Will Grayson, Will Grayson, de John Green și David Levithan - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 328

Anul apariției: 2015

Traducere: Ioana Oprica

Cărţile lui John Green au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei New York Times. Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdghter din întreaga lume. De acelaşi autor, la Editura Trei au apărut: Sub aceeaşi stea, Oraşe de hârtie, Căutând-o pe Alaska, Fulgi de iubire, Un șir infinit de țestoase, Antropocenul acum şi De 19 ori Katherine. David Levithan, născut în 1972, este un autor prolific şi editor de literatură pentru adolescenţi. Prima sa carte, Boy Meets Boy, a apărut în 2003 şi a fost urmată de numeroase romane şi volume de povestiri. De acelaşi autor, la Editura Trei, au apărut romanele Zi după zi, 12 zile cu Dash și Lily, Dash, Lily și Cartea Provocărilor, Ia-mă cu tine când pleci, Încă o zi, Playlist pentru Nick și Norah. 

„eu: știi ce e de căcat în dragoste?

c.w.g.: ce?

eu: că e atât de legată de adevăr.”

Într-o seară îngheţată, în cel mai neaşteptat loc din Chicago, doi adolescenţi – având amândoi numele de Will Grayson – sunt pe cale să-şi intersecteze paşii. Pe măsură ce lumile lor intră în coliziune şi se împletesc, cei doi Will Grayson descoperă că viaţa îi poartă în direcţii noi şi surprinzătoare: aventuri romantice şi punerea în scenă a celui mai de succes musical din istoria liceului. Amuzantă, dinamică şi emoţionantă, „coproducţia” semnată de John Green şi David Levithan debordează de sensibilitate şi umor – un regal pentru fanii din întreaga lume! Will Grayson, Will Grayson a intrat direct pe locul 3 în lista de bestseller young fiction New York Times, fiind prima carte cu personaje gay inclusă vreodată în listă.

„încep să îmi dea iar lacrimile. pentru că durerea aia... știu că renunț la tot. la isaac. la speranță. la sentimentele alea. la cuvântul ăla. renunț la tot și asta doare.”

Bun, cum să-ncep? Am această carte în bibliotecă de mai bine de șase ani. Știu că mi-am cumpărat-o dintr-un impuls, pur și simplu nu știam nimic despre ea, încă din perioada în care John Green era foarte în vogă, împânzind toată blogosfera cu cărțile sale - Sub aceeași stea a făcut multă, multă vâlvă printre cititori, la nivel global, pe-atunci. Și-am zis, hai, o iau și pe aceasta. Și ca orice cititor care se respectă și-și cumpără cartea mult dorită, bineînțeles că nu am citit-o pe-atunci. Evident, că doar mi-am luat-o pur și simplu pentru a o avea, nu? Mda. Și-am împrumutat-o unei prietene și, sincer, am și uitat de ea. Până când, recent, mi-a înapoiat-o, și-am zis că sigur e un semn: tre-să-citesc-această-carte. Și, normal, am citit-o. Foarte rapid. Am citit-o într-o zi, iar partea bună e că știam deja la ce să mă aștept: nu m-a atins deloc, nu prea mi-a plăcut, nu am simțit-o în niciun fel. Și știți de ce? Pentru că am citit-o la momentul nepotrivit. De fapt, am citit-o la vârsta nepotrivită: cartea aceasta este mult prea copilăroasă pentru vârsta mea, dat fiind și faptul că se vrea a fi pentru adolescenți. Ei, încă o dovadă a faptului că unele cărți chiar trebuie citite la momentul potrivit, nu amânate. Pentru că eu am amânat-o și, evident, n-a fost ce ar fi trebuit să fie.

„acum înțeleg. lucrurile pe care ți le dorești cel mai mult sunt lucrurile care, într-un final, te distrug.”

Will Grayson, Will Grayson e o carte pentru adolescenți. Fix pentru adolescenți și atât. Nu e o carte pe care, adult fiind, s-o simți la potențialul ei maximal. N-ai cum. E scrisă într-un limbaj mult prea „oral”, cu prescurtări, generația Yahoo Messenger, e-mail-uri și chestii de-acest gen. Pentru mine, unul, genul acesta este răsuflat. OK, poate prindea cândva, și-mi amintesc că atunci când eram mai tinerel cu siguranță am citit cărți de-acest gen și le-am apreciat. Dar acum, în circumstanțele astea, după numeroase experiențe literare și multă cizelare din acest punct de vedere, nu poate să-mi placă o carte scrisă așa. Dincolo de asta, o carte seacă, în care personajele se prostesc prea mult, autorii pistonează pe anumite subiecte, parcă le tratează superficial - și, repet, este vorba și de faptul că, în sine, e o carte pentru adolescenți. Nu pot judeca acest lucru, dar întrucât recenzia mea e subiectivă - așa cum trebuie să fie, dat fiind faptul că vorbesc despre experiența mea cu această carte -, privesc retrospectiv anumite lucruri: da, cartea aceasta știu că mi-ar fi plăcut acum mulți, mulți ani, dar acum, terminând-o ieri, 25.04.2022, pot spune că mi s-a părut o pierdere de timp.

„- Tu ești iahtul nostru, prietene. Toți banii ăia pe care i-am fi băgat într-un iaht, tot timpul ăla pe care l-am fi petrecut vizitând lumea? În locul lor, noi te-am avut pe tine. Se pare că iahtul e o barcă. Dar tu... tu nu poți fi cumpărat pe credit și nici nu poți fi cumpărat la reducere. Întoarce capul spre televizor și, după o clipă, zice: Sunt atât de mândru de tine, că asta mă face mândru de mine. Sper că știi asta.”

În orice caz, am vrut s-o citesc, să fiu eu împăcat cu faptul că, na, am citit-o. Inițial, am fost absolut sigur că îi voi da două steluțe, nu trei. În schimb, fix ultima propoziție a cărții m-a făcut să-mi schimb părerea și, în cele din urmă, să-i dau trei steluțe. Evident, nu-i o carte de trei steluțe, dar în fine. Mi s-a părut a fi o carte „despre nimic”, întrucât chiar nu am putut să urmăresc ceva, o anumită evoluție, habar n-am; o carte liniară, seacă, uneori cu niște fragmente amuzante dar destul de puțin convingătoare, cu personaje, aș zice, superficiale. Se prea poate să spun bazaconii aici, însă, subiectiv vorbind, chiar nu m-a atins în niciun fel. Ajunsesem în punctul în care doar-voiam-să-se-termine-și-atât, plictisit de redundanța unor replici, încercările de glume și de „pasaje emoționante”. Oricum, o carte YA nu cred că s-ar fi înscris într-un alt registru, dat fiind că se vrea a fi o lectură ușoară, simplă, care să nu solicite.

„puteam să petrec ore întregi punând la cale o anume dorință - și, de fiecare dată, mă loveam de un zid impenetrabil de indiferență totală. fie că era vorba despre un hamster sau ca maică-mea să nu mai plângă - sertarul de șosete era deschis și eu stăteam în spatele raftului cu jucării, cu trei supereroi într-o mână și o mașinuță în cealaltă. nu mi-am dorit niciodată ca totul să fie mai bine - numai un singur lucru să fie mai bine. și niciodată n-a fost. așa că până la urmă m-am dat bătut. mă dau bătut în fiecare zi.

dar nu și cu isaac. mă sperie câteodată. că-mi doresc să meargă.”

Cam asta a fost Will Grayson, Will Grayson - o lectură simplă, care ar merge după o lectură mai solicitantă, care presupune concentrare și dăruire. Da, din punctul acesta de vedere este o alegere potrivită, deși mă gândesc că poate mai bine apelam la un thriller basic sau, în fine, orice altceva decât o carte care nu mi-a transmis nimic, niciun fel de emoție. Poate regret faptul că nu am citit-o când a trebuit, dar asta este încă o dovadă a faptului că, în timp, gusturile se schimbă, iau o altă formă, îți conturezi o anumită zonă de confort literară pe care o accesezi întotdeauna cu încredere. Nu spun că Green și Levithan m-au scos din zona de confort, pentru că, efectiv, citind romanul pe care l-au scris împreună am simțit, într-un fel, că aș citi nimic (sau că n-aș citi nimic, ciudată treaba asta cu dubla negație). Oricum, nu v-o recomand, și probabil că nici nu se mai găsește pe undeva cartea aceasta. În orice caz, sunt altele, mai bune, dacă doriți totuși să citiți o carte YA. După părerea mea, romanului acesta i-au cam trecut zilele de glorie - și, credeți-mă, chiar le-a avut!