Ispită (Wicked, #1), de Jennifer L. Armentrout - Recenzie

Editura: Corint

Colecția: LedaEdge

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 400

Anul apariției: 2022

Traducere: Dorina Tătăran 

Jennifer L. Armentrout este o autoare americană de romane din categoria young adult. Este o scriitoare foarte prolifică - potrivit declarațiilor sale, scrie vreme de minimum 8 ore zilnic. Seria LUX, publicată în România de Editura Corint, în colecția LedaEdge, este inclusă pe lista bestseller-urilor New York Times. La Editura Corint au mai apărut și cărțile: Ispită, Cea mai întunecată stea, Întoarcerea, Puterea, Lupta, Profeția, Semipur, precum și toate cărțile din seria LUX, plus nuvela Umbre din aceeași serie. Este o autoare foarte cunoscută, ale căror volume s-au vândut în milioane de exemplare, fiind deseori inclusă pe lista bestseller-urilor New York Times.

„Ordinul era familia mea. Și nu regretam nimic din ce fusesem nevoită să fac sau la ce renunțasem. Chiar dacă cei mai mulți oameni habar n-aveau ce făceam eu și Ordinul, chiar mă ocupam de ceva de mare însemnătate (...).”

Lucrurile sunt pe cale să o ia razna în New Orleans! Ivy Morgan, în vârstă de 22 de ani, nu este deloc o studentă obișnuită. Ea și alții ca ea știu că oamenii nu sunt singurii care străbat Cartierul Francez în căutare de distracție... și de mâncare. Datoria pe care o are față de misteriosul Ordin este sacră. La urma urmei, cu patru ani înainte, Ivy a pierdut ce avea mai de preț – părinții și iubitul – din pricina elfilor, creaturile fantastice pe care a jurat să le vâneze până la una și să le pedepsească. Ren Owens este ultima persoana căreia Ivy ar vrea să-i îngăduie să-i tulbure viața. Tânărul e înalt și fermecător, cu ochi verzi ca smaraldele și un zâmbet care cu siguranță a lăsat nenumărate inimi frânte în urmă. În plus, are abilitatea ciudată, aproape nefirească, de-a o face pe Ivy să tânjească după tot ce are el de oferit. Dar să-l lase să-i pătrundă în suflet este aproape la fel de periculos ca vânătoarea nocturnă de ucigași cu sânge-rece. Pierderea băiatului pe care l-a iubit în adolescență aproape a distrus-o, dar pasiunea care se înfiripă între Ivy și Ren este de netăgăduit. În adâncul sufletului, tânăra vrea și are nevoie de mai mult decât de a-și face datoria și a trăi cu spaimele trecutului. Totuși, pe măsură ce se apropie de Ren, Ivy își dă seama că nu este singura care ascunde secrete cumplite ce, odată aflate, ar putea spulbera legătura fragilă dintre ei. Există ceva ce Ren nu-i dezvăluie, iar ea nu reușește să decidă ce îi pare mai periculos. Să fie ființele misterioase care amenință să distrugă orașul sau bărbatul care i-a cucerit pe neașteptate inima?

”- Exista o vrajă care contura trecerile spre Lumea de Dincolo, o vrajă creată de cei care, am presupus noi, erau regele și regina lumii lor. Când au fost create trecerile, au fost făcute cu posibilitatea de a fi închise și deschise (...).”

Well, ce a început drept o căutare a unei cărți cu scene „dintr-alea” (smut se numește, asta din câte știu), s-a transformat rapid într-o aventură de-a dreptul fascinantă din care nu am putut ieși decât după ce, ei bine, am terminat cartea în totalitate. Pe bune, a fost una dintre singurele cărți pe care le-am citit cap-coadă, într-o singură repriză, în ultimele luni. Deoarece m-a cucerit în totalitate acțiunea, personajele mi-au plăcut maxim și chiar dacă am observat o anumită „redundanță” în demersul firesc al acțiunii, pot spune că, într-adevăr, chiar am avut parte de lectura pe care o așteptam. Bun, ideea e că eu nu-s tocmai un fan al genului fantasy, și nu vă bazați pe mine atunci când recomand o carte aparținând acestui gen. Spun asta pentru că știu foarte multe persoane care chiar citesc fantasy foarte des și, astfel, au grade de comparație - prin urmare, au considerat că Ispită este o carte destul de basic. Însă pentru mine, care nu prea abordez acest gen, această carte chiar a fost ceva total neașteptat - acțiune, intrigă, întorsături de situație, personaje faine și o dinamică de la bun început extrem de bine conturată. Și, evident, n-am să mai zic nimic de scenele acelea pe care le-am tot căutat de vreo câteva șapte-opt cărți încoace.

„- Pariez că ai o gură dată naibii, opusul dulceții ăleia. O să fie dificil să ajung la ea, iar tu o să te împotrivești până la capăt, dar, după ce ajung la ea, o să fie plăcut. Avea chipul angelic și un zâmbet de băiat rău. Începeam să urăsc zâmbetul acela, pentru că… mă rog, pentru că!”

Ispită chiar a fost un volum care mi-a plăcut mult, mult de tot. În sine, ideea chiar e foarte interesantă, deși parcă am regăsit-o și în alte volume ale autoarei. Nu în aceeași formă, normal, dar în aceeași idee. Prin urmare, n-am să vorbesc despre acțiunea cărții, fiindcă puteți citi toate aceste lucruri în descrierea de pe coperta a patra a cărții, dar am să menționez, totuși, că a avut un punct de plecare chiar interesant. Bineînțeles, pe parcurs lucrurile s-au dovedit a fi mult mai complexe, și într-o măsură mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu un univers fantasy în care există cluburi și pizzerii și alte chestii de-acest gen. Din câte am auzit, se cheamă urban fantasy, nu? Sau ceva de genul acesta. M-a mai atras și ideea asta de creaturi din altă lume care se-ascund „printre muritorii de rând”, și, în fine, trecând peste asta, chiar cred că lumea din roman a fost construită super bine. Nu pot să nu apreciez, de fapt, că cel mai mult la această carte mi-au plăcut personajele, relațiile dintre ele: replici emoționante, trăiri intense, pasiuni înflăcărate și replici amuzante care chiar m-au făcut să râd. Există în roman o mică creatură, un prieten incognito de-al lui Ivy care este un deliciu absolut!

„Totuși, există o fisură în creația lor – ceva care ar putea deschide toate trecerile, din toată lumea, și nu am mai putea să le închidem niciodată. Niciodată, Ivy!”

De asemenea, și modul în care a evoluat totul m-a făcut să nu mă pot desprinde de carte. Situații tensionate, neașteptate, întorsături bruște, un univers magic foarte bine dezvoltat care-i oferă autoarei premisele unei acțiuni complexe. Istorie, magie, pericol, descoperiri, conflicte și moarte. Sincer, încetul cu încetul, încep să cred că-mi place tot mai mult genul fantasy, fiindcă mi se pare că într-un astfel de univers nu există limite, nu există reguli și totul - absolut totul - este posibil fără a avea nevoie de vreo „justificare rațională”. V-am spus, eu nu am un etalon anumite când vine vorba de acest gen (deși, sincer, până acum cel mai mult mi-au plăcut cărțile scrise de către Elizabeth Lim - Șase cocori stacojii este una dintre cele mai bune cărți fantasy, dacă nu chiar cea mai bună, citite în acest an; recenzia, în caz că vă interesează, o găsiți AICI), dar pot să apreciez un fantasy bine scris, cu o intrigă autentică și cu o dinamică care mi-a fost pe plac. Da, nu m-a plictisit nimic la această carte, și totul mi s-a părut bine dozat, echilibrat, fără a face exces de anumite scene sau idei. Și, finally, am citit o carte care avea scene dintr-alea fierbinți și nebunești - da, chiar căutam o carte de genul!

„(...) Salvam vieți. Dar când voiam, eram o ninja dată naibii!”

În cele din urmă, chiar nu știu ce-aș mai putea spune. Pot doar s-o recomand celor care nu obișnuiesc să abordeze genul fantasy dar care vor să iasă din zona de confort (deși, my friend, se numește „zonă de confort” pentru un motiv evident, nu?) și să citească și altceva. Chiar e un fantasy fain, lejer, cu acțiune convingătoare și cu personaje delicioase, replici amuzante și o dinamică care te ține captiv și te face să vrei să afli, mai rapid, care-i faza și încotro vor merge toate. Abia aștept să citesc și celălalt volum, deși, sincer să fiu, eu nu-s un mare fan al seriilor. Oricum, nu simt că voi uita ceva important până va apărea următorul volum, întrucât acțiunea nu este așa de „complicată”, iar fantasy-ul nu este atât de high încât să uiți întâmplări cheie, elemente care se dovedesc a fi esențiale pentru a înțelege continuarea sau altele de acest gen. Sper să fie tradusă cât mai curând și, între timp, chiar mai am încă o carte scrisă de autoare (cred că volumul întâi din altă serie) la care aș vrea să ajung cât mai repede posibil. Pentru că-s lecturi interesante, faine, lejere - de care, uneori, chiar mai avem nevoie, în special după un roman care ne-a solicitat mai mult și, implicit, ne-a dat lumea peste cap.