Barul Rooster, de John Grishman - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 4 din 5 steluțe

Număr de pagini: 384

Traducere: Gabriel Stoian

Anul apariției: 2019 

John Grisham s-a născut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie modestă. Dupã absolvirea Facultățiide Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu în Southaven. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentantilor din Mississippi, din partea democraților, for din care a facut parte pâna în 1990. În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul său roman si a avut nevoie de trei ani pentru a scrie ...Şi vreme e ca să ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. Grisham a continuat sã scrie cel puținun roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri. Publishers Weeky l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzari al anilor 1990“, cu peste șaizeci de milioane de exemplare vândute. În prezent, romanele sale au fost publicate în mai mult de 255 de milioane de exemplare, traduse în douăzeci și nouă de limbi.

Volumul se inspiră dintr-o problemă acută a vieții reale, și anume exploatarea persoanelor tinere. De altfel, autorul dezvoltă ideea unei investigații realizate și publicate într-un ziar. O firmă de avocatură rău intenționată profită de inocența și nevoile financiare ale studenților pentru a-i constrânge la datorii economice imposibil de returnat. Revelația studenților care își dau seama că justiția este atacată de persoane influente încă din timpul studenției devine o realitate asupra căreia suntem datori cu toții să ne întrebăm. Grisham scrie o poveste palpitantă despre lumea academică a Dreptului și sistemele financiare, un cuplu ce riscă să afecteze orice societate și pentru care este nevoie de eroi care să îl înfrângă. Mark, Todd și Zola au optat pentru Facultatea de Drept din dorinţa de a schimba lumea și de a o transforma într-un loc mai bun. Dar ajunși în anul al III-lea de studiu, cei trei își dau seama că au fost înșelați. Prieteni apropiați, ei au împrumutat sume mari de bani pentru a-și permite să urmeze o facultate de mâna a treia, într-atât de mediocră, încât absolvenții săi trec rareori examenul de intrare în barou, fiind lipsiţi de orice șansă de a obţine un loc de muncă avantajos. Însă când află că școala lor face parte dintr-un lanț manevrat din umbră de un manager de fonduri din New York, care deține, totodată, și o bancă specializată în împrumuturi pentru studenți, cei trei știu că au fost prinși într-o mare capcană. Rezultatul este un thriller alert și palpitant, abundând de întorsături de situație. Grisham excelează, tratând cu un simţ al umorului aproape diabolic etica uneori discutabilă a lumii Dreptului și a băncilor.

„(...) Nefericitul meu frate mai mic e pe cale să ajungă la închisoare, lucru care i se pare nedrept, dar mie îmi pare foarte rău pentru mama. Apoi Gordy pierde pariul cu viața. (...) Familia Zolei se trezește săltată și azvârlită într-o închisoare, așteptând deportarea. După care asta. Într-un fel sau altul, ar trebui să le lăsăm pe toate deoparte și să ne grăbim să ajungem la facultate pentru ultimul semestru, care va fi urmat de două sătpămâni de iad în care trebuie să învățăm pentru examenul de barou, ca să reuși să facem ceva pentru a câștiga bani și pentru a începe plata datoriilor, ceea ce, de fapt, e mai mult decât imposibil, din câte se pare, și pe moment de nerealizat. Da, dragă Zola, sunt la capătul puterilor. Tu, nu?”

Oh, da, Barul Rooster, un roman pe care l-am citit acum câteva luni și pe care, Doamne, încă-mi amintesc cât de mult l-am adorat. De ce? Pentru că e bine scris. Bine de tot. Pentru că are cam tot ce voiam să aibă un astfel de roman - intrigă bine construită, acțiune frumos plasată, într-un spațiu oportun și perfect construit, are personaje care te fac să râzi, care te enervează, cu o ironie fină, cu sarcasm, cu o inteligență specială, are o desfășurare a acțiunii alertă, Grishman intrigând cititorul, făcându-l să vrea să afle cât mai mult, după ce s-a gândit să lase un capitol pentru mai târziu. Nu, cu greu te desparți de această carte, fiindcă tot vrei să afli ce-are să se mai întâmple, în ce direcție are să meargă totul, când ceea ce fac cei trei eroi ai noștri, Mark, Todd și Zola pare-se a atârna, fragil, de un fir de păr. Dar, nu, sincer vă spun, mi-a plăcut la nebunie cât de fain s-a jucat Grishman cu personajele sale, cât de frumos le-a conturat, inteligența cu care i-a însemnat și i-a aruncat în aventura romanului Barul Rooster.

„(...) Am renunțat la aprtamentele noastre, am abandonat facultatea, ne-am schimbat numele și am descoperit calea de a câștiga ceva bani. O să ne dăm drept avocați, vom bântui prin tribunale pentru a obține onorarii, în numerar, bineînțeles, și vom spera să nu fim prinși.”

Recunosc, până acum n-am mai citit nimic, dar nimic de la John Grishman, deși am auzit de nenumărate ori de acest autor. De fapt, se vede că este foarte, foarte informat, de o inteligență aparte, cu un simț justițiar anume - cunoaște ceea ce face și ceea ce scrie, are un simț al umorului aproape diabolic, tratând etica, uneori discutabilă, a lumii Dreptului și băncilor. Bineînțeles, cred că unei persoane „avizate”, „în temă”, care studiază Dreptul, cu siguranță i-ar fi plăcut și mai mult, înțelegând de altfel mult mai bine anumite aspecte ale romanului - dar asta nu înseamnă, de altfel, că nu poate fi plăcerea oricărui cititor. Recunosc, n-am o treabă prea mare cu ceea ce înseamnă acest domeniu, dar am plecat din roman, fazual spus, chiar cu niște cunoștințe, să spun așa, oricât de neaplicabile, de fapt, ar fi ele. Mi-a plăcut să fiu purtat prin săli de tribunale, prin intrigi, printre oameni certați cu legea, mi-a plăcut să descopăr demersul unui proces și multe celelalte „jocuri” care se-ascund în spatele meseriei de avocat, cu tot ceea ce înseamnă aceasta. Grishman, trebuie să recunosc, excelează, pentru mine, în acest domeniu, are un stil aparte când vine vorba de thrillere juridice, iar totul se conturează în acest roman, Barul Rooster, cu o poveste delicioasă despre studenție, șantaj, finanțe - și, pe bune, e tare inventiv, extraordinar de inteligent, când vine vorba de acest domeniu, John Grishman.

„(...) Frumusețea planului lor consta în obrăznicie. Nicio persoană în toate mințile nu ar fi îndrăznit să apară în fața unui judecător dându-se drept avocat.”

Poate mă manifest impresionist și spun multe fără a spune nimic, dar, evident, n-am să vă povestesc ce și cum și în ce direcție o iau lucrurile, n-am să vă spun cum se termină romanul, n-am să vă descriu, amănunțit, sau chiar deloc, aventurile prin care trec Mark, Todd și Zola - n-are rost, v-aș diminua, la o adică, plăcerea de a citi romanul, în caz că o veți face. Nu. Pentru mine, chiar a fost un roman bun, foarte bun, subiectiv fiind, mai ales că n-am mai citit, până acum, un roman de acest gen. Cu siguranță Grishman se înscrie în acea listă de autori pe care o voi lua în considerare atunci când voi vrea să citesc un roman de acest gen - un roman alert, antrenant, oh, da, cu nenumărate întorsături de situație, cu o intrigă, după cum am spus, extrem de bine conturată și plasată într-un decor care să-ți stârnească și mai mult curiozitatea. Cred că am mai spus-o, dar chiar am descoperit un autor extrem de inteligent, extrem de documentat și informat - un autor care știe ce scrie, care știe cum să abordeze situațiile și cum să plaseze anumite intrigi, cum să le contureze și să le reliefeze cititorului. Nu m-a plictisit deloc, dar deloc romanul, pentru că, dincolo de toate acestea, a fost și un roman complex; nu a urmat un singur „fir” al acțiunii, ci s-a axat pe mai multe „planuri” narative, dacă pot spune asta - aflăm povestea fiecăruia dintre cei trei, viața lor, încercările prin care au trecut, aspecte personale ale acestora. Și asta, de altfel, a făcut ca lectura romanului să fie mult, mult mai delicioasă.

„- L-ai recrutat?

- Nu. A alunecat pe gheață.

- Gheață și iar gheață. Unde-i încâlzirea globală când ai nevoie de ea?

- Ascultă, Todd. Nu sunt croită pentru genul ăsta de muncă. Mă simt ca o pasăre de pradă.

- Exact asta suntem.”

Știu că poate nu e tocmai cea mai bună carte a lui John Grishman, dar pentru mine e prima citită, astfel încât nu pot avea termen de comparație. Dar mie, unul, mi-a plăcut mult de tot. Spun asta pentru că, atunci când o citeam, am primit câteva răspunsuri în care mi se spunea că nu e tocmai, după cum am zis, cea mai bună carte a lui Grishman. Dar mai am una în bibliotecă, tot de el scrisă, și-acum, când redactez această recenzie, parcă-mi vine, și mai mult, să citesc iarăși o poveste semnată de acest autor. Chiar cred că este un „geniu al genului”, să zic așa, pentru că talentul său deosebit, cu siguranță, nu l-aș putea contesta și compara cu altcineva - chiar mă bucur că l-am descoperit, pentru că e întocmai autorul pe care-mi face plăcere să-l citesc și pe care, cu siguranță, îl voi aborda în viitor când mi se va face dor să citesc o carte de acest gen. Cu siguranță!

Vreau să le mulțumesc prietenilor dragi de la Grupul Editorial RAO pentru acest exemplar, Barul Rooster, de John Grishman, pe care-l puteți găsi AICI. Vă recomand s-aruncați un ochi pe site-ul lor, găsiți o mulțime de cărți, de toate genurile, care, cu siguranță, vă vor fi pe plac. S-aveți parte de lecturi cât mai pe gustul vostru și de o zi liniștită!