Onix (LUX, #2), de Jennifer L. Armentrout - Recenzie

Al doilea volum din seria Lux, de Jennifer L. Armentrout. Primul volum se numește „Obsidian”, am făcut recenzia AICI. Ca să nu fac un ex-abrupto dintr-ăla ciudat, am să vă prezint, pe scurt, ideea primei cărți: se ia o fată normală, adolescentă, devenită majoră cam pe la pagina două sute și ceva, se îndrăgostește de vecinul ei, un tânăr destul de ciudat, cu niște ochi de un verde hipnotic. Se tachinează oamenii, se poreclesc, se urăsc, Daemon se dovedește a fi un arogant și „o javră”, iar Katy se împrietenește cu sora lui, Dee. Din acel moment, Daemon încearcă și mai mult să se țină la distanță de Katy, din motive care vor fi relevate pe parcursul cărții. Până când, surpriză, Katy află că vecinii ei nu sunt, de fapt, niște vecini normali, ci niște extratereștri luminoși, veniți de pe o planetă îndepărtată. Din acel moment, viața bloggeriței se schimbă în mod radical, o viață în care pericolul pândește la fiecare colț, sub forma arumienilor. Dar, mai mult citind recenzia.

 

„Prin magia sa extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine de mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Așa că încerc să-l țin la distanță, deși e mai aprins ca niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.”

Al doilea volum al seriei, „Onix”, este mult mai alert, mai plin de mister și întorsături de situație. Bine, era de așteptat, volumul I a fost doar pentru a contura intrigi și personaje, iar celelate volume au rolul de a potența acțiunea și de a ne purta, încetul cu încetul, către un deznodământ, către niște destine definitivate. Evident, Katy și Daemon o țin în jocul lor în care se tachinează unul pe altul, însă, știu eu, o iubire tot domnește între ei. Dacă și-o vor recunoaște unul altuia, nu vă spun, vă las să descoperiți citind volumul. Mi-e oarecum greu să fac recenzia fără a da spoilere, este de prisos să vă spun că trebuie să citiți ACEST volum, din moment ce deja vi l-am recomandat pe primul. Așadar, citiți ACEL roman, după care citiți volumul doi, „Onix”. 

 

„MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon și că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel și el. Iar la școala noastră a venit un băiat nou, care are un secret. Știe ce s-a întâmplat cu mine și mă poate ajuta, dar pentru asta trebuie să-l mint pe Daemon și să stau deoparte de el. De parcă aș putea! Căci, în ciuda rațiunii, simt că mă îndrăgostesc de Daemon. Rău de tot.”

Vă pot spune doar că, în acest volum, intriga este mai largă, mai deschisă și mai cuprinzătoare. Dacă primul volum nu ne oferea decât o perspectivă artificială a intrigii, volumul doi pistonează asupra acestui aspect, dovedindu-se mai alert, mai grav și mai plin de suișuri și coborâșuri. Personaje învăluite în mister, venite din trecut și relevate în momente cheie ale acțiunii. Oameni cu interese bizare, care se dovedesc a fi genul acela de „rău necesar”, cum e Spânul din Harap-Alb, întorsături de situație și noi întrebări, evident, la care Katy, și nu numai, încearcă să-și răspundă. Imposibilitatea în care se află personajele stârnește controverse, conturând, și mai bine, caracterul acestora. 

Am selectat și niște fragmente destul de interesante, vi le voi prezenta mai jos:

„- Cred că surfingul e singura chestie care mă ajută să-mi limpezesc gândurile. Când sunt acolo, pe valuri, nu mă gândesc la nimic. Creierul meu e oficial gol. Sunt numai eu și valurile. E relaxant. (...)

- Așa mi se întâmplă și mie când grădinăresc sau când citesc... sunt doar eu și grădina mea, sau lumea în care intru când citesc, nimic altceva. (...)

- E ceva ciudat cu evadarea asta. Fiindcă niciodată nu poți să evadezi cu adevărat. Poate temporar, dar nu de tot.

Am dat din cap absentă, izbită de profunzimea cuvintelor lui. Era adevărat. După ce terminam o carte sau după ce plantam o floare, tata era tot mort, prietena mea cea mai bună era tot extraterestră, iar eeu simțeam aceeași atracție față de Daemon.”

„- La ce te gândești? m-a întrebat el.

La cum l-aș îmbrățișa, cum l-aș săruta, cum l-aș atinge - adică la chestii la care n-ar trebui să mă gândesc. Am clipit.

- La nimic.”

„- Daemon, nu poți să mă oprești doar fiindcă vrei să mă protejezi.

El a întors capul spre mine.

- Am nevoie să te protejez.

Am nevoie era o expresie așa de puternică, încât mi s-au oprit și respirație, și inima.”

 

„- Și cu chestia aia, că dacă mori tu, mor și eu, ce e?

- Ce-i cu ea? a întrebare el, cu ochii pe șosea. Nu avem altceva de făcut decât să avem grijă să nu moară niciunul dintre noi.

- E mai mult de atât, am spus eu, uitându-mă la dealurile albe pe lângă care treceam. Suntem chiar legați unul de celălalt, știi. Cum ar veni, pentru totdeauna...

- Știu, a zis el încet.”

 

„Iar eu am ucis. Nu cu mâna mea, dar eu i-am înpins pe toți pe drumul ăsta. Au murit oameni - și inocenți, și mai puțin inocenți. Daemon avea dreptate - o viață e o viață. Aveam mâinile pătate de sânge, ș asta nu se putea curăța, nu contează dacă e sânge de inamic sau nu, el itnră adânc în piele și lasă urme întunecate.”

 

„Am văzut pe cineva care nu ar trebui să mai fie în viață. Și trebuie să-i spun lui Daemon, chiar dacă știu că nu va înceta să caute până ce nu va afla adevăratul. Ce s-a întâmplat cu fratele lui? Cine l-a trădat? Și ce vrea MA-ul de la ei - de la mine? Nimeni nu este cine pare a fi. Și nu toată lumea va supraviețui minciunilor.”

 

Deci, al doilea volum al seriei este unul alert, după cum am spus, mai rece, să zic așa, decât primul volum, cu scene mai pline de acțiune și mister. Vi-l recomand cu drag, așadar. Sunt tare curios să văd cum ramifică Jennifer Armentrout acțiunea, intriga, deoarece sunt sigur că ne pregătește multe surprize, să sperăm că editura ni le va pune la dispoziție cât mai curând. Mulțumesc Editurii Leda pentru acest volum, îl puteți achiziționa de AICI. Urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile, ofertele și reducerile de nerefuzat. Spor la lecturi frumoase! 

 

Editura Leda

Traducere din limba engleză de Claudia Roxana Olteanu

480 pagini