Care este genul vostru preferat?

Bună dimineața,

Am o curiozitate de cititor. Vouă ce genuri de cărți vă plac, după ce genuri vă dați în vânt, pe care le citiți mai des? Bineînțeles, nu cred că citiți doar același gen - cel puțin, eu nu fac asta - dar cu siguranță este unul care vă atrage mai mult decât altul. Crime, fantasy, distopic, horror, thriller, romance, young fiction?

Eu vă voi spune ce se află pentru mine pe primul loc, iar apoi pe ultimul loc: îmi plac enorm dramele cu final neașteptat. Mă atrag, probabil din dorința de a învăța din ele să prețuiesc viața așa cum trebuie ea prețuită. Aici, am ca exemple „Să nu mă părăsești”, de Kazuo Ishiguro, câteva din nuvelele lui Alice Munro din „Dragă viață”, „Prea multă fericire”, „Proscrisul” de Sadie Jones și lista continuă, „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge. Apoi, la același nivel, îmi plac foarte mult thrillerele-psihogolice. Mereu mi s-au părut că dezvăluie părți nebănuite și ascunse din mintea umană, din sufletul unei persoane; e frumos să descoperi că, ei bine, nu doar tu ești cel ciudat. Aici, ca exemple, „Apartamentul” scris de Hakan, „Drumul înfometat”, de Ben Okri, „Înainte să adorm” - deși aici este și puțină dramă, cu un caracter memorial. Pe locul al doilea, se află jurnalele de memorii. Că sunt puține lucruri mai frumoase decât să înveți din viața unui om. „Jurnalul Annei Frank”, „20 de ani în Siberia”, de Anința-Nandriș Cudla, toate cărțile lui Elizabeth Gilbert - „Eat, pray, love”, „Semnătura tuturor lucrurilor”, „Am spus da. O poveste de iubire”-, „Jurnalul Oanei Pellea”, „Perfecțiune”, de Julie Metz, „Jurnal trist”, Katherine Mansfield.

La polul opus, se află cărțile SF, sau cărțile cu romance de umplutură, clișeice. Oricum, urăsc cărțile cu vampiri, cu vârcolaci, cu teleportări, cu săbii strălucitoare, cu maeștri broască dintr-ăia și cu călătorii intergalactice. Da, da, urăsc seria „Star Treck”, „Star Gate”. Da, da, eu exist. Singurul roman SF pe care l-am citit a fost „Jumper- oriunde, oricând”, în care se povestea despre un băiat ce se putea teleporta. Ecranizarea am văzută de curând la televizor - m-a plictisit mai rău decât cartea. Mi s-a părut prea clișeică: băiatul ales care salvează lumea și își antrenează forțele pentru înfrângerea răului. Meh, mă lipsesc.

Iar legat de vampiri, cred că am citit o singură carte, pe jumătate, ceva din „Semnul” - din câte îmi amintesc - dar zău că era să adorm. Nu mă atrăgea deloc, stilul mi se părea prea comercial, lipsit de esență și gust, ca și cum trebuia doar să-mi umplu timpul cu ceva fără a învăța nimic. Ca un serial de cu un rate de patru pe cinemagia. Am dat cartea înapoi celui care mi-a dat-o; evident, nici gând să mi-o fi cumpărat eu.

În concluzie, rămân la romanele mele cu oameni. Chiar dacă uneori mă dezamăgesc, chiar dacă uneori mă fac să plâng, să râd, să vibrez de emoție, să fiu supărat pe ele, să le urăsc, să le iubesc, ei sunt cei de la care pot învăța lucruri despre viață - deși niciodată nu voi învăța îndeajuns, pentru că viața e schimbătoare, e inevitabil surprinzătoare. Măcar încerc.

Ce gen preferați și de ce? Abia aștept să văd dacă găsiți plăcere în aceleași genuri ca și mine. Iar, dacă nu, îmi recomandați să încerc și alt gen? 

Mulțumesc, o zi superbă și călduroasă, cu un început de week-end liniști!