Pagină

duminică, 3 martie 2024

Anna O, de Matthew Blake - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 528
Anul apariției: 2024
Traducere: Alunița Voiculescu 

Matthew Blake locuiește la Londra și, înainte să devină scriitor, a lucrat ca scenarist la BBC, ITV Studios și studiouri independente. A studiat engleza la Durham University și Merton College, Oxford, și a fost cercetător și autor de discursuri pentru Parlamentul britanic. Îl puteți urmări la matthew-blake.com. Anna O este romanul său de debut, apărut și la Editura Trei, colecția Fiction Connection (2024, traducere de către Alunița Voiculescu).

💤 O CRIMĂ COMISĂ ÎN SOMN & O ENIGMĂ BIZARĂ. UN MISTER CARE SE ADÂNCEȘTE TOT MAI MULT, PE MĂSURĂ CE ÎNAINTEZI ÎN LECTURĂ 💤

Anna Ogilvy, o tânără scriitoare promițătoare, comite o crimă dublă în somn, după care rămâne adormită. Suferă de o tulburare psihosomatică rară, cunoscută drept „sindromul resemnării”, și singura ei speranță e Benedict Prince, un psiholog criminalist care ar putea rezolva cazul și ar putea-o trezi ca să fie judecată. Numai Anna știe adevărul, dar numai Benedict știe cum să-l afle. Și sunt amândoi puși în pericol de ceea ce află.

„Sunt multe victime directe sau colaterale în povestea Annei O. 
Voi fi eu oare ultima dintre ele?”

Înainte de toate, vreau să spun că aveam așteptări mari de la romanul de debut al lui Matthew Blake, Anna O, și așteptările au fost chiar mari dat fiind faptul că foarte multe s-au învârtit în jurul acestei cărți. Prin urmare, am intrat în lectură cu niște standarde și, încă de la început, am avut un oarecare sentiment că s-ar putea să am așteptări mult prea mari. Well, se pare că așteptările mele n-au fost îndeajuns de mari, întrucât Blake chiar a reușit să le întreacă. Am citit acest thriller-de-a-dreptul-nebun în doar câteva reprize, pentru că nu m-am mai putut despărți de el. Într-adevăr, am auzit că ar fi puțin lungit, că unele chestii pe care Blake le-a inserat în lectură n-aveau niciun rost pentru intriga în sine, că ar fi putut fructifica și dezvolta mult mai bine ideea de bază. Însă, pentru mine, romanul a avut cam tot ce îi trebuie pentru a fi un thriller de succes și pentru a merita cele cinci steluțe - și, sincer să fiu, cam rar am început să dau cinci steluțe thrillerelor, pentru că mereu am un grad de comparație și, în esență, dacă aș da cinci steluțe unui thriller, înseamnă că mi-a plăcut (cel puțin) la fel de mult precum etalonul, nu? Însă această carte le-a meritat pe toate, pentru că m-a purtat într-o aventură absolut fascinantă, cap-coadă, și n-am simțit o clipă că m-ar plictisi, că s-ar lungi și ar trage de timp doar ca să mai scoată niște pagini în plus. Nup. Totul mi s-a părut exact așa cum ar fi trebuit, din start, să fie.
„Mi-e frică de ceea ce devin noaptea și de ce aș putea face.
Mi-e frică de gândurile întunecate care dorm în mine.”
Romanul ne spune povestea Annei Ogilvy - nume de cod Anna O - și a lui Benedict Prince, un psiholog care își ia misiunea de a încerca s-o trezească pe „Frumoasa Adormită”, că-i cazul atât să se afle care-i toată treaba și de ce a ajuns în punctul în care este în această stare mai mult sau mai puțin vegetativă, cât și să se rezolve, în sine, crima comisă (toate indiciile duc la faptul că Anna este criminala). În primă instanță, pentru Benedict totul reprezintă un caz clinic special, care ridică întrebări, un caz clinic relativ obscur, dar care, de-a lungul timpului, a mai avut asocieri în realitate. În fine, nu vreau să vorbesc prea mult despre plot, fiindcă nu are nicio relevanță, dar vreau doar să vă spun că aproximativ la fiecare capitol am simțit că Blake tot crește și crește și crește și mai mult suspansul. Mereu mi-au plăcut acele cărți în care capitolele se termină așa într-o atmosferă tensionată, care te face să vrei să citești imediat și următorul capitol. Ah, da, avem și perspectiva de trecut, conturată în jurnalul Annei, care ne ajută să ne formăm oarecum o imagine (relativ) mai clară privitoare la cum s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat și cum, de fapt, s-a ajuns la o astfel de bizară situație. Deși mi-a plăcut mai mult perspectiva din prezent, cea în care efectiv Benedict încearcă să o trezească pe Anna și să afle ce s-a întâmplat, jurnalul mi s-a părut la fel de relevant în a-i oferi cititorului și... mai multă confuzie decât exista deja!
„Ochii i se închid. Nota va fi publicată online în orice secundă. A reușit. A făcut exact cum au stabilit. Durerea aproape a dispărut. Durerea de a trăi.
Somnul se anunță îmbietor.”
Pur și simplu am cobit deloc, dar deloc, direcția în care o vor fi luat lucrurile. Într-adevăr, într-un punct ajunsesem să-mi dau seama de ideea în sine, dar nicidecum de faptul că Matthew Blake o va livra într-o astfel de formă. M-a păcălit tare, deși știu alți cititori care spun că, parcă, ar fi vrut să... Eh, nu am să menționez ce, fiindcă aș da un masiv și grav spoiler. Eu zic că faptul că Blake a ales să se ducă în această direcție a fost atât din dorința de a-l face pe cititor să revizuiască anumite întâmplări din carte, cât și din dorința, bineînțeles, de a șoca - după părerea mea, orice thriller ar trebui să aducă această componentă șocantă, neașteptată, fiindcă parcă altfel pleci dintr-o lectură care ți-a pus pe tavă ceva la care sub nicio formă nu te-ai fi așteptat (mai ales când vorbim de un thriller). Mi-au plăcut foarte mult detaliile și informațiile de natură medicală, chiar dacă viabilitatea lor, în unele cazuri, ar fi putut fi pusă ușor la îndoială. Se vede că Matthew Blake s-a documentat când a scris Anna O, deși există și câteva greșeli ușor puerile care cu un singur click distanță ar fi putut fi evitate. Dar, nu-i bai, că în literatură totul este posibil, nu-i așa? Ritmul, atmosfera, conflictele secundare, personajele bizare și întâmplările neașteptate - toate au făcut ca romanul lui Blake să-mi întreacă așteptările, și mă bucur mult că mi-a plăcut atât de mult.
„London Library. Piața St James. Mă îngrop în muncă. Nu mai trăiesc acum decât pentru răzbunare. Pe Indira, pe Douglas, pe tata. Vreau să arunc un blestem asupra tuturor. Îi vreau morți pe toți.”
Chiar cred că-i un thriller foarte bun, care merită avut în vedere, mai ales dacă sunteți fani ai acestui gen literar. Un thriller inteligent, bine executat, care îți oferă tensiune & mister & răsturnări de situație, care are un subiect destul de original - într-un domeniu în care deseori văd abordarea acelorași răsuflate subiecte -, pe care Blake a reușit să-l ducă într-o direcție, cel puțin după părerea mea, cu totul și cu totul nouă. Nu-i găsesc niciun defect, și nici nu încerc s-o fac, pentru că a reușit să-mi ofere ore bune de relaxare și, în același timp, m-a ținut acolo, m-a angajat în lectură, deoarece tot așteptam și așteptam să văd încotro se îndreaptă toate. Iar când la orizont s-a înfățișat „concluzia”, mi-am dat seama că, da, acest roman chiar mi-a plăcut și își merită toată atenția și toate laudele. Sunt sigur că v-ar plăcea și vouă, chiar dacă s-ar putea să aveți așteptări ușor prea mari, ca urmare a faptului că, în sine, a fost recomandat ca fiind thrillerul anului. N-aș putea neapărat spune acest lucru, dar pot spune că, într-adevăr, este un thriller bun, un thriller complex și bine elaborat, în care Blake a abordat cu atenție un subiect original, transformându-l într-o carte pe care cu siguranță n-ai s-o uiți, prea curând, după ce o vei fi citit. Cam asta am avut eu de spus despre romanul lui Matthew Blake. Sunt curios - voi l-ați citit? Și dacă da, cum vi s-a părut? Să aveți parte de lecturi cât mai faine!


Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Matthew Blake, Anna O, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut - sau urmează să apară, în scurt timp - recenzii ale acestui roman: Anca și Cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea, Cărțile Mele și Alți Demoni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu