Shining, de Stephen King - Recenzie

Editura: Nemira 

Colecția: Armada

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 544

Anul apariției: 2019

Traducere: Ruxandra Toma 

Stephen King este autorul-fenomen a peste 60 de cărți, devenite bestselleruri internaționale. Printre cele mai recente titluri ale sale se numără Billy Summers (Armada, 2021), Later (Mai târziu, Armada, 2021), The Institute (Institutul, Armada, 2020), If It Bleeds (Un strop de sânge, Armada, 2022), The Outsider (Străinul, Armada, 2019), Sleeping Beauties, scrisă împreună cu fiul său, Owen King (Frumoasele adormite, Armada, 2018), și seria BILL HODGES: Mr. Mercedes (Nemira, 2015) – recompensat cu Edgar Award for Best Novel, Finders Keepers (Ce-am găsit al meu să fie, Nemira, 2017) și End of Watch (Mort la datorie, Nemira, 2018). Romanul său 11/22/63 (J.F.K. 22.11.63, Armada, 2020) a fost inclus în top 10 cele mai importante cărți ale anului 2011 de publicația The New York Times Book Review și a câștigat Los Angeles Times Book Prize. Cărțile sale cult – seria The Dark Tower (Turnul întunecat, Nemira, 2019), romanele It (Nemira, 2018), Pet Sematary (Cimitirul animalelor, Armada, 2019) și Doctor Sleep (Armada, 2019) – au stat la baza unor ecranizări celebre, iar It este astăzi filmul horror cu cel mai mare succes de casă din toate timpurile. La Editura Nemira, colecția Armada, au apărut în 2022 și romanele Un basm și Cujo. Stephen King a primit PEN America Literary Service Award (2018), National Medal of Arts (2014) și National Book Foundation Medal for Distinguished Contribution to American Letters (2003). Trăiește în Bangor, Maine, împreună cu soția lui, scriitoarea Tabitha King.

„Cuvintele lui Watson se pierdură într-un zumzăit monoton în timp ce urcau scările. Jack Torrance privi în urmă, pe umăr, în întunericul impenetrabil, cu miros de mucegai, și se gândi că dacă a existat vreodată un loc bântuit de stafii, atunci acesta era. Se gândi la Gardy, înconjurat din toate părțile de zăpada moale, neîndurătoare, înnebunind treptat, în liniște, și înfăptuind atrocitățile alea.”

În hotelul Overlook se ascunde o forță monstruoasă, care începe să strălucească și să-și desăvârșească sinistra lucrare odată cu sosirea lui Jack Torrance și a familiei sale. Nebunia izbucnește cu o furie uriașă, în timp ce forțe stranii se manifestă în jurul lui Danny, băiețelul de cinci ani care are un dar unic. Destinul teribil al lui Jack Torrance și dezastrul unei familii – victime ale unui rău necunoscut – au stârnit imaginația cititorilor din toată lumea, devenind o poveste-cult, ecranizată magistral de Stanley Kubrick, cu Jack Nicholson în rolul principal.

„- Ce ai tu, fiule, eu numesc «strălucire», Biblia îi spune «viziuni», iar oamenii de știință îi zic «cunoaștere anticipată». Am citit despre fenomenul ăsta. L-am studiat. Indiferent de cum l-ai numi, înseamnă a fi în stare să vezi viitorul. Înțelegi? Mi-amintesc cea mai puternică strălucire pe care am avut-o vreodată... Nici c-aș putea s-o uit. S-a întâmplat în 1955. Eram încă în armată, în Europa, în Germania de Vest.”

Aș vrea să-ncep prin a-mi cere scuze de la domnul Stephen King fiindcă am spus că nu înțeleg hype-ul din jurul cărților sale, că nu-nțeleg de ce (aproape) toată lumea îl consideră un scriitor genial. Ei, n-am să-ncep să vă povestesc care a fost experiența mea cu King de-a lungul timpului, dar pot spune că-mi retrag tot ce-am spus vreodată despre el. Acum, că am citit Shining, poate unul dintre cele mai populare romane scrise de către Stephen King, pot spune următoarele: 1) este un scriitor desăvârșit, care pentru asta, tind să cred, s-a născut și 2) este, într-adevăr, un maestru al genului horror. Și-aici vorbesc despre o teroare pe care o porți cu tine, în tine, în cele mai întunecate nopți, când te trezești pe neașteptate la o oră târzie în noapte și-ți amintești o anumită scenă, un anumit fragment. Despre acel fragment din carte, acea descriere, mi-a vorbit și o prietenă care încă își amintește poate nu fix descrierea, ci cum a făcut-o să se simtă și cum încă o face să se simtă, starea pe care a avut-o (și încă o are). Poate, dat fiind faptul că a citit romanul când era mai mică, i-a rămas în minte „acea stare”: o frică patologică, ceva bizar ce întocmai pentru că nu poate fi explicat devine atât de violent. Și, în cele din urmă, cât de minuțios este King când vine vorba de personajele sale, de dinamica evolutivă a cărții, de tot ce, în cele din urmă, se traduce prin talentul acestui autor: iubirea față de scris.

„Danny urlă. Dar niciun sunet nu-i ieși de pe buze; întorcându-se înăuntru, tot mai înăuntru, urletul căzu în întunericul din el ca un bolovan într-o fântână. Făcu doar un pas șovăielnic înapoi, auzind zgomotul pantofilor pe gresia albă și, în același timp, vezica i se deschise, îmbibându-l cu propria-i urină.

Femeia se ridica.”

N-am să încep să vorbesc despre ce este această carte, it makes no sense, dar trebuie să vă spun că aveam așteptări extraordinare de la ea. Nu știu, când auzi de Shining parcă, instant, spui Stephen King, și îți vine în minte imaginea aceea din film cu el care sparge ușa de la baie, și cu ea dincolo de ușă împietrită de groază. Nu? Ei, a fost chiar amuzant să ajung la partea aceea din carte, și deși chiar era ceva extrem de tensionat, n-am putut să nu râd. Probabil a fost un râs nervos, pentru că, poate pentru prima dată, am vrut să termin această carte cât mai rapid pentru că efectiv n-am mai putut suporta, la nivel fizic și cognitiv, toată tensiunea acumulată, cum a explodat totul într-un nor de energie care mă apăsa și mă apăsa și mă apăsa. Doamne, King este incredibil când vine vorba de scene dintr-astea tensionate, când vien vorba de personaje complexe. Uneori, simt că mă repet când scriu despre cărțile sale, că-s impresionist și, de-aici, o dau în banal și superficial, dar chiar nu cred că pot vorbi altfel despre el. Nu-mi vine să cred, de asemenea, cât timp am putut să cred că ale sale cărți sunt over-hyped, și cum am ajuns acum să vreau să citesc absolut tot ce a scris. Și, din fericire, a scris mult, mult, și cred că toate cărțile sale sunt apărute la prietenii de la Editura Nemira. Deci, mai avem încă muuult de citit!

„(«Nu-i nimic acolo nimic acolo absolut nimic acolo» NU-I NIMIC ACOLO NU ESTE NIMIC!) Timpul trecea. Și tocmai începuse să se relaxeze, tocmai începuse să-și dea seama că ușa trebuia să fie descuiată și că poate ieși, când mâinile igrasioase, umflate, cu miros de pește, se strânseră ușor în jurul gâtului său și fu răsucit fără milă pentru a se găsi față în față cu chipul acela mort și vânăt.”

De la cadrul de desfășurare al acțiunii, misterul atât de violent, intens, de anvergură colosală care a stăpânit peste întreaga lectură, până la replicile dintre personaje, acest building al punctului culminant, un slow burning care îmi dădea timp atât să analizez cât de bine (!!!) scrie Stephen King și cât de atent este cu personajele sale, totul mi-a plăcut enorm. Pur și simplu, chiar dacă autorul mizează foarte mult pe detalii, iar unele pasaje ușor ar putea fi plictisitoare, eu m-am scufundat în cartea sa și am vrut (impropriu spus) să fiu parte a acțiunii, să pot simți cât mai bine unde se desfășoară totul, când se desfășoară totul, astfel încât să înțeleg, pe deplin, povestea. Și nu pot spune că am înțeles-o, dar pot spune că mi-a plăcut. De altfel, dat fiind faptul că vorbim despre paranormal și supranatural, e cam greu să înțelegi, să zic așa. Dar e ficțiune, nu? Iar în ficțiune totul este posibil. Shining a fost un roman epic, atât vreau să zic, și cu asta cred că am definit tot. Stephen King este genial, de-a dreptul genial, și chiar nu știu ce aș mai putea adăuga fără să (mă) repet, fără să par impresionist și-atât. De fapt, nici nu-mi pasă, eu doar vreau să vă spun că, cel puțin după părerea mea (și având în vedere experiența mea anterioară cu King), merită să dați o șansă cărților sale. Și dacă vi se pare că popularitatea lor nu este justificabilă, atunci încercați să le citiți altădată. S-ar putea să-l percepeți total diferit!

„(«Moartea cea roșie își roti coasa deasupra tuturor!»)

(«Scoateți măștile! Scoateți măștile!»)

Și sub fiecare mască minunată, strălucitoare, chipul încă nevăzut al formei care-l urmărise prin aceste coridoare întunecate, cu ochi roșii mari, fără expresie, ucigași.

O, îi era teamă de ce ar fi putut ieși la lumină când va sosi, în cele din urmă, vremea pentru scoaterea măștilor.”

Cam asta am vrut să spun despre romanul de față. Este o carte cult, efectiv, este o carte pe care trebuie să o citească absolut oricine, fie sau nu pasionat al genului. Stephen King chiar are o popularitate monumentală în domeniul literaturii, și totul este justificat. Viabil! I se cuvine, pentru că scrie formidabil, pentru că are o atenție deosebită pentru personaje, este atent la detalii și la modul în care își construiește, pas cu pas, povestea: cronologia, cadrul de desfășurare, replicile personajelor, logica faptelor (sau, dimpotrivă, inadecvarea logică pe care acțiunile o urmează) - totul, cap-coadă, este atent, este scris cu atenție. Cred că Stephen King recitește deseori ce a scris, șterge, înlocuiește, caută o altă formă, reușind în cele din urmă să aibă o voce narativă unică, diferită, pentru a-și putea păstra registrul stilistic pe care, chiar dacă nu știu cum să-l definesc, știu că este unul special, unic. Iar romanul de față - ah, cât mă bucur că am reușit să-l citesc, să mă pot lăuda, finally, că am citit romanul acela după care s-a făcut filmul acela pe care toată lumea îl știe (glumesc, evident!) - este un etalon, probabil un exemplu standard al geniului literar al lui Stephen King. O capodoperă, o scriitură magistrală și un roman pe care nu am să îl uit vreodată: un tur magnific de forță literară!