Șarpe & porumbel (Șarpe & porumbel, #1), de Shelby Mahurin - Recenzie

„Există o vreme când jelești și o vreme când mergi mai departe.”

Editura: Corint

Colecția: CorinTeens

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 496

Anul apariției: 2020

Traducere: Adina Rațiu

„ - Din păcate, pentru Biserică e mai important rugul decât interogatoriul. E periculos să fii femeie în vremuri ca astea.”

Shleby Mahurin a crescut la o mică fermă din statul Indiana, unde nuielele deveneau baghete magice, iar vacile – dragoni. Imaginația debordantă nu i s-a îmblânzit odată cu vârsta, așa că a continuat să-și cultive creativitatea – folosind acum cuvinte scrise, în loc de nuiele. Când nu plăsmuiește romane, Shelby urmărește serialul The Office și citește în mod obsesiv. Locuiește încă în apropierea fermei unde a copilărit, împreună cu soțul său și copiii ei pe jumătate sălbatici. Șarpe & porumbel este romanul ei de debut.

„(...) Uită de răzbunare. Uită tot ce știi despre lumea aceasta de umbre și de magie. Ești mult prea slab și neajutorat ca să  te poți măsura cu aceste femei. Moartea este cel mai blând dintre chinurile la care te-ar putea supune - un dar oferit doar celor care îl câștigă.”

În urmă cu doi ani, Louise le Blanc a fugit din clanul ei de vrăjitoare, adăpostindu-se în orașul Cesarine, renunțând la magie și ducându-și zilele din ce putea fura. În oraș, vrăjitoarele ca Lou sunt temute, de aceea sunt vânate și arse pe rug. Ca membru al Vânătorilor, ordin sub egida Bisericii, Reid Diggory și-a trăit viața călăuzindu-se după un singur principiu: pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. Dar când Lou, încolțită, îi întinde o capcană, cei doi sunt siliți la un compromis imposibil – să se căsătorească. Lou, care nu-și poate ignora sentimentele din ce în ce mai puternice, totuși neavând cum să schimbe ceea ce este, trebuie să facă o alegere. Iar dragostea ne prostește pe toți. Doi uniți ca unul, pentru a se iubi, ase onora sau a arde. Odată pătrunși în lumea femeilor puternice, a magiei negre și a iubirilor incredibile din acest prim volum, cititorii vor arde de nerăbdare să-și continue periplul. 

„- O să ne recâștigăm pământurile, Maiestățile Voastre! a strigat ea. V-am avertizat în nenumărate rânduri. Dar nu ne-ați luat în seamă. În curând, vom dansa pe mormintele voastre, cum și voi ați dansat pe ale strămoașelor noastre.”

Trebuie să spun că a durat ceva timp de când am primit cartea și până mi-am făcut curaj să o citesc. O fi fost la mijloc faptul că eu, în principiu, nu prea citesc cărți fantasy, mă feresc oarecum de acest gen - și nu pentru că nu mi-ar plăcea, dar deseori mă gândesc că nu îmi va satisface, pe deplin, așteptările pe care le am de la o carte. În schimb, știu că de cele mai multe ori voi avea parte de o aventură plină de surprize, de multă acțiune și de personaje extrem de plăcute și delicioase, pline de curaj și gata oricând să lupte pentru convingerile lor, pentru ceea ce iubesc și ceea ce vor, chiar cu prețul vieții, să demonstreze și să apere: familie, prieteni, binele și bunăstarea lumii lor. Ei, bine, nu știu cum s-a întâmplat să mă apuc, în sfârșit, de romanul lui Shelby Mahurin - o fi fost faptul că am văzut că aproape toată lumea iubește această serie, or, pur și simplu, am simțit că i-a venit, în cele din urmă, timpul. Și m-am apcuat de Șarpe & porumbel și, între timp, am citit și al doilea volum, Sânge & miere, și abia aștept să apară și al treilea volum (din toamnă, din câte am înțeles). Și pot spune că, da, chiar este o serie care mi-a întrecut toate așteptările (oricum, nu au fost tocmai multe, dat fiind faptul că așa cum am spus eu nu prea citesc cărți care aparțin acestui gen literar - cu alte cuvinte, în general abordez acele cărți care știu ce idee urmăresc, care vorbesc despre „oameni normali”, nu cu puteri magice și miraculoase și fanteziste și alte creaturi etc șamd).

„Conștientă că ochii Vânătorilor erau ațintiți spre mine, m-am silit să zâmbesc și i-am tras un ghiont în șold soțului meu, prefăcându-mă că totul a fost o glumă. Că l-am întărâtat doar ca să văd cum reacționează. Că nu sunt o vrăjitoare într-o biserică, înconjurată de dușmani, și care se roagă la un Dumnezeu străin. Viața este reflexia sufletului nostru. O fi fost ei ipocriți, dar eu eram cea mai ipocrită dintre toți.”

Cartea chiar mi-a oferit o aventură care m-a ținut cu sufletul la gură, m-a antrenat și m-a ținut captiv până la sfârșitul ei. Evident, am avut parte și de niște romance - iarăși, un gen pe care nu îl abordez des (spre deloc, chiar), dar care deseori face parte integrantă a altor genuri de cărți. Dar nu-i bai, că, pe bune, chiar eram extraordinar de nerăbădtor să se întâmple, odată, ceea ce trebuia să se întâmple. În schimb, m-a prins la maximum cartea, acțiunea, ideea ei, în general. Îmi place să citesc, uneori, despre lumi fascinante, care depășesc granițele realului, chestii fantastice și altele de acest gen. Magie, complot, pericol și moarte, ritualuri, lupte. Da, chiar este ceva ce mă atrage și îmi satisface nevoie în ceea ce privește acest gen de carte. Mi-a plăcut mult să fiu martor la întâmplări din ce în ce mai bizare, când au fost scoase la iveală multe secrete, când totul începea să capete o anumită formă și, mai precis, începeam să înțeleg anumite aspecte și să fiu din ce în ce mai prins în acțiune - abia așteptam să văd ce urmează să se mai întâmple, încotro se îndreaptă lucrurile și ce are să-mi mai ofere Shelby Mahurin. Recunosc, a trecut ceva timp totuși de când am citit cartea - implicit, am uitat anumite lucruri, dar am rămas cu esențialul și, sincer, am rămas cu emoțiile și cu stările pe care mi le-a creat această lectură. Nu știu dacă o voi reciti prea curând - sau vreodată - dar știu că abia aștept să citesc și volumul al treilea, ca să închei cu aventura lui Lou și a lui Reid, cei doi eroi ai cărții, plin de surprize și extrem, extrem de efervescenți.

„O vrăjitoare și un vânător de vrăjitoare, uniți într-o sfântă căsătorie. Povestea asta nu se putea sfârși decât într-un singur fel - un rug și un băț de chibrit. M-am blestemat pentru prostia mea - pentru că îmi îngăduisem să mă apropii de el.”

Ca în orice carte de acest gen, atmosfera mi s-a părut una magică, consistentă, cu eroi frumos portretizați și construiți, curajoși și devotați, care se dezvoltă, care-și descoperă puterile interioare, care ard pentru bunăstare și bunătatea lumii în care trăiesc. Povești complicate de dragoste, de prietenie, de speranță și curaj, multă magie ciudată și complexă, toate surprinse în tema - aș spune poate clișeică - a vânătorului neaoș de vrăjitoare, într-o lume puternică și periculoasă, în care secretele ies la iveală și trecutul oricând își face un loc palpabil în prezentul eroilor cărții. Da, chiar mi-a plăcut Șarpe & porumbel, mi-a plăcut surprinzător de mult. Știu că am citit-o extrem de rapid, nu am mai putut să o las și am dat-o gata în aproximativ două zile. Pot spune același lucru și legat de al doilea vomul al seriei, Sânge & miere. Cred că cel mai mult mi-a plăcut, în acest volum, de Lou, eroina principală a romanului - curajul ei, sârguința, spiritul tactic, modul său de a raționa și de a gândi, de a lua decizii. Mi s-a părut o eroină completă, care m-a convins și de care m-am atașat încă din primele pagini ale cărții. În al doilea volum, dimpotrivă, parcă mi-a plăcut mai mult de Reid, care nu este tocmai ce pare a fi, adică un simplu vânător de vrăjitoare, antrenat să le distrugă și să nu dea dovadă de milă în fața celor care au perturbat echilibrul lumii. 

„(...) Fiecare tabără mai infamă decât cealaltă, o pervertire hidoasă a ceea ce ar fi trebuit să fie. Fiecare tabără suferea. Fiecare tabără era capabilă de cruzimi inimaginabile. Iar la mijloc eram eu. Sarea din lacrimi se unea cu iasomia din păr, două fețe ale aceleiași monede nenorocite.”

Nu știu dacă ați citit această serie, dar dacă sunteți fani ai genului fantasy, cu siguranță ați făcut-o. Eu chiar v-o recomand, și asta chiar dacă nu sunteți împătimiți ai acestui gen literar. Da, nici eu nu sunt, dar uneori mai citesc și-o carte fantasy - îmi dau șansa de a descoperi lumi pe care nu mi le-aș fi imaginat vreodată și să cunosc personaje noi, diferite, care deseori conving prin curaj și prin devotamentul pe care îl au. Prin speranță și prin intensitatea trăirilor - bineînțeles, atunci când moartea înseamnă ceva de-o secundă, totul e mult mai alarmant, intens și periculos. Le mulțumesc tare mult prietenilor de la Editura Corint pentru acest volum, Șarpe & porumbel, pe care îl găsiți AICI. Să aveți doar lecturi pe placul vostru și, dacă ați citit cartea, sunt tare curios de cum vi s-a părut!