Crimă în lumea anticarilor, de C. L. Miller - Recenzie

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 352

Anul apariției: 2024

Traducere: Sanda Spirion

C. L. Miller a început să lucreze ca redactor asistent pentru mama ei, Judith Miller, la publicația Miller’s Antiques Price Guide și ca cercetătoare la Antique Hunter’s Guide to Europe, apoi a lucrat în domeniul serviciilor și al organizării de evenimente. După ce a devenit mamă, a decis să-și urmeze o veche dorință și s-a concentrat exclusiv asupra scrisului. Locuiește în satul medieval Dedham Vale, în Suffolk, împreună cu familia. Crimă în lumea anticarilor (The Antique Hunter’s Guide to Murder) este romanul ei de debut.

🏺LUMEA ÎNTORTOCHEATĂ A ANTICARILOR & COMERȚULUI CU ANTICHITĂȚI 🏺

Freya Lockwood evită de douăzeci de ani sătucul pitoresc din Anglia în care a crescut. Asta până când află că Arthur Crockleford, negustor de antichități și fostul ei mentor, a murit în împrejurări suspecte. Când îi parvine o scrisoare expediată de Arthur cu numai câteva zile înainte să moară și descoperă, într-un cufăr banal, jurnalele secrete ale anticarului, Freya se trezește prinsă în vârtejul unei vieți la care jurase să nu se mai întoarcă. Împreună cu excentrica ei mătușă Carole, cea mai bună prietenă a lui Arthur, Freya se lasă ghidată atât de indicii, cât și de instincte până la un vechi conac unde urmează să se desfășoare un „weekend al pasionaților de antichități“. Însă nimic nu este ceea ce pare: antichitățile sunt reproduceri de proastă calitate și fiecare participant are ceva de ascuns. Vor reuși cele două femei să dezlege misterul și să-l identifice pe ucigaș înainte ca acesta să lovească din nou?

„(...) Trebuie să afli adevărul. Sper că odată ce vei înțelege ce s-a petrecut cu adevărat, o să mă ierți pentru alegerea pe care am fost nevoit s-o fac. Primul tău indiciu: o pasăre în cutie este mai importantă decât două păsări în mână.”

Punct de plecare: destul de interesant. Duo: Freya & mătușa ei, Carole, destul de interesant și efervescent. Execuție: meh. Dinamică: și mai meh. Tensiune: lipsă. Scriitură: cam greoaie. Nu știu ce să zic în legătură cu acest roman, că dacă aș fi ceva mai dur, i-aș da mai puține steluțe, poate două. Dar, all in one, nu pot spune că a fost un roman chiar atât de enervant și de plictisitor încât să-i dau două steluțe, așa că mă rezum la trei, deși încă am impresia că-s cam multe (am mai dat trei steluțe și altor cărți care, dacă-mi aduc bine aminte, mi-au plăcut ceva mai mult). Dar, în fine, s-o lăsăm așa, oricum deja are un rating destul de mic pe Goodreads, așa că nu vreau să mai contribui la acesta în vreun sens negativ. A fost un roman destul de sec, să spun așa, și m-a deranjat într-o mare măsură execuția redundantă și lipsită, pe alocuri, de sens, frazele și scenele și capitolele în plus, fără nicio relevanță asupra acțiunii în sine, și să nu mai zic de Freya, care mi s-a părut deosebit de enervantă că tot pistona pe „hai să-ți zic eu de ce Arthur m-a enervat și nu mai vreau să am de-a face cu el”. Dar stai, domnișoară, că Arthur tocmai a mierlit-o - în circumstanțe suspecte -, și tu cu mătușă-ta sunteți cele care vor trebuie să facă lumină asupra întregului mister al morții sale.

„Eram singură, prinsă în capcană.”

Cam asta-i ideea, pe scurt: Freya și Carole sunt nevoite să descopere ce s-a întâmplat cu Arthur Crockleford, un negustor de antichități care alege să lase, prin testament, tot ce-are celor două. Și mai lasă și o scrisoare „codată”, care are să le ducă pe cele două în direcții relativ neașteptate, pe drumuri destul de periculoase, la sfârșitul cărora vor afla ce s-a întâmplat cu Arthur și toate cele. Mda, nu m-a convins, sincer, și m-am prins că autoarea le are cu antichitățile și toată treaba asta legată de comerț, dar n-am să apreciez așa ceva, fiindcă nu de asta m-am apucat de acest roman. L-am privit strict din perspectiva unui thriller-mistery, și, din această perspectivă, mi se pare un roman banal, un roman sec și static, fără tensiune, fără ritm alert, fără întorsături de situație... La o adică, cam auster în ceea ce privește aspectele care m-ar face pe mine să consider un thriller bun & memorabil. Sau nu neapărat memorabil, pe cât bun, să stârnească așa în mine ceva, să mă facă să vreau să înaintez în lectură și să descopăr ce urmează, încotro se îndreaptă toate. N-a fost cazul, pentru că ajunsesem în punctul în care doar voiam să termin această carte și să scap de ea - și cam atât!

„(...) Dacă Arthur fusese ucis, indiferent de problemele noastre din trecut, nu puteam să rămân indiferentă. Trebuia să aflu adevărul. Mi-am dat seama că așa începea vânătoarea întotdeauna: cu o întrebare și hotărârea de a afla răspunsul.”

Nu are nicio treabă C. L. Miller cu Richard Osman (nu mă pot pronunța în cazul „asemănării” ei cu Agatha Christie, fiindcă nu prea am citit), dar chiar n-are nicio treabă - Osman scrie genial de bine. Ba chiar mi se pare un deserviciu să-l asociezi pe Osman cu C. L. Miller. Nu vreau să sune răutăcios ce spun, dar mereu voi pune preț pe sinceritate atunci când vine vorba de recenzia unei cărți, fie ea și primită de la editură. Da, apreciez foarte mult munca traducătorului și editurii în sine, dar n-am să apreciez o carte doar pentru acest lucru - mie nu mi-a plăcut Crimă în lumea anticarilor, asta înainte de toate pentru că am grad de comparație când vine vorba de thrillere & mistery. Pot numi instant alte cel puțin douăzeci de cărți de acest gen care mi-au plăcut net mai mult. Aici, pe lângă faptul că mi-a plăcut oarecum punctul de plecare și mi s-a părut interesantă, pe alocuri, treaba asta cu antichitățile, restul mi s-a părut lipsit de esență & sens, în plus, redundant, plictisitor și câte și mai câte (din aceeași lumină de a descrie). Păcat, pentru că sunt de părere că acest roman ar fi avut un potențial foarte mare, dacă execuția ar fi fost mai bună și dacă totul ar fi fost ceva mai „închegat”, mai interesant...

„Una dintre expresiile favorite ale lui Arthur mi-a revenit în minte: «Fugi sau lupți? Decizia poate însemna viața sau moartea».”

De la execuție la personaje, cred că C. L. Miller mai are de lucrat. Mna, nu-s în măsură să spun eu asta, dar chiar cred că potențial există, însă lucrurile mai trebuie retușate. Acest roman cam a scârțâit, de la direcția în care s-au îndreptat toate (și modul în care lucrurile au evoluat), până la personajele care mi s-au părut superficiale, chiar enervante și, nu știu, parcă schițate și fără a avea o complexitate și o profunzime anume. Ah, da, micile „pasaje înțelepte” de la începutul fiecărui capitol, scrise în vocea lui Arthur Crockleford, mi s-au părut destul de seci și clișeice, și nu știu ce rost au avut în afară de a insufla poate, acestei cărți, oleacă de profunzime și substrat. Modul de a termina aproximativ fiecare capitol, cu o replică sau un fragment care își propune să potențeze misterul și tensiunea, deja e răsuflat și l-am văzut de prea multe ori pentru a mai avea vreun efect asupra mea. Acum, scriind recenzia, îmi dau seama că i-aș fi dat două steluțe romanului, dar voi lăsa trei, asumându-mi că n-am fost prea onest atunci când am notat-o inițial - poate ar fi trebuit să mai aștept înainte de a scrie această recenzie. În fine, să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!