Pagină

vineri, 18 decembrie 2020

În ritmul inimii, de Mark Burnell - Recenzie

Editura: Corint
Colecția: Leda Edge
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 528
Anul apariției: 2020
Traducere: Carmen Ion

Mark Burnell s-a născut în Northumberland, Marea Britanie, și a crescut în Brazilia. Este romancier și scenarist. În prezent locuiește la Londra alături de soție și de cei doi copii ai lor.

Stephanie Patrick este răvășită de moartea familiei ei într-un accident aviatic. Atunci când descoperă că prăbușirea aeronavei a fost provocată nu de o defecțiune tehnică, așa cum se specula, ci de un atentat terorist, tânăra devine stăpânită de un singur gând, acela al răzbunării. Recrutată pe neașteptate de Magenta House, o misterioasă organizație secretă, Stephanie crede că a găsit mijlocul perfect de a-și atinge scopul. Conștientă că nu mai are ce pierde, se pregătește temeinic pentru a se transforma în „Petra”, o teroristă care activează în Germania, și în „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului internațional o face să își dea seama cât de amorțit îi este sufletul și să se bazeze doar pe intuiție. Pe măsura ce misiunile ei devin tot mai sângeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie începe să pună la îndoială informațiile aflate despre accidentul în care i-au pierit cei dragi. Oare organizația din care face parte chiar îi spune adevărul? 
„Trăiesc de una singură într-o fortăreață pe care mi-am clădit-o cu mâna mea. Durerea fizică nu înseamnă nimic pentru mine.”
Și asta, dragi cititori, e ceea ce numesc eu „un-roman-bun-cu-de-toate”. Mamă, cât mi-a plăcut! Tare-aș fi vrut să mai existe și alte romane care s-o aibă drept eroină pe Stephanie, cuz' she really rocks. Zău! Mi-a plăcut încă de la început atitudinea ei, îndârjirea, curajul, efervescența personalității sale. Dar am știut, cum să nu?!, că dincolo de această carcasă impenetrabilă, dincolo de acest scut blindat de către numeroasele încercări la care viața a supus-o, se află un suflet sensibil, se află o persoană în căutarea sinelui și a propriei identități. După părerea mea, circumstanțele în care, de-a lungul romanului, s-a regăsit Stephanie, nu au făcut decât să ajute la „devenirea ei”, să spun așa. Nu au făcut decât să reitereze nouă, cititorilor, cealaltă față a lui Stephanie (sau Lisei, Marinei, Petrei, ziceți-i cum vreți, că mie mi-au plăcut toate, îndeosebi Petra), o față care, încă de la început, am știut că există acolo. Și când a fost scoasă la suprafață, n-am putut decât să mă atașez și mai mult de acest personaj. Pentru mine, clar, una dintre cele mai faine eroine de roman din această tagmă (acțiune, thriller, „cu de toate”, că nu știu în ce gen să-l încadrez).
„Nu permit nimănui să pătrundă în interiorul meu. Așa am supraviețuit. În mine sunt doi oameni diferiți: înăuntrul zidurilor, un suflet vulnerabil, care are nevoie să fie protejat, în afara zidurilor, un suflet indistructibil, gol. Când totul merge cum trebuie, așa trăiesc; însă când mă abat de la drumul meu, lucrurile se schimbă.”
Povestea în sine, după părerea mea, este fooooarte complexă, plină de întorsături, de, cum să le zic, „chichițe”, adică semnale-cheie care întorc complet demersul acțiunii. Ritmul este alarmant, alert, periculos de neașteptat, deoarece, în încercarea sa de a afla adevărul morții familiei sale, după cum am spus, Stephanie este nevoită să-și asume diferite identități, pentru a ajunge cât mai aproape de „nucleul” acestei complotări teroriste. Astfel, odată cu aceste noi identități, ea este nevoită să se arunce într-un joc de-a „vânătorul și vânătoarea”, deoarece fiecare femeie pare-se a avea de-a face cu diferite mase de oameni, mai mult sau mai puțin periculoase. În această încercare, Stephanie are să afle ce înseamnă durerea, moartea, minciuna, pericolul și, mai presus de toate, are să afle cât de puternică, de fapt, este ea. Și cât de departe poate merge un om pentru a duce la bun sfârșit planul pus la cale. Într-o atmosferă perfect creată, Mark Burnell plasează personaje care sunt extrem, extrem de complexe, construite stilistic și rotunde, alcătuite din lumini și umbre, dominate de dorințe exacerbate, care, așa cum am spus, sunt capabile de orice pentru a-și îndeplini planurile - bune sau rele. „Scopul scuză mijloacele” pare a fi dictonul lor călăuzitor. Iar atunci când moartea nu este altceva decât un glonț de oțel sau plumb, doar cei puternici, doar cei care nu mai au nimic de pierdut sunt cei care vor supraviețui.
„Pe lumea asta nu există dreptate.”
Nu știu de ce nu am văzut această carte mai des pe Bookstagram. După părerea mea, având în vedere că are cam tot ce-i trebuie - personaje puternice, puțină dragoste, intrigi, o acțiune palpitantă, o idee interesantă, spioni, alea, alea - ar fi trebuit s-o văd mai des. Dar nu-i bai, că eu mă bucur, unul, că am citit-o. Chiar e o carte care ar putea satisface orice gust, pentru că, așa cum am zis, le are pe toate. Chestia asta, cum să-i zic, cu lumea spionajului, cu spioni, acte și identități false, mereu m-a fascinat și mi-a plăcut. Mi se pare, în special, interesantă „translația” aceasta de la o identitate la alta: Lisa, apoi Petra, apoi Marina, dar, în cele din urmă, o singură-adevărată-autentică Stephanie. Părerea mea este că autorul a făcut o treabă extraordinară din acest punct de vedere, deoarece te face să te întrebi cum va reuși totuși Stephanie să-și „asume” toate aceste identități, fiind nevoită, poate, să dea deoparte oameni care-i sunt dragi, fiind nevoită să-i mintă și să le-ascundă cine, de fapt, este ea cu adevărat. Pătrundem aici într-o altă „atmosferă” a romanului, care implică mai multă emoție și sensibilitate - ajungi, astfel, să o compătimești pe Stephanie. Dar datorită caracterului ei puternic, în cele din urmă, va găsi ea o rezolvare pentru toate. 
   „Sunt pe cont propriu. Nu sunt numai șocată, sunt împietrită, și de aceea tremur. Sunt îngrozită de mine însămi pentru că știu cât rău îmi pot face cu mâna mea și nu mai am pe nimeni care să mă oprească. Sunt propriul meu dușman. Dar nu numai spaimă simt. Ceva pândește într-un colțișor întunecat al sufletului meu. Supurează, se hrănește din propria mizerie, stă în expectativă. E furia.” 
Am adorat acest roman - sincer vă spun! Vorbeam, iarăși, cu cineva care a citit cartea și mi-a spus că, la rândul ei, nu înțelege de ce nu i se oferă mai mult credit, de ce n-a observat-o și la alți cititori. Nu știu! Chiar nu știu! Dar eu chiar cred că este un roman care ar prinde pe oricine. Stilul alert, intriga bine conturată, ideile autorului, modul de a dinamiza acțiunea, de-a insera situații neașteptate, personaje neașteptate, de a oferi indicii locale și, poate în primă instanță, neimportantă. Eu, unul, am fost ochi și urechi când am citit această carte. Mi-a satisfăcut toate așteptările, ba le-a și depășit. Descoperind, pe rând, fiecare noile identități false ale lui Stephanie, am ajuns s-o cunosc și mai bine pe adevărata eroină. Iar această călătorie mi-a plăcut la nebunie, ca într-un roller coaster nebun în care m-aș fi dat până aș fi amețit. Chiar consider că Stephanie este o adevărată eroină, dincolo de toate alegerile care, într-adevăr, de multe ori și-ar găsi greu justificarea. Dar după ce ajungi „s-o cunoști cu adevărat”, vei ști, de fapt, că în spatele acestei măști dure, în spatele acestei femei puternice, care nu se dă deoparte când vine vorba de pericol, se află un suflet mânat de dorința dreptății.
„Sunt o profesionistă. Înșelătoria este singura mea calificare.”
Vreau să le mulțumesc mult de tot prietenilor dragi de la Editura Corint pentru acest exemplar din În ritmul inimii, scris de Mark Burnell, pe care-l puteți găsi AICI. Vă recomand maximum să aruncați o privire pe site-ul lor, cred că știți cu toții câte colecții super de cărți au și ce apariții pe gustul oricui au scos. S-aveți parte de lecturi cât mai plăcute și cu spor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu