Semipur (Legământul, #1), de Jennifer L. Armentrout - Recenzie

Editura: Corint

Colecția: LedaEdge

Rating: 4 din 5 steluțe

Numărul de pagini: 400

Anul apariției: 2022

Traducere: Bogdan Voiculescu

Jennifer L. Armentrout este o autoare americană de romane din categoria young adult. Este o scriitoare foarte prolifică - potrivit declarațiilor sale, scrie vreme de minimum 8 ore zilnic. Seria LUX, publicată în România de Editura Corint, în colecția LedaEdge, este inclusă pe lista bestseller-urilor New York Times. La Editura Corint au mai apărut și cărțile: Ispită, Cea mai întunecată stea, Întoarcerea, Puterea, Lupta, Profeția, precum și toate cărțile din seria LUX, plus nuvela Umbre din aceeași serie. Este o autoare foarte cunoscută, ale căror volume s-au vândut în milioane de exemplare, fiind deseori inclusă pe lista bestseller-urilor New York Times. 

„M-a cuprins o beznă subită, lipsită de gânduri și de sens. Nu puteam să mă împotrivesc unei forțe atât de apăsătoare și, fără să pot scoate nici măcar un blestem indignat, m-am cufundat în adâncul ei tulbure.”

Hematoii provin din împerecherea zeilor cu muritorii, iar copiii născuți din doi hematoi puri au puteri de zei. Copiii hematoilor și ai muritorilor… ei bine, nu prea. Semipurii nu au decât două alegeri la dispoziție: să se antreneze ca să devină Santinelele care vor vâna și vor ucide daimonii sau să devină slujitori în casele purilor. Alexandria are 17 ani și ar prefera să-și riște viața decât să și-o irosească frecând toalete, însă e posibil ca tot acolo să ajungă până la urmă. Există mai multe reguli pe care elevii Legământului trebuie să le urmeze. Alex are probleme în a le urma pe toate, dar mai ales regula #1: Relațiile dintre puri și semipuri sunt interzise! Din nefericire, ea se îndrăgostește de Aiden, un semipur extrem de atrăgător. Însă nu asta reprezintă problema ei cea mai mare – ci să rămână în viață până  va reuși să absolve Legământul. Dacă eșuează în misiunea ei, se va confrunta cu o soartă mai cruntă decât moartea: se va transforma în daimon și va fi vânată tocmai de Aiden. Iar asta ar fi destul de neplăcut.

„Fiind o semipură, odrasla unei pure și a unui om de rând - o corcitură, după standardele purilor -, eu nu puteam să controlez elementele. Neamul meu era binecuvântat cu aceeași putere și viteză ca ale purilor, dar noi ne distingeam printr-un dar extraspecial. Puteam pătrunde cu privirea magia elementetală a daimonilor. Purii nu puteau.”

Înainte de toate, trebuie să spun că, în general, eu nu prea le am cu fantasy-urile și cărțile care aparțin acestui gen. Totuși (pentru că mereu există un totuși, nu?), în ultimii ani am citit mai mult fantasy decât oricând (chiar dacă asta sumează în jur de zece cărți din acest gen). Nu că nu-s fan al genului, dar, de obicei, inerția mă face să aleg orice altă carte din bibliotecă, nicidecum una fantasy. Însă mi-am zis că este cazul, iarăși, să mai ies din zona de confort, plus că aveam acest roman în bibliotecă și chiar mă intriga. În trecut, acum câțiva ani, am mai citit tot de la Jennifer L. Armentrout și primele trei (cred) volume din seria LUX, ale căror recenzii sunt publicate pe blog și, nu știu cum, au început să fie foarte accesate în ultima vreme. Revenind, totuși, la lucruri mai importante, trebuie să spun că, my God, romanul acesta, primul volum din seria Legământul, mi-a plăcut la nebunie. Sincer, l-am dat gata în două reprize de citit, pentru că atât de culminant și interesant mi s-a părut totul încât mă tot întrebam unde au să ajungă lucrurile și, neapărat, voiam să aflu cum va decurge totul.

„Eram mulți semipuri în lume, probabil mai mulți decât purii. Având în vedere că, în societatea noastră, purii se căsătoreau de dragul statutului social și nu din dragoste, tindeau să-și facă de cap - mult de tot. Dacă tot erau imuni la bolile care-i chinuiau pe muritori, mă gândeam că nu simțeau nevoia de nicio formă de protecție. Dar se pare că vlăstarii lor cu sânge semipur jucau un rol deosebit de important în societatea purilor.”

Disclaimer: această recenzie este pur subiectivă, deoarece eu, unul, normal că voi fi impresionat de un roman fantasy scris bine (și, într-adevăr, chiar mi s-a părut complex), pentru că nu am experiența unui cititor înfocat de fantasy care știe mult mai bine cum stă treaba cu plot-ul, cu personajele, development-ul acestora, magii, intrigi, relațiile dintre ele și alte chestii de-această natură. În sine, mă bazez exact pe experiența pe care am avut-o eu citind Semipur: o experiență plăcută alături de o carte interesantă care, de altfel, mi s-a părut că are și personaje foarte faine. Recunosc, intriga mi s-a părut puțin banală, sau cel puțin chestia ceasta cu hematoi, un fel de semi-zei, și-apoi sorgintea care este „anihilată” de hematoii (semi-zeii) care se împerechează cu muritorii. În orice caz, am simțit inspirația din mitologie, ceea ce, evident, nu-i nimic greșit - la câte cărți scoate Armentrout (acum, sincer, o văd peste tot), probabil s-a inspirat și din teoria evoluționismului a lui Darwin. Oricum, tipa chiar știe ce face, pentru că, sincer, abia aștept să citesc și volumul doi pentru a vedea cum vor decurge lucrurile.

„- Ești mai puternică decât îți dai seama, Alex. Pentru tine, profesia de santinelă reprezintă un stil de viață, nu doar o opțiune mai bună, ca în cazul altora (...).

- De unde știi că sunt atât de puternică? Poate că în camera mea mă legăn întruna înainte și-napoi fără știința ta (...).

- Nu. Mereu ești... atât de vie, chiar și atunci când treci prin niște situații care celor mai mulți le-ar întuneca sufletul! 

Aici s-a oprit, pricepând deodată ce spusese. Gropițele obrajilor i s-au roșit.”

Semipur spune povestea lui Alexandria, Alex, o tipă care se reîntoarce „în cuibul ei”, după ce mama ei (teoretic) a fost ucisă de daimoni și, na, a cam rămas solo. Aici nu doar că are probleme cu reintegrarea, dat fiind faptul că a lipsit ceva vreme și anumite zvonuri circulă, dar nici nu se sfiește să se-abțină puțin. Cam impulsivă, dar curajoasă și statornică, Alex vrea să se antreneze, să capete aptitudinile necesare pentru a fi o santinelă de neînfrânt. Și, sincer, are cam tot ce-i trebuie - de fapt, are chiar mai mult decât ar putea crede vreodată. În orice caz, lucrurile iau o întorsătură destul de bizară și extrem de neașteptată la un moment dat, care dă mult peste cap ceea ce ai fi crezut. A, da, și să nu mai spun de faptul că întotdeauna trebuie să existe „un el” care s-o țină pe „o ea” cu picioarele pe pământ, concentrată pe ceea ce trebuie să facă și nu neapărat pe ceea ce vrea să facă. În acest roman, rolul este îndeplinit de Aiden, tipul care o ajută pe Alex să se antreneze și de care, inevitabil, ea se îndrăgostește. Evident, am așteptat o scenă dintr-aia, dar se pare că lucrurile vor fi rămas a fi povestite într-un următor volum (dacă-mi amintesc bine, în LUX cei doi se sărută - alo, am zis „se sărută” - abia în al doilea volum). 

„- Zeii știu că n-o să-ți placă deloc, dar asta e. Cu cât petrecem mai mult timp împreună, cu atât ne vom lega mai strâns unul de celălalt - până când niciunul dintre noi nu va mai ști clar unde se termină unul și începe celălalt.”

Concluzionând seria de argumente inexistente pe care le-am prezentat într-o formă, zic eu, destul de expeditivă, Semipur chiar mi s-a părut un roman interesant, bun, care, pentru mine, a fost exact ce trebuie când vine vorba de o serie fantasy (cel puțin, de primul volum al acesteia). Mi-a prezentat cum trebuie personajele, a fundamentat o intrigă interesantă, care poate fi valorificată deosebit de bine, a setat decorul, a avut și acțiune, a avut și replici amuzante, conversații delicioase și convingătoare și, de asemenea, a mers și extraordinar de rapid. În esență, a fost o lectură foarte relaxantă, cum, probabil, sunt majoritatea cărților de acest gen. Într-o oarecare măsură, am simțit că m-aș uita la un film fantasy (da, spre deosebire de a citi fantasy, la filme chiar îmi place să mă uit), și abia aștept să văd ce ne pregătește și al doilea volum. Chiar sunt curios cum va evolua această serie, de altfel, relația dintre Alex și Aiden. Nu știu de ce am impresia că lucrurile o vor lua într-o direcție cu totul și cu totul explozivă, dat fiind și modul (!!!) în care s-a terminat primul volum: fierbându-te la foc mic! Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!