăt al școlii la celălalt.”

Dar este o carte extrem de intensă. Alarmantă, alertă, plină de situații periculoase, cu o atmosferă tensionată. Sarah m-a vrăjit încă de la început, dând dovadă de curaj, de devotament, de o stăpânire de sine incredibilă. Sub dictonul călăuzitor al dorinței de a găsi răspunsuri, de a se răzbuna, de a face ordine în haosul care-i reprezintă realitatea imediată, Sarah devine o eroină înzestrată cu o putere care-și are rădăcinile în toate întâmplările dure și violente prin care a trecut sau cărora a trebuit să le fie martoră. Deprinderile învățate de la mama ei îi vor fi de un folos extraordinar în misiunea periculoasă și plină de situații neașteptate pe care trebuie s-o îndeplinească; chiar mi-a plăcut de Sarah, mi s-a părut a fi un personaj real, complex, alcătuit din lumini și umbre; modul în care deseori a trebuit să-și nege și să-și inhibe stările, emoțiile și sentimentele, dând dovadă de o capacitate de a fi duplicitară, poate egoistă, dar și plină de pasiune și gata oricând să sară în ajutorul prietenilor ei, m-au făcut să mă apropii și mai mult de ea, să fiu nu doar un simplu cititor, ci, parcă, un prieten care stă pe margine și vrea ca totul să iasă exact așa cum trebuie, exact conform planului. Dar, bineînțeles, lucrurile nu pot și nu vor fi niciodată atât de ușoare.

„- Trebuie să ai mare grijă. Ești o muscă pe un tigru. Poți să te păcălești crezând că faci parte din animal, dar dacă te miști prea mult, el o să te agațe cu gheara și o să se descotorosească de tine odată cu restul gunoiului.”

Chiar mi-a plăcut cartea. A fost o lectură care m-a antrenat și m-a captivat, m-a ținut alert și, în același timp, m-a și emoționat. Din câte am înțeles, mai există o continuare (dar e foarte posibil să mă îndoiesc, deoarece nu mă pricep deloc la serii și la a le pune în ordine - spre exemplu, dimineață era să mă apuc, din greșeală, de volumul al IV-lea dintr-o serie; nimic nou sub soare, deci), și abia aștept să văd prin ce aventuri va mai trece Sarah. Sper doar ca totul să se termine cu bine, deoarece chiar m-am atașat de acest personaj. Vă recomand cu mare drag Orfană, monstru, spioană dacă vreți să aveți parte de o lectură intensă, dar în același timp atât de sensibilă și emoționantă. După cum am spus, mi s-a părut un subiect extrem de interesant, pe care Mat Killeen l-a abordat cu o inteligență aparte și cu un desăvârșit talent de a fi, în același timp, accesibil cititorilor tineri și celor mai puțin (poate) pasionați de istorie. Să aveți doar lecturi frumoase și cu spor!