Povești cu femei măritate, de Cristina Campos - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - General Fiction 

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 496

Anul apariției: 2024

Traducere: Ana-Maria Tamaș

Cristina Campos s-a născut la Barcelona, în 1975, și a obținut licența în științe umaniste la Universidad Autónoma de Barcelona. Și-a continuat studiile la Ruprecht-Karls-Universität din Heidelberg și a lucrat în calitate de coordonator al Festivalului Internațional de Film din acest oraș. După ce s-a întors în Spania, și-a început cariera ca director de casting, îmbinând profesia cu scrisul. Primul său roman, Pan de limón con semillas de amapola, publicat în 2016 (în curs de apariție la Editura Trei), s-a vândut în peste 250.000 de exemplare și a fost tradus în zece limbi, iar adaptarea sa cinematografică s-a bucurat de un mare succes.

💍DESPRE NATURA CĂSĂTORIEI & LIMITELE FIDELITĂȚII 💍

Gabriela este jurnalistă. După cincisprezece ani de căsnicie, se implică într-o relație cu un bărbat la care visează de ani întregi și începe să ducă o viață dublă. Silvia este fotografă. Soțul ei este un bărbat bun, dar nu o face fericită. Cósima, o stilistă deosebit de talentată, descoperă la scurt timp după căsătorie că soțul ei nu o mai dorește. Cele trei prietene sunt prinse în situații pe care nu și-au imaginat că le vor trăi vreodată, însă, împărtășindu-și experiențele prin care trec, află mai multe despre ele însele, despre oamenii din jur și despre ce-și doresc cu adevărat de la viață.

„Gabriela simte frigul. Caloriferele încălzesc greu casa, așa că se acoperă cu o pătură albă, imensă, amestec de lângă și cașmir, care zace întotdeauna neîmpăturită pe canapea. «Gabi, nu înțeleg de ce e atât de greu să o strângi înainte de a te duce la culcare. Chiar nu pricep», îi spune zilnic soțul ei.”

Inițial, primul meu gând a fost: ah, Povești cu femei măritate sigur nu este o carte... pentru bărbați. Iar apoi, am văzut că scriitoarea este din Spania, și probabil știți că mă dau în vânt după scriitori spanioli. Așadar, mi-am zis că, fie ce-o fi, eu trebuie să citesc cartea aceasta. Și nu doar că am citit-o cu un formidabil apetit, dar mi-a plăcut și la nebunie; nu este o carte doar pentru femei, ci este o carte cu un mesaj universal valabil, în care și un bărbat se poate, de ce nu, foarte ușor regăsi. Deși urmărește viețile mai multor femei care trăiesc sub aparența unui trai obișnuit, reiterează complexe dileme interioare, dorințe neîmplinite, impulsuri care au potențialul de a da peste cap coordonatele unor vieți. În esență, romanul este despre căutarea identității și despre acceptarea nevoilor și dorințelor într-un context care le-a limitat, despre sacrificiile și compromisurile făcute în cadrul căsătoriei și despre nevoia de... noutate? De dopamină? De... Împlinire? Mă gândesc, de fapt, că fiecare versiune a „contractului social de lungă durată”, în care iubirea și împlinirea nu sunt întotdeauna garantate, poate duce ulterior în cu totul alte direcții...

„- Despre ce sunt poveștile tale? a vrut să afle Eugenia când Gabriela a discutat cu ea despre viitoarea rubrică.

- Despre noi. Despre femeile de la patruzeci de ani în sus. Despre femei harnice și devotate. Despre dragoste, pasiune, dorință și lipsa dorinței. Despre soții noștri. Despre bărbații care nu sunt soții noștri.

Gabriela s-a oprit și a zâmbit înainte de a adăuga:

- Despre amanții pe care nu îi avem și pe care ni i-am dori.

A ridicat din umeri; cât de dificil era întotdeauna să găsești un titlu.

- Nu știu, Eugenia. Povești cu femei ca mine. Povești cu femei măritate.

- Asta e.”

Avem drept personaje mai multe femei căsătorite - fiecare cu dileme, cu întrebări, cu greutăți invizibile ale vieții de cuplu. Într-un fel, da, este mult mai probabil ca o persoană deja căsătorită de vreo 15-20 de ani să înțeleagă mult mai bine dinamica unei astfel de relații, faptul că, în cele din urmă, cel mai probabil deseori se ajunge la compromisuri, la responsabilități asumate (dar nu neapărat dorite), într-un conflict continuu cu anumite porniri, anumite dorințe mai puțin potrivite (?!) în astfel de circumstanțe. Vorbim despre adulter, despre înșelare, despre revelații subtile, conflicte intime care domină nu neapărat viața de cuplu, ci persoanele din viața de cuplu. De fapt, este îndeajuns ca astfel de „porniri” să ia naștere într-un singur partener, pentru ca totul să stea ulterior pe muchie de cuțit. Toate femeile din această carte descoperă faptul că vor altceva, că au nevoie de noutate în viața lor. Nu este neapărat vina partenerilor, pe cât este vina (de fapt, dacă putem vorbi în cele din urmă despre sentimentul de culpabilitate) pornirilor biologice primitive, sui generis - monogamia este foarte rar întâlnită în lumea animală (că, in the end, suntem animale, chiar dacă avem rațiune superioară). Iar nevoia de noutate este mereu dictată de dopamina din creierele noastre - de fapt, de nevoia de dopamină.

„(...) Iar el încerca să se ridice și să se dea jos din pat fără ca ele să observe. În vis, Bosco reușea. În tăcere, își mișca picioarele dorindu-și să scape, dar își dădea seama că picioarele îi erau legate de patul conjugal. Iar ele, cu tandrețe, îl luau de mână, din nou, pentru a-l calma și a-l aduce înapoi lângă ele pe pat.

Asfixie. Bosco de la Loma-Osorio lângă soția lui simțea că se sufocă.”

Femeile despre care Cristina Campos scrie sunt puternice, dar în același timp sunt fragmentate între dorințele pe care le au - de fapt, între dorințele pe care le au și sentimentul vinovăției. Toate sunt căsătorite, aflate în diferite momente ale acestui „contract social”. Cititorul le descoperă pe parcurs - vulnerabile, puternice, hotărâte și pline de frică. Fie că este vorba despre o femeie care se confruntă cu infidelitatea soțului ei sau despre alta care își pune la îndoială deciziile luate de-a lungul vieții - inclusiv în ceea ce privește partenerul - sau despre alta care pur și simplu vrea să simtă atingerea altui bărbat, fiecare personaj aduce în prim-plan un substrat complicat al universului feminin. Poveștile lor sunt adânc înrădăcinate în dorința de a găsi un echilibru între rolul social - poate asumat prea devreme - și dorințele personale, nevoia de altceva. Trăirile personajelor Cristinei Campos sunt redate cu finețe aparte, sunt efervescente - resemnare, frustrare, bucurie și împlinire -, mereu păstrându-se o oarecare speranță, ca un motor, că lucrurile pot fi schimbat chiar și în contextul unei vieți deja construite. Deși au o viață aparent stabilă și sigură, ele simt un gol interior abisal. 

„- Nu te duce, a insistat Eugenia. Poveștile cu amanți pe care le știu sunt sfâșietoare. E greu să duci o viață dublă și e mai greu pentru noi decât pentru ei...

A așteptat câteva secunde și sigură pe ea însăși a continuat:

- O să vrei mai mult.

- Va fi o singură dată.

- Nu va fi o singură dată. O să vă căutați unul pe celălalt.

- Va fi o singură dată, Eugenia.”

Povești cu femei măritate chiar a fost o carte care m-a surprins plăcut și pe care am devorat-o - nup, nu mă așteptam să meargă atât de rapid! Căsătoria ca instituție și cum modelează aceasta viața partenerilor (femeilor, în cazul de față), este tema centrală a cărții. Departe de a fi un spațiu al confortului și siguranței, căsătoria este descrisă ca având valență de compromis, de renunțare la foarte multe posibilități ulterioare. Ca un teren al privațiunii. Nu este neapărat o abordare moralizatoare, ci mai mult o alternativă de a reflecta asupra acestui aspect - căsătoria nu este întotdeauna soluția fericirii personale și, uneori, trebuie să îți pui la îndoială propriile alegeri pentru a-ți da seama cine ești cu adevărat și, de fapt, ce anume ți-ai dorit. Campos sugerează că poate pentru multe dintre femei căsătoria înseamnă să joci un rol predefinit, care lasă prea puțin loc pentru explorarea propriilor dorințe și visuri. Sacrificiul este o altă temă abordată - fiecare dintre femei a renunțat la ceva, la visuri, la dorințe, pentru a se conforma realității căsniciei. Totuși, sacrificiul acesta nu trebuie să fie unul permanent, iar descoperirea sinelui este un proces continuu care nu ar trebui niciodată îngrădit, nici măcar în cadrul unei căsnicii. Cine știe, poate chiar voi reciti această carte, la un moment dat, și poate voi fi capabil să o înțeleg mult mai în profunzime!