Pagină

sâmbătă, 3 iulie 2021

Bună dimineața, Verônica!, de Ilana Casoy și Raphael Montes - Recenzie

Editura: Publisol
Rating: 3 din 5 steluțe
Număr de pagini: 304
Anul apariției: 2021
Traducere: Corina Nuțu 
Ucizi sau mori, a spus Verônica.”
Ilana Casoy s-a născut pe 16 februarie 1960, în Brazilia. A absolvit Fundação Getulio Vargas și s-a dedicat studiului profilurilor psihologice criminale, în special ale criminalilor în serie. A publicat mai multe cărți, dintre care unele se bazează pe cazuri criminale celebre din Brazilia, cum ar fi A Prova é a Testemunha, despre cazul Nardoni. De asemenea, a scris O quinto Mandamento - Caso de Polícia, o carte despre uciderea cuplului Richthofen. Între 2012 și 2013, a colaborat cu Discovery Channel. În urma difuzării popularului serial de televiziune american Dexter, autoarea a fost invitată de canalul Fox Brasil pentru a crea un profil psihologic al lui Dexter Morgan, antieroul și protagonistul serialului. A mai colaborat și la Dupla Identidade, un serial scris de Gloria Perez și regizat de Mauro Mendonça Filho. Raphael Montes de Carvalho s-a născut pe 22 septembrie 1990, în Brazilia. A studiat Dreptul la Universidade do Estado do Rio de Jaeiro, absolvind în 2012. În 2010, Montes a participat la un concurs al editurii braziliene Saraiva, cu romanului Suicidas, și a obținut premiul al doilea. Voumul a fost publicat doi ani mai târziu, de aceeași editură. În 2014, a apărut al doilea roman Dias Perfeitos, iar până în februarie 2016, a fost tradus în 14 limbi. Temele mai puțin obișnuite abordate de autor și vârsta tânără a acestuia i-au adus o largă notorietate, ceea ce a dus la ecranizarea celor două cărți. Autorul brazilian a mai scris și The Village, un volum de benzi desenate, cu temă fix-up horror și Jantar secreto, un roman care stârnit controverse prin tema abordată.
„- Te-am prins, jigodie mică!”
În 2016, Ilana Casoy a publicat, împreună cu Raphael Montes de Carvalho, thriller polițist Bom Dia, Verônica, sub speudonimul Andrea Killmore, urmând ca, la cea de-a doua ediție a romanului, din 2020, autorii să își dezvăluie adevărata identitate. Autorii lucrează la o continuare a acestui roman, care stă la baza serialului Netflix omonim. Abordând subiecte precum feminismul, violența domestică, birocrația polițienească, ritualurile indigene și crimele în serie, romanul de față este un thriller plin de răsturnări de situație, cu o protagonistă puternică, o adevărată femeie a timpului ei, care își abandonează viața stabilă - familia perfectă și o slujbă de vis - pentru a se lansa într-o lume crudă unde își găsește, până la urmă, propria identitate. 
„Cum să alegi între rău și încă și mai rău?”
Bună dimineața, Verônica! sau „cum serialul este, de fapt, mult mai bun decât cartea”. Mi-a plăcut incredibil de mult serialul de pe Netflix, l-am urmărit cu sufletul la gură și m-a făcut să trec prin toate stările posibile și imposibile. Cartea, nicidecum, nu m-a mișcat mai deloc. Recunosc, poate a fost problema faptul că am văzut ecranizarea înainte, dar nici scriitura nu a reușit să mă convingă deloc. Ok, da, este un roman alert, intens, cu schimbări de situație total neașteptate, cu o atmosferă oarecum sumbră și apăsătoare - dar ce nu mi-a plăcut deloc, dar deloc, a fost modul în care a fost scris, modul în care mi s-au livrat acțiunea și personajele: superficial, fad, șters, așa am perceput totul. Am simțit că citesc această carte doar pentru că mi-a plăcut la nebunie serialul, și nu că m-ar fi prins atât de mult încât să nu pot s-o las din mână. Recunosc, din cauza faptului că știam deja ce urmează să se întâmple, lectura a fost puțin cam lipsită de surprize (încerc să fac o recenzie și din perspectiva situației în care nu aș fi văzut, înainte, serialul) - astfel, dacă ești la primul contact cu Verônica Torres, eroina și protagonista acestei cărți, este foarte probabil să fii într-o măsură convins că, într-adevăr, vei avea parte de o aventură întunecată, sumbră, care abordează niște subiecte destul de sensibile și, după părerea mea, greu de abordat. Dacă, anterior, ai văzut serialul, este mult mai posibil doar să te plictisești puțin și, în fine, cam atât! Pentru că, trebuie să recunosc, ecranizarea este mult mai reușită și, într-o proporție destul de mare, urmărește întocmai acțiunea romanului (cu mici diferențe chiar irelevante). 
„(...) Dintr-un impuls, își duce mâinile tremurătoare la închizătoarea de metal. Clic. Acum ori niciodată. Trebuie să vadă ce se întâmplă de fapt în locul acela. Nu ca să-i spună Verônicăi, ci pentru propria sănătate psihică. Trebuie să vadă.”
Ce nu mi-a plăcut - pentru că, în cele din urmă, chiar nu prea mi-a plăcut cartea - a fost și faptul că personajele nu sunt deloc convingătoare. Verônica Torres mi s-a părut superficială, chiar puțin irațională, luând niște decizii așa, intempestiv, parcă negândite, care n-au reușit deloc să mă convingă. OK, poate a trebuit să existe un mod prin care autorii să o aducă pe Verônica din punctul x în punctul y, și-au recurs la niște motive, cum să zic, banale, ciudate, de genul „asta oricum nu se întâmplă niciodată”. Deci, mda, chiar nu mi-a plăcut. Apoi, să nu mai zic de acțiunea care chiar este, într-o măsură, previzibilă, toate chestiile acelea ciudate și situațiile, iarăși, deloc convingătoare. O mai avem și pe Janete, un personaj important al cărții, al cărei soț, Brandão, răpește tinere fete și le supune unor chinuri greu de imaginat, în timp ce-o obligă pe Janete să poarte pe cap un fel de cutie care are găuri doar în dreptul urechilor. Bizar, nu? Ei bine, lucrurile devin tot mai bizare pe măsură ce înaintezi în lectură - dar, totuși, nici așa nu am ajuns să mă conving că, într-adevăr, Bună dimineața, Verônica!, chiar este o carte bună. Fiindcă nu-i; serialul mi se pare mult mai reușit, mai alert și mai intens. 
„Există în viață lucruri care ne transformă. În noaptea aceea, în mașină, fumând un pachet întreg de țigări vechi pe care l-am găsit în torpedo, în timp ce ascultam torturi, țipete, focuri de armă și urmăriri la radioul meu, m-am transformat în altă femeie. Verônica cea de dinainte, fără teamă, plină de ea, a dispărut, odată cu fumul care ieșea prin geamul întredeschis, îndreptându-se către cerul fără stele.”
Am vrut să citesc această carte din primul moment în care am văzut că se va traduce la noi, și mi-am cumpărat-o încă din precomandă. Nu pot spune că-mi pare rău, nu, nicidecum, deoarece chiar voiam să am în bibliotecă și romanul care a stat la baza unuia dintre serialele care mi-au plăcut la nebunie. Am fost puțin dezamăgit de faptul că, într-adevăr, nu s-a ridicat la așteptările mele, dar asta este. Se mai întâmplă ca, uneori, ecranizarea să fie mai bună decât cartea în sine. Poate aș fi vrut ca stilul de scriere să fie unul mai personal, nu știu, mai emoționant, mai convingător, intens, nu unul sec, fad, lipsit parcă de emoție și, pe alocuri, de umplutură. Aș fi vrut să mă atingă mai mult, să îmi stârnească diferite stări, deoarece subiectele abordate, după cum am spus, sunt destul de sensibile. Trebuie să recunosc, într-o măsură, că ideea romanului e chiar una bună, originală, dar modul în care a fost extrapolată această, modul în care autorii s-au folosit de ea, parcă a lăsat puțin de dorit, parcă a lăsat loc de „se putea mult, mult mai mult”. Aștept totuși să văd cum va fi și următorul volum (deși, sincer, habar n-am ce ar putea să se mai întâmple, habar n-am la ce s-ar mai fi putut gândi cei doi, din moment ce cam totul se termină „închis” încă din primul volum), și de data aceasta, când va apărea, promit că voi aștepta să citesc întâi cartea, și-abia apoi mă voi uita și la serial. 
„Ființele umane sunt ticăloase și egoiste, preferă problemele pe care le cunosc deja în loc să înfrunte necunoscutul în mod onorabil.”
Ah, și încă un lucru care mă bucură, de fapt, este faptul că am abordat, pentru prima dată (și sper să nu greșesc), autori brazilieni care au scris thrillere. Îmi place să citesc cărți scrise de autori de diferite naționalități, și nu cred că am mai citit, până acum, cărți scrise de autori brazilieni. Aș fi vrut și să-mi placă mai mult, dar cred că sunt în regulă și trei steluțe, nu? Și, de asemenea, mi-a plăcut mult și modul în care a fost tehnoredactat romanul (are și ceva poze interesante, pagini care par a fi articole de ziar, chestii de acest gen). Voi ați citit cartea, ați văzut serialul? Dacă da, sunt curios ce părere aveți despre ele. Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu