Cineva cunoscut, de Shari Lapena - Recenzie

Editura: Trei 

Colecția: Fiction Connection

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 336

Anul apariției: 2021

Traducere: Dora Constantinovici 

Shari Lapena este autoarea bestsellerurilor Cuplul din vecini (2017, Editura Trei, traducere de către Mihaela Buruiană), Străinul de acasă (2018, Editura Trei, traducere de către Alexandra Fusoi), Ultima ei clipă (2021, Editura Trei, traducere de către Alexandra Fusoi), Cineva cunoscut (2021, Editura Trei, traducere de către Dora Constantinovici) și An Unwanted Guest. Înainte să înceapă să scrie ficțiune, a fost avocată și profesoară de engleză. Shari Lapena locuiește la Toronto și urmează să publice un nou roman, intitulat Not a Happy Family.

„O femeie care locuia pe strada lor a fost ucisă. Nu se poate opri să se gândească la asta.”

Într-o suburbie înverzită din New York, un adolescent se strecoară în casele vecinilor — și în computerele lor — și le află secretele. Cine e și ce-ar fi putut descoperi? După ce apar două scrisori anonime, încep să circule zvonuri și oamenii devin bănuitori. Iar când este găsit cadavrul unei femei, încordarea atinge punctul critic. Cine a ucis-o? Cine știe mai multe decât spune? Și cât de departe vor merge niște oameni cumsecade ca să-și apere secretele? În acest cartier, nu doar soții și soțiile se înșală unii pe alții. Aici, toți membrii familiei au câte ceva de ascuns. Nu știi de fapt niciodată de ce sunt în stare oamenii.

„Webb îi aruncă o privire fugară lui Moen și vede cum ea face ochii mari. Ce noutăți interesante, se gândește Webb. Nu încetează niciodată să-l uimească ce poate ieși la iveală pe parcursul unei anchete penale - secretele pe care oamenii le ascund. Sau pe care, cel puțin, încearcă să le ascundă.”

Bun, știu că Shari Lapena este foarte adorată de mulți cititori și are numeroși fani - dar, cel puțin pentru mine, care sunt un adept al acestui gen de cărți, Lapena încă n-a găsit rețeta perfectă. Și spun asta după ce am citit toate cărțile scrise de ea ce au fost traduse la noi (dacă sunteți interesați de păreri, recenziile le găsiți pe blog). Nu știu, mi se pare mult prea clișeic tot ce a scris până acum și am citit, iar asta cu siguranță se datorează faptului că, în fine, am citit foarte multe cărți thriller și tind să cred că este mult prea greu să mă mai las surprins de ceva. Am impresia că mai toți autorii abordează aceleași subiecte, aceleași intrigi, cu personaje unilaterale, plate, cu un discurs deloc convingător, ba chiar nenatural. Și dacă mă mai și prind de la bun început care-i faza, atunci cu siguranță nu-i o carte care să-mi placă prea mult.

„(...) Dar va rămâne alături de Olivia, indiferent ce s-ar putea întâmpla. Oricât de urât va fi. Pentru asta sunt prietenii.”

Și-așa s-a întâmplat cu Lapena, deși recunosc că mi s-a părut destul de interesantă intriga cărții, pe care am perceput-o mai mult ca pe ceva ce urmărește să reitereze o familie disfuncțională, cu adolescenți disfuncționali și prea multe „focuri interioare” ce ard și sunt pe cale să iasă la iveală într-o explozie de necontrolat. De fapt, am observat că la Shari Lapena subiectul familiilor toxice este unul care se regăsește aproape în fiecare carte (dacă nu, de fapt, chiar în fiecare). Ceea ce-i interesant, fiindcă acest lucru îi apropie lucrurile foarte mult de realitate. Dar nu pot să nu apreciez cât de greu de crezut și deloc convingătoare au fost anumite chestii care m-au făcut să spun „acest lucru n-are cum să fie vreodată posibil în realitate”. În orice caz, un aspect pozitiv a fost și faptul că scriitura este una foarte simplă, ușoară și accesibilă, motiv pentru care este o lectură chiar light, dincolo de a se vrea a fi un thriller super-bun. Nu, nu-i cazul, și cel puțin nu pentru mine, care am citit multe cărți geniale din această tagmă literară, deci am ceva referințe și etaloane, standarde.

„Vrea să creadă că este o greșeală îngrozitor de mare. Poliția greșește tot timpul. Apoi își amintește de petele de sânge. Nu și le poate șterge din minte.”

Cineva cunoscut a fost un roman pe care l-am citit rapid, cred că în mai puțin de o zi. Deși mare parte a lecturii nu mi-a fost pe plac, tot am fost încercat de acea dorință de a nu-l putea lăsa din mână, dorind să aflu ce urmează să se întâmple mai departe. Ceea ce, normal, e un punct forte al unui thriller bun, dar dacă și acțiunea ar fi avut altă direcție, dacă dinamica ar fi fost una ceva mai neașteptată (da, m-am prins foarte rapid cine-i vinovatul, deși trebuie să recunosc că „motivul” m-a cam surprins) și dacă personajele n-ar fi fost atât de superficiale, prea puțin convingătoare, poate mi-ar fi plăcut mai mult. În rest, am perceput-o ca pe o lectură OK, care cu siguranță s-ar fi potrivit mult mai bine unui cititor care nu este prea familiarizat cu genul thriller și care vrea să își facă inițierea într-acesta. De altfel, chiar cred că Shari Lapena, pentru cititorul „neinițiat”, scrie bine, fiindcă în cărțile ei chiar surprinde toate caracteristicile unui thriller - intrig interesantă, dinamică complexă, întorsături de situație, secrete, personaje cu comportament bizar (evident, astea pentru un neinițiat).

„Olivia vrea să-l protejeze. Dar nu-l poate proteja de asta. Va afla toată lumea. Nu poate să-i ascundă nimic. Viața fiului ei se va destrăma abrupt în următoarele câteva minute. Încerci atât de mult să faci ca totul să fie bine, dar apoi...”

Astfel, nu-i o carte rea. Chiar nu e. Dar, după cum am zis, pentru cineva care abordează foarte des genul thriller, această carte este una, aș putea spune, basic. Mult prea ușoară, seacă, superficială. Dar, în cele din urmă, e o lectură în regulă, o lectură care te prinde și te ține acolo, ceea ce constituie un punct forte al genului thriller. Dacă ar aborda și ceva nou, nu știu, să vină cu o idee autentică, poate mi-ar plăcea mai mult. Pentru că asta simt că-i lipsește lui Shari Lapena, anume originalitatea (și nu doar ei, nu mă înțelegeți greșit, fiindcă am observat o tendință patologică a scriitorilor de cărți thriller de a aborda iar și iar și iar aceleași subiecte - puține au fost cărțile care chiar au venit cu ceva nou și nemaivăzut), acel ceva care să o diferențieze de masa suprasaturată de scriitori de cărți thriller. În orice caz, ea își câștigă banii, că, până la urmă, și scriitorii trebuie să-și plătească facturile, nu?