Sânge & miere (Șarpe & porumbel, #2), de Shelby Mahurin - Recenzie

„(...) Abia după aceea te voi ucide și pe tine, fata mea. Doar atunci când mă vei implora să te omor.”

Editura: Corint

Colecția: CorinTeens

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 528

Anul apariției: 2021

Traducere: Adina Rațiu

„- Și, când pentru noi totul e o chestiune de viață și de moarte, miza e cu atât mai mare. Cu cât câștigăm mai mult, cu atât pierdem mai mult.”

Shleby Mahurin a crescut la o mică fermă din statul Indiana, unde nuielele deveneau baghete magice, iar vacile – dragoni. Imaginația debordantă nu i s-a îmblânzit odată cu vârsta, așa că a continuat să-și cultive creativitatea – folosind acum cuvinte scrise, în loc de nuiele. Când nu plăsmuiește romane, Shelby urmărește serialul The Office și citește în mod obsesiv. Locuiește încă în apropierea fermei unde a copilărit, împreună cu soțul său și copiii ei pe jumătate sălbatici. Șarpe & porumbel este romanul ei de debut.

„- (...) E posibil ca oamenii să se nască răi?

Am clătinat din cap.

- Nici eu nu cred. Cred că s-a schimbat pe parcurs. Se întâmplă când lucrezi cu magia.”

Unde mergi tu, vreau să merg și eu. Lou și Reid s-au reunit. Dar, după ce au scăpat ca prin urechile acului de pumnalul lui Morgane, acum sunt vânați din toate părțile de clan, de regat și de Biserică. Însă timpul și norocul lor nu țin cu ei. Unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu. Împreună, erau convinși că vor putea depăși orice obstacol. Dar când Morgane îi momește într-un joc letal de-a șoarecele și pisica, cei doi sunt siliți să apeleze la ajutorul lui La Voisin – Regina Vrăjitoarelor Roșii și inamica declarată a clanului lui Lou. Cât timp vom trăi. În timp ce Lou descoperă o latură întunecată a magiei, despre care crede ca e necesară pentru a-și proteja soțul și prietenii, Reid își cercetează fără nicio tragere de inimă puterea nou dobândită. Iar cei doi sunt legați unul de celălalt pentru tot restul vieții. Dar moartea nu iartă pe nimeni.

„- (...) Magia nu seamănă cu nimic altceva. Chiar și un lucru bun, în cantități exagerate, devine dăunător. Creează dependență. Mama... era îndrăgostită de putere.”

Thanks God că n-a trebuit să aștept prea mult până să citesc și al doilea volum al seriei, Sânge & miere, pentru că nu știam ce fac dacă nu o aveam la îndemână imediat ce am terminat Șarpe & porumbel. Da, bineînțeles, primul volum s-a terminat lăsând loc de ceva intens care urmează să se întâmple și, în același timp, lăsându-l pe cititor în aer. De fapt, nu așa se termină toate? Îmi amintesc că și Urzeala zorilor (recenzia AICI), primul volum al seriei Sânge de stele, s-a terminat exact la fel de intens - dar, na, acum nu pot decât să aștept al doilea volum al seriei (deși primul chiar avea și câteva pagini din al doilea volum incluse, însă n-am vrut să le citesc, că mi-aș fi făcut, cred, și mai mult rău). Și imediat ce-am terminat primul volum al seriei lui Mahurin, m-am apucat instant de al doilea. Și, ei bine, nu cred că pot face comparație între volume, poate doar pot spune că al doilea volum mi s-a părut ceva mai interesant, mai dinamic, dar cred că asta a venit odată cu ordinea cărților, de fapt: primul volum are să lege intrigile, să te atașeze de personaje, să te prindă în lumea creată de autoare, să te pună la curent, de fapt, cu ce urmează să se întâmple. Să te convingă. În al doilea, lucrurile o iau într-o direcție mult mai intensă: ai parte de mult mai multe întâmplări, de situații neașteptate de viață și de moarte, lucrurile iau o întorsătură neașteptată, și mai periculoasă, și mai intensă, și mai delicioasă. Dar pot spune că amândou volumele, de fapt, creează o lume fascinantă care m-a captivat de la bun început.

„- (...) Magia e frumoasă, sălbatică și liberă. Îți înțeleg reținerea, dar nu te poți feri de ea la nesfârșit. Face parte din tine.”

Sânge & miere chiar mi s-a părut o lectură extrem de efervescentă și puternică. Personajele au prins contur în ochii mei, mi-au demonstrat din ce sunt făcute, mi-au demonstrat că sunt capabile de sacrificii și sunt gata oricând să lupte pentru credințele și convingerile pe care le au. Mi-au demonstrat că sunt alcătuite din lumini și umbre, că sunt imprevizibile și, în același timp, extrem de curajoase, sincere și complete. Lou și Reid chiar sunt două personaje care mi se pare că se completează, că se întregesc unul pe celălalt, deși, în esență, la început erau în tabere diferite. Drama lor tocmai din asta se naște, din faptul că, în genere, ei sunt diferiți, nu aparțin acelorași lumi, dar și-au găsit puterea de a se iubi și de a se proteja, cu prețul vieții, unul pe celălalt. Iar într-o lume care nu ține seamă decât de răzbunare și durere, este clar că cei doi, împreună, nu își pot găsi liniștea și pacea care li se cuvine. Antrenați de situații imprevizibile, de sânge și foc, de moarte și teroare, cei doi sunt nevoiți să treacă prin întâmplări care le vor pune la încercare aptitudinile și chiar propriile lor credințe legate de ceea ce simt și ceea ce, de fapt, sunt. Într-o astfel de lume, pericolul pândește la fiecare colț, este ca un întuneric dens pe care îl poți tăia cu cuțitul și în mrejele căruia, din păcate, oricând ai putea fi prins. 

„- Magia aduce moarte și nebunie.”

Da, mi s-a părut un volum mai dinamic, am avut parte de mai multe situații care m-au ținut cu sufletul la gură și nu îmi dădeau pace - ca și Șarpe & porumbel, am citit acest volum extrem de rapid, pur și simplu nu puteam să-l las din mână fiindcă voiam mai mult și mai mult, voiam să văd ce urmează să se întâmple cu Lou și cu Reid (evident, și cu ceilalți, că nu este vorba, în final, doar despre ei doi și atât), voiam să văd dacă vor putea trece prin încercările la care dragostea dintre ei doi este supusă, voiam să văd dacă vor reuși, în sfârșit, să depășească toate aceste bariere, să supraviețuiască și să fie împăcați cu lumea în care trăiesc. Mi-am pus atâtea întrebări pe parcurs, și a fost totul atât de imprevizibil, atât de fantezist și magic, Doamne, încât chiar aveam impresia că sunt acolo, alături de ei, și trebuie neapărat să fac ceva pentru ca în cele din urmă cei doi să fie liniștiți și în afara oricărui pericol. Bine, mai mult decât atât, este vorba de faptul că, la un moment dat, intervin niște lucruri total neașteptate - se dau pe față anumite ascunzișuri ale trecutului, iar totul capătă niște conotații înfiorătoare: moarte, răzbunare, durere, ritualuri de sânge și creaturi magice. Da, chiar e un fantasy care mi-a oferit cam tot ce - cred eu - îți poate oferi un fantasy de calitate.

„ - Poate pentru că lumea are nevoie de un pic mai puțină ură și un pic mai multă iubire. Mulțumită de răspuns?”

Sfârșitul, normal, m-a lăsat iarăși cu ochii în soare. Abia aștept să citesc și volumul al treilea (și ultimul, din câte știu) al seriei lui Shelby Mahurin. Chiar mă declar un fan și, până acum, aș putea spune că este al doua serie de acest gen, ca loc în topul celor preferate (prima este Urzeala zorilor, care pur și simplu mi-a plăcut la nebunie). Dar și aceasta este o serie memorabilă - o lume uluitoare a magiei, o aventură colosală și splendidă, efervescentă, plină de neașteptat, cu personaje puternice și, oarecum, tragice. Cu întâmplări amuzante și dureroase, cu râsete multe (da, are Mahurin un simț al umorului extraordinar de fain) dar și strângeri de inimă. Mi-a strânit o paletă de emoții - iar atunci când o carte reușește să facă asta, pot spune că într-adevăr este o carte bună, care, să zic așa, a reușit să îmi intre sub piele. Și, până acum, Mahurin a reușit, cu talent și fără prea multe bătăi de cap, să facă asta. Deci, abia aștept și volumul al treilea, și pot spune că, odată citit, în sfârșit citesc și eu prima serie de cărți fantasy din viața mea. Sunt, la o adică, puțin mândru, având în vedere că acum câțiva ani aș fi spus că nu am să citesc vreodată o astfel de carte (sau serie). Și, uite-mă, deja am la activ vreo câteva cărți citite care aparțin acestei tagme literare. Drăguț, nu?

„(...) În schimb, o să mă delectez dezmembrându-i pe frații și surorile Vânătorului tău și-o să ți-i trimit bucățică cu bucățică. O să le adun urletele în sticle și-o să-ți otrăvesc visele. De câte ori vei închide ochii, o să vezi cum își trăiesc ultimele clipe din existența lor jalnică. Iar după ce o să omor și ultimul copil, o să vin după Vânătorul tău, o să-i smulg secretele din minte și o să-l măcelăresc în văzul tău.”

Voi ați citit Sânge & miere? Dacă da, sunt curios care volum v-a plăcut mai mult; așa cum am spus, nu cred că pot face o delimitare clară în ceea ce le privește pe acestea două, dar pot spune totuși că al doilea volum mi s-a părut ceva mai dinamic, mai alert, mai plin de acțiune - mai palpitant. Însă și primul volum mi-e foarte drag, fiindcă m-a introdus, convingător, în lumea romanistă a lui Shelby Mahurin. Nu știu cum mă voi despărți în al treilea volum de personajele care mi-au devenit dragi, dar știu că abia aștept să aflu deznodământul a tot ceea ce s-a întâmplat și a tot ceea ce se întâmplă și, încă, este de nerezolvat. Mulțumesc mult prietenilor de la Editura Corint pentru acest volum, Sânge & miere, pe care îl puteți găsi AICI. Să aveți lecturi așa cum vreți voi să le aveți, pline de spor și pe placul vostru!