Cărți noi de la Editura RAO

Persuasiune de Jane Austen 

Un roman de dragoste clasic, scris cu o extraordinară sensibilitate și publicat postum. Anne Elliot, o tânără a cărei familie cu origini nobiliare este nevoită să se mute pentru a‑și reduce cheltuielile și datoriile îl reîntâlnește pe căpitanul Frederick Wentworth, fostul ei logodnic. Logodna fusese ruptă când Anne s‑a lăsat convinsă de prietenii și familia ei să pună capăt relației lor, considerată nepotrivită din pricina diferențelor de rang. După o despărțire care a durat aproape opt ani, dragostea lor reînvie, pregătind scena pentru multe întâmplări descrise cu un desăvârșit umor, precum și pentru o a doua șansă care i se oferă lui Anne, aceea a unei vieți împlinite și fericite alături de bărbatul iubit. 

„Persuasiune a primit critici extrem de inteligente în ultimii ani, după o lungă perioadă de neglijare, iar liniile de investigație au urmat comentariile sugestive ale Virginiei Woolf. Criticii s‑au ocupat de problemele pe care acest roman le ridică pentru interpretarea biografică; cu neuniformitatea evidentă în structura narativă; cu utilizarea poetică a peisajului și influența poeziei romantice; cu noi efecte în stil și sintaxă; cu modernitatea lui Anne Elliot, o personalitate izolată într‑o societate în schimbare rapidă.” (A. Walton Litz)

Billy Budd și alte povestiri de Herman Melville

Billy Budd, marinar anticipează modernismul nu doar în tematică, ci și în formă, prin colajul de genuri și prin finalul său deschis. Astfel, cititorul ultimei opere a lui Melville este confruntat cu o alegere dificilă. Relatarea cea mai lungă, povestirea propriu-zisă, îşi stabileşte propria autenticitate cu ajutorul procedeelor literare tradiţionale, precum repetiţia şi elaborarea minuţioasă, dar celelalte două scurte relatări pun la îndoială această autenticitate, beneficiind de dreptul la ultimul cuvânt. Pe care dintre cele trei povestiri e chemat cititorul s-o accepte? Aidoma lui Babo sau Bartleby sau oricărui alt personaj, care sunt adevărate insule ale tăcerii în mijlocul oceanului de cuvinte al operei sale, păstrează tăcerea şi Melville, despre care Hawthorne afirmă că nu putea „nici să creadă, nici să se simtă în largul lui în necredinţă.