Despre memoriile femeii și alți dragoni, de Raluca Nagy - Recenzie

Editura: Nemira

Colecția: n'autor

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 136

Anul apariției: 2023

Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a publicat texte de popularizare a antropologiei, eseuri și povestiri în majoritatea revistelor culturale din România. A contribuit cu proze scurte la volumele colective Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2016), Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă (coord. Adina Dinițoiu, Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019), Izolare (coord. Alexandra Rusu, Editura Nemira, 2020), Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului (coord. V. Leac, Editura frACTalia, 2021) și Retroversiuni. Antologie de proză scrisă de femei (coord. Cristina Ispas, Editura Paralela 45, 2023). În 2022, a fost câștigătoarea Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția a doua, pentru secțiunea Eseu. Din ianuarie 2023, face parte din echipa Laconic, o platformă de flash fiction. Un cal într-o mare de lebede (Editura Nemira, 2018), primul său roman, a obţinut premiile pentru debut „Sofia Nădejde“ şi „Observator cultural“ și a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry, Franța. Cea de-a doua carte, Teo de la 16 la 18 (Editura Nemira, 2021), a fost nominalizată la Premiile „Sofia Nădejde“ (2021), la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași“ (2022), la Premiile „Observator cultural“ (2022) și Premiul Leibniz pentru Proză (2022). De asemenea, a fost finalista din partea României la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2022.

„Mă preocupa, Dragon, pentru că, în timpul liniar, cea mai mare frică este că trece viața pe lângă tine. Pe când în cel ciclic, este esențial să fii prezent.”

Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani. Spre sfârșitul lui 2019, scriitoarea și antropologa Raluca Nagy ajunge în Vietnam, iar criza sanitară mondială și alegerile proprii o rețin acolo aproape doi ani. Aceasta este, aparent, premisa ori pretextul memoir-ului de față. Numai că, încet, încet, autoarea se imersează în acest spațiu complet necunoscut, într-o cultură și-un context noi, în timp și-n memorie, iar ceea ce descoperă despre sine și despre lume e inedit, dar relevant pentru fiecare dintre noi.

„În Vietnam, aproape din ziua în care am aterizat, am avut senzația opusă, uneori inexplicabilă și pentru mine, dar trebuie să zic că o aveam, de suficient, că nu-mi lipsește nimic. Ceea ce era(m), era(m) foarte bine fix așa cum era(m).”

Pentru mine, Despre memoriile femeii și alți dragoni, cu (bănuiesc) subtitlul Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani, n-a fost prea cum m-așteptam să fie. Pe scurt, dat fiind faptul că mai auzisem de Raluca Nagy și de numeroasele premii la care i-au fost propuse cărțile, mă așteptam să am parte de o lectură mult mai puternică, mult mai izbitoare, care să-mi provoace stări & emoții. Dar, în cazul de față, poate dată fiind și sorgintea cărții (non-ficțiune, în esență), n-am avut parte de niciun fel de emoție, și am mai citit cărți de non-ficțiune, chiar cu tentă biografică (cum și aceast are), care m-au emoționat și mi-au dat de gândit. În schimb, cu această carte, pur și simplu am simțit totul ca fiind mult prea sec, cu o valență parcă mult prea pedagogică, și deși am simțit implicația personală & emoțională, toate m-au lăsat rece. Ajunsesem în punctul în care pur și simplu voiam să termin cartea și s-o las deoparte, acesta fiind și motivul pentru care nu am mai prelungit lectura și am dat-o gata dintr-un singur foc. Într-o oarecare măsură, poate sunt ușor mai incisiv și din cauza faptului că, pe bune, chiar mă așteptam să am parte de o lectură mult mai intensă, care să mă miște - dar n-a reușit s-o facă nici măcar câtuși de puțin.

„Alcoolul, cu care am o relație, probabil, de când sunt adult, și profesională de când sunt antropolog, este ceva ce cred că am gestionat onorabil.”

În acest volum, nu-mi amintesc decât faptul că Raluca Nagy documentează perioada pe care a petrecut-o în Vietnam, iar în astfel de circumstanțe reiterează aspecte privitoare la lingvistică-societate-cultură-tradiții-oameni, total irelevante pentru mine, întrucât chiar nu mă interesează această cultură și, nu sunt deloc egoist sau nepăsător, am altele care mă interesează mult mai mult. Poate, dintr-o altă perspectivă, această carte devine mult mai interesantă (dar nu și din perspectiva mea), așadar nu o pot considera „o lectură universal lipsită de substrat”, ci doar lipsită de substrat pentru mine. Nu? Că literatura este subiectivă, și slavă Domnului că așa-i, iar dacă mie nu mi-a plăcut, asta nu înseamnă că nu poate să placă la alte persoane. Evident, iau în considerare și acea mențiune „Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani”, iar eu am abia 27 - zic abia, dar imediat schimb prefixul - și, poate, și asta a jucat un rol esențial în „inaccesibilitatea cărții”. În cele din urmă, nici nu-mi dau seama, și sunt foarte sincer, ce a vrut autoarea să spună, de fapt - a vrut, oare, chiar să spună ceva? Poate am citit-o superficial, putem lua și asta în considerare, fiindcă chiar simt că nu-mi amintesc mare lucru din această carte...

„Cam asta fac, de fapt, și eu, Draogn. Visez Vietnamul copilăriilor mele.”

Au fost doar câteva citate care mi-au plăcut, pe care probabil le-am și marcat în această carte, îndoindu-i paginile, și pe care probabil le voi fi inserat între paragrafele acestei „recenzii”, după ce o voi fi terminat. În rest, nu am putut să nu apreciez totuși și referințele literare ale autoarei, în care am regăsit titluri ale unor cărți citite, ale unor cărți de care mai auzisem. Într-o altă măsură, nu prea mi-a plăcut faptul că au existat fragmente în limba engleză - și nu-i o problemă pentru mine, deoarece le am cât de cât cu această limbă -, dar ar putea fi o problemă pentru cei care nu știu, totuși, limba. Într-o oarecare măsură, mi-a dat de gândit că ar fi vorba despre „o-carte-exclusivistă”, pe care doar cei care știu limba engleză ar trebui să o citească, ca și cum... Habar n-am! În plus, mi s-a părut că acele fragmente chiar aveau o relevanță aparte (spre deosebire de multe alte fragmente din carte) în a susține ce scrisese Raluca Nagy înainte de a le insera, nu? Una peste alta, cred că este o carte pe care o voi lăsa departe, că-mi place destul de mult coperta, și care a reușit să-mi stârnească (și mai mult) curiozitatea în legătură cu alte cărți ale autoarei!