Pe pământ suntem strălucitori o clipă, de Ocean Vuong - Recenzie

Editura: Storia Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 248

Anul apariției: 2019

Traducere: Ioana-Miruna Voiculescu

Ocean Vuong este autorul romanului de debut Pe pământ suntem strălucitori o clipă publicat de Penguin Press (2019) și în curs de apariție în 24 de limbi. A mai scris o colecție de poezii foarte bine primită de critică, Night Sky with Exit Wounds, aflată pe lista celor mai bune 10 cărți recomandate de New York Times, câștigătoare a T.S. Eliot Prize, Whiting Award, Thom Gunn și a Premiului Forward pentru cea mai bună colecție de debut. Bursier Ruth Lilly, din partea Poetry Foundation, Vuong a mai câștigat, printre altele, burse oferite de Lannan Foundation, Civitella Ranieri Foundation, Elizabeth George Foundation, Academy of American Poets și Pushcart Prize. Scrierile sale au apărut în The Atlantic, Harpers, The Nation, New Republic, The New Yorker, The New York Times, The Village Voice și American Poetry Review care i-a decernat Premiul Stanley Kunitz pentru tineri poeți. Nominalizat de revista Foreign Policiy pe lista celor mai influenți 100 de gânditori la nivel mondial în 2016, alături de Hillary Clinton, Ban Ki-Moon și Justin Trudeau. Născut în Saigon, Vietnam, trăiește în Northampton, Massachusetts unde predă în cadrul Programului de Master (MFA) pentru poeți și scriitori de la Umass-Amherst, în calitate de asistent universitar.

„Nu știu ce să spun. Bănuiesc că vreau să spun că uneori nu știu ce sau cine suntem. Zile în care mă simt om, și alte zile în care mă simt mai degrabă un sunet. Ating lumea nu ca mine însumi, ci ca ecou al celui care am fost. Mă auzi acum? Mă citești?”

Pe pământ suntem strălucitori o clipă este scrisoarea unui fiu către mama sa care nu știe să citească. Naratorul, Little Dog, are aproape treizeci de ani când scrie această scrisoare în care scoate la lumină istoria familiei care a început înainte de nașterea lui – o istorie cu epicentrul în Vietnam – și de care se servește apoi pentru a-i oferi mamei acces la porțiuni din viața sa necunoscute acesteia, toate culminând cu o revelație de neuitat. Pe pământ suntem strălucitori o clipă este în egală măsură despre puterea care vine din a-ți spune propria poveste și despre lipsa de putere care-ți anulează identitatea atunci când nu ești auzit. Cu o grație și urgență uluitoare, Ocean Vuong scrie despre oameni prinși între lumi diferite și întreabă cum ne vindecăm și ne salvăm unii pe ceilalți fără a uita cine suntem. Cum este posibilă supraviețuirea și cum o putem transforma într-un fel de bucurie sunt întrebările care propulsează cel mai important roman de debut din mulți ani.

„Ma. Mi-ai spus odată că amintirea e o alegere. Dar dacă ai fi dumnezeu, ai ști că e un potop.”

Știți acele cărți care, de fapt, nu sunt doar cărți? Acele lecturi care nu sunt doar lecturi? Acele... Romane care ajung să fie adevărate stări? Adevărate credințe, dictonuri călăuzitoare? Știți... Oh, oare știți? Am vrut să citesc această carte încă de când, pe neașteptate, am dat peste un citat în online, un citat care mi-a umplut ochii de lacrimi și la care m-am gândit mult, mult timp. L-am arătat și altora, din frenezia aceasta pioasă a mea, și vreau să vă spun că am primit aceeași reacție: o bruscă schimbare a grimasei feței, într-o idee ușor tristă, melancolică. Pentru că, da, această carte m-a întristat enorm, în măsura în care a și reușit să-mi creeze o stare de euforie, de vindecare; m-a emoționat până la lacrimi și am știut de la bun început în ce mă bag. Dar am savurat fiecare pagină, iar la sfârșit mi-am dus cartea la piept și, șoptind, am spus mulțumesc, Ocean Vuong! Mulțumesc pentru această capodoperă literară și pentru toată sinceritatea de care ai dat dovadă în această carte, pentru faptul că ți-ai pus sufletul între aceste pagini și ne-ai vorbit nouă, celor care aveam nevoie, celor care am știut să ascultăm. Un roman absolut impecabil, un volum de memorii care îți rupe sufletul și pe care nu ai cum să-l citești fără a simți, pe alocuri, un nod în gât. Pentru mine, această carte a fost una dintre cele mai bune citite anul trecut, și sunt sigur că în viața asta, cândva, o voi reciti. Sunt absolut sigur!

„Violența era deja ceva obișnuit pentru mine, era ceea ce știam, în definitiv, despre dragoste.”

Nu vreau să vă vorbesc despre ce este acest volum, ci despre cum m-a făcut să mă simt lecturarea sa. Distrus. Efectiv, am fost distrus, și nu știu cui se datorează acest lucru - oare scriiturii absolut superbe, emoționante, lirice, diferite, autentice? Oare faptului că am citit-o eu într-o anumită perioadă a vieții mele? O, vedeți ce mare impact poate avea starea pe care o ai atunci când te apuci de o carte? Și, totuși, tind să cred că mare parte din „impresionismul” acestei recenzii se datorează întocmai faptul că Ocean Vuong are o sensibilitate extraordinară, are o emoție pură, o emoție care se generalizează asupra tuturor cititorilor - nu vreau să cred că sunt persoane care au citit această carte și au strâmbat din nas. Pentru că, cel puțin după părerea mea, nu poți rămâne rece în fața a tot ce scrie Vuong aici. Invocând figura maternă, pe mine deja m-a câștigat, și-am știut că are să se joace cu emoțiile & trăirile mele. Chiar asta a făcut, dar, în același timp, cu Vuong te poți identifica într-o manieră mult mai profundă: cuvintele pe care le spune, frazele pe care le folosește, emoția de care dă dovadă și toată naturalețea volumului - nimic, dar nimic nu pare forțat, pus doar ca să fie, să impresioneze. Totul pare să-și aibă locul exact unde trebuie, livrându-i cititorului un tur de forță literară cum rar i-a fost dat să vadă!

„Uneori, când ți se oferă tandrețe o simți ca pe însăși dovada faptului că ai fost distrus.”

Pe pământ suntem strălucitori o clipă este volumul pe care îl port în suflet încă de când l-am citit. Am vorbit tuturor despre el, l-am recomandat oricui, și m-am bucurat când mi-au scris persoane care mi-au zis că, într-adevăr, această carte este altceva. Da, chiar este altceva - un volum care se adresează oricui, teribil de sensibil, profund, de o minunăție literară extraordinară, care dă dovadă de umanitate și în care s-ar putea regăsi oricine: este o carte despre noi, despre ceea ce suntem, despre cum ne percepem, despre cum ne vedem și cum suntem văzuți. Despre spațiul pe care îl împărțim cu alții, despre corpul pe care îl oferim altora, despre sentimentele pe care le investim în alții... O carte puternică, emoționantă, poetică, lirică, superbă, superbă, superbă! Da, știu că spun multe & totuși pare că nu spun nimic, dar eu cred că acest volum trebuie simțit, trăit. Nu poate fi teoretizat, eu nu vi-l pot explica și nici nu îmi propun să o fac - vreau doar să vă conving de faptul că merită, chiar merită să-i dați o șansă. Îl veți iubi și îl veți aprecia, îl veți recomanda și îi veți asigura un loc special în biblioteca voastră: în esență, vorbim despre o carte specială, nu despre orice carte.

„Uneori, când sunt neatent, cred că rana este și locul în care pielea se reîntâlnește pe sine, o margine întrebând-o pe cealaltă: unde-ai fost?

Unde-ai fost, Ma?”

În fața profunzimii volumului lui Ocean Vuong, am impresia că alte cărți pălesc. Am impresia că alte cărți sunt anemice, sunt... seci. Vuong „răzuiește” omul cu tot ceea ce înseamnă, cu toate emoțiile sale abisale. Nu-i este frică să fie sincer, nu se teme că va fi judecat, arătat cu degetul. Nu. Vuong se arată cititorului exact așa cum este: sensibil, temător, dar și deosebit de puternic, inteligent și conștient de adevărata sa natură interioară. Pentru mine, volumul de față a fost o inspirație. Este, de fapt, o inspirație. Mi-a stârnit zeci de emoții, m-a făcut să mă gândesc la viața mea și la viața altora, m-a făcut să arunc o privire valorilor pentru care pledez, credințelor pe care le am. Și, la sfârșit, abia am mai putut să recitesc pasajele care mi-au plăcut cel mai mult, deoarece am avut ochii înecați în lacrimi. Un volum aparte, pe care îl voi păstra mereu în inimă și la care mă voi reîntoarce atunci când... voi avea nevoie. Chiar astăzi, de fapt, am recitit anumite pasaje, și le-am retrăit cu aceeași intensitate: pentru mine, acest volum a devenit unul simbolic, unul pe care l-am citit la momentul potrivit și care m-a vindecat. Care m-a ajutat nu neapărat să depășesc anumite lucruri, pe cât să le înțeleg mai bine. Să mi le fac aripi pentru a putea zbura... mai departe.