Haosul din urma ta, de Carlos Montero - Recenzie

Editura: Univers

Categoria: Ficțiune

Colecție: Noutăți

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 464

Anul apariției: 2021
Traducere: Elena-Anca Coman

„Înțeleg întunecimile sufletului, nu sunt străină de ele.”

Carlos Montero (Celanova, Ourense, 1972) a absolvit Știința Informației la Universitatea Complutense din Madrid. A lucrat peeste șaisprezece ani în domeniul audiovizualului, ca scenarist de cinema și teatru. A scris câteva dintre cele mai de succes seriale TV spaniole, ca Al salir de clase și El Comisario, printre altele. Este creatorul serialului Física o Química. Printre cele mai recente lucrări ale sale se numără adaptările de succes El tiempo entre costuras, bazat pe romanul best-seller semnat de María Dueñas, și Apaches, după cartea cu același titlu de Miguel Saez. În 2012 a debutat cu romanul Los Tatuajes no se borran con Laser. Romanul Haosul din urma ta (2016, tradus la Editura Univers, 2021, de către Elena-Anca Coman) a fost adaptat într-un serial de opt episoade, pe Netflix. 

„- (...) Când cineva apropiat moare, întotdeauna insistăm să dăm o semnificație oricărui moment trăit în ultimele zile. Și cu atât mai mult când acea moarte... acea moarte...

- A fost o sinucidere. Poți s-o spui. O știm cu toții. E-n regulă.”

Acest roman premiat este un thriller psihologic intens, scris din perspectiva protagonistei, Raquel, o tânără profesoară de literatură care-și caută un loc de muncă și acceptă un post la o școală în Novariz, orașul natal al soțului ei. În prima zi de lucru, tânăra descoperă că Elvira, predecesoarea ei, se sinucisese, iar la sfârșitul orelor de curs găsește în geantă un bilet pe care scrie: „Ție cât o să-ți ia până te sinucizi?”. Raquel e hotărâtă să afle cine e în spatele amenințării și bineînțeles că profesoara de dinaintea ei începe să devină o obsesie. Ce i s-a întâmplat? De ce era atât de deprimată când toți elevii ei o adorau? Oare chiar s-a sinucis sau a ucis-o cineva? Se va repeta același scenariu? Și mai ales: de ce unele indicii au legătură cu soțul lui Raquel? Un roman care începe ca o poveste a unei profesoare hărțuite, dar se transformă rapid într-un thriller pervers și plin de suspans. Haosul din urma ta, roman care a câștigat Premiul Primavera de Novela 2016, este o carte despre slăbiciunea umană, despre fragilitatea relațiilor, despre vină și minciunile pe care le spunem și secretele pe care le ținem fără să ne dăm seama de consecințe.

„Dar acum mă gândesc că, dacă ar fi adevărat, dacă ar fi adevărat că Viruca a avut vreo legătură cu băiatul sau că băiatul voia ceva de la ea ce nu a obținut și de aceea a început să o hărțuiască, din pură frustrare, ceea ce nu are sens este că puștii încearcă să mă hărțuiască și pe mine. Dacă Viruca a fost hărțuită pentru că a frânt o inimă sau pentru că nu s-a lăsat cucerită, de ce naiba încercau acum să-mi arunce momeala mie?”

Stop the world, pentru că, în sfârșit, s-a tradus această carte și la noi (da, surpriza a fost deosebit de mare pentru muuuulte persoane care au văzut, când am postat la story, că citesc această carte), deoarece o așteptam de ATÂT de mult timp! Mi-a plăcut extraordinar de mult mini-seria de opt episoade de pe Netflix, pur și simplu am devorat-o; dar, acum, după ce am citit cartea, pot spune - bineînțeles, deloc surprinzător - că romanul mi-a plăcut mult mai mult. Mă temeam, oarecum, de faptul că având în vedere că deja știu „care-i treaba” și „încotro merg lucrurile”, plăcerea lecturii avea să fie știrbită și minimalizată, dar n-a fost cazul: cartea mi-a oferit o perspectivă mult mai largă asupra anumitor situații, mi-a explicat mult mai bine anumite întrebări pe care, după ce am terminat serialul, încă le aveam; și, de altfel, având în vedere că am văzut serialul acum mai bine de un an, chiar uitasem anumite lucruri. Deci, dacă ați văzut serialul înainte de a fi citit cartea (ceea ce, cel mai probabil, pentru mulți s-a întâmplat), vă asigur de faptul că nu, serialul - deși bun, foarte bun - nu se ridică la înălțimea cărții. Pentru că proza lui Carlos Montero reușește să contureze mult mai bine personajele, făcându-le mult mai reale, potențând gravitatea situațiilor și toată nebunia spre care, încetul cu încetul, totul se îndreaptă. Doamne, cât am așteptat această carte, și cât mă bucur că nu m-a dezamăgit câtuși de puțin!

„- (...) tot ce scriem, trimitem, șterge, păstrăm, tot, absolut tot lasă o urmă. Cu atât mai mult dacă nu faci nici măcar minimul efort de a o șterge.”

Vorbim, deci, de așteptările MARI pe care le aveam de la romanul lui Montero; l-am recomandat, imediat ce l-am terminat, tuturor celor care știu că abordează genul thriller și sunt fani ai acestei tagme literare - pentru că, sincer să fiu, am certitudinea că lecturarea acestei cărți nu îi va dezamăgi. Romanul lui Carlos Montero este plin de situații neașteptate, având drept punct de plecare o intrigă extrem de bine construită și pusă la punct: profesoara, Raquel, pare că, încet dar sigur, are să aibă același destin ca și „Viruca”, fosta profesoară de literatură care, în niște circumstanțe bizare, este găsită moartă, iar cauza se presupune a fi propria-i sinucidere. Cu toate acestea, pe măsură ce înaintezi în lectură, îți dai seama că anumite lucruri încă mișcă, nu sunt prea credibile, ceea ce te face să-ți pui, ca cititor, anumite întrebări. Oare chiar s-a sinucis Viruca? Dacă da, de ce, având în vedere că era o femeie atât de frumoasă, o profesoară atât de bună, care câștigase deja încrederea elevilor ei? Iar totul capătă conotațiile unui fel de joc de-a șoarecele și pisica în momentul în care cineva începe să o amenințe pe Raquel, să o hărțuiască și să o atace în cele mai neașteptate moduri: intrând chiar în viața personală a acesteia, gata oricând să scoată la iveală anumite secrete care ar crea un haos nebănuit în viața acesteia. Și, totuși, Raquel nu depune armele și, încetul cu încetul, se strecoară între ițele unei realități brutale, șocante și de-a dreptul periculoase: o lume în care dacă știi prea multe, poți plăti cu propria-ți viață și siguranță. O lume dominată de cei care, în grozăviile sărăciei, în criza financiară a orașului, nu știu ce înseamnă cumpătarea și moralitatea.

„- Pentru că soțul ei nu te va lăsa s-o uiți, pentru că elevii nu te vor lăsa s-o uiți și pentru că tot liceul și tot satul sunt încă prea traumatizați după moartea ei încât să șteargă totul cu buretele. Ia zi... ce știi despre ea sau, mai bine zis, ce vrei să știi?”

Mi-a plăcut, repet, la nebunie Haosul din urma ta. Direcția în care a mers totul, stilul romanist al lui Montero, personajele, intriga, cadrele narative. Toată atmosfera care devenea, pe măsură ce înaintam în lectură, din ce în ce mai tensionată, claustrofobică, apăsătoare; ajunsesem în punctul în care nu mai știam ce să cred, deoarece nu se întrevedea nimic previzibil în ceea ce urmează să se întâmple. Situațiile deveneau și mai periculoase, ieșeau la iveală noi secrete, noi descoperiri care, pur și simplu, dădeau de pământ cu tot ceea ce știam, cu tot ceea ce bănuiam (sunt sigur că dacă n-aș fi văzut deja serialul, totul ar fi fost exponențial potențat). Raquel, o, cât de mult am compătimit-o, martor la tot ce i se întâmpla, la toată hărțuirea de care a avut parte. Și, totuși, motivul, ah, motivul pentru care toate acestea s-au întâmplat - jos pălăria, Montero, chiar te-ai jucat șmecherește cu sufletul meu. Nu știu dacă această carte este neapărat cel mai bun thriller citit (na, trebuie să avem în vedere că sunt un pasionat al acestui gen literar, deci am citit destul de multe la viața mea), dar știu cu siguranță că a fost o carte care m-a șocat, m-a mișcat și m-a făcut să trec printr-o multitudine de stări, dintre cele mai polarizate și neașteptate: furie, nervozitate, mâhnire, dar și bucurie, speranță și, în sfârșit, emoție. Totul a fost un cumul de stări, care a culminat cu sfârșitul acestei cărți: un sfârșit de-a dreptul șocant, cutremurător și zguduitor. Nu m-aș fi gândit nici măcar o clipă că, într-adevăr, așa ceva chiar ar putea fi posibil și, din nefericire, oamenii chiar sunt capabili de asemenea orori. 

„«Nu. N-o face, Raquel, nu ceda. N-o face. N-o poți face. Te observă. Gândește-te că cel care ți-a trimis mesajele te observă. Și se a bucura de capitularea ta. Nu-i face pe plac. N-o face. 

Mă ridic de pe saun. Iau o cretă. Chiar o să scriu? Nu trebuie. Nu trebuie. Nu trebuie. Nu trebuie. Nu trebuie. Nu trebuie. Nu trebuie». 

Însă degetele mele par a avea viață proprie și înainte să-mi dau seama, am scris: «mâine examen».”

Nu știu ce aș mai putea spune, chiar nu știu. Nu pot decât să vă recomand cu cel mai mare drag această carte, Haosul din urma ta, scrisă de Carlos Montero; mă bucură nespus faptul că, după ce am postat cum că aș citi această carte, reacțiile au fost dintre cele mai frumoase - multă lume nu știa de fapt că a fost, în sfârșit, tradusă și la noi, și nu le-a trebuit mult să-și dea seama că, într-adevăr, este o carte care mi-a plăcut și pe care o recomand. Totul, dar absolut totul la ea este fără de cusur: personajele complexe, curajoase, misterioase, care au conflicte interioare și traume, atmosfera tensionată și întunecată, periculoasă, violentă, cu toate secretele și minciunile, ritmul alert, dinamic al cărții (ah, da, cred că nu trebuie să mai menționez că am citit-o într-o singură zi, atât de tare m-a prins!), încât n-am putut să o las jos, abia așteptam să văd ce, pentru Dumnezeu, urmează să se mai întâmple, stilul romanist al lui Montero, într-adevăr un autor inteligent care știe cum să se folosească de puterea cuvintelor, oferind cititorului o proză acută, directă, dar și de-o efervescență stilistică anume (vorbesc, aici, de fragmentele profunde, deep, care, de obicei, mi se pare că ar face „o casă bună” cu un roman din acest gen, în speță thriller). Chiar vi-l recomand cu mare drag, și mai multe nu cred că are rost să spun - este o carte pe care, cu siguranță, o veți adora! Și, deși nu zic asta des, chiar am certitudinea (și mi-o asum) că o s-o găsiți la fel de interesantă pe cât am găsit-o și eu. Mulțumesc enorm prietenilor de la Editura Univers pentru că au tradus-o, punându-ne-o astfel la dispoziție; cartea o găsiți AICI. Să aveți doar lecturi frumoase și pline de spor!