Lacrimi care ard, de S.A. Cosby - Recenzie (Crime Club)

Editura: Crime Scene Press

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 368

Anul apariției: 2023

Traducere: Dan Doboș

S.A. Cosby este un scriitor american din partea de sud-est a statului Virginia. A absolvit Christopher Newport University cu o diplomă în limba și literatura engleză. Și-a publicat lucrările în numeroase reviste și antologii. Prozele sale scurte au fost apreciate și răsplătite cu mai multe premii, printre care Premiul Anthony (2019). Când nu scrie, joacă șah. La Editura Crime Scene Press a mai apărut și romanul Pustiul de asfalt (2021, traducere de către Dan Doboș).

Premiul Barry 2022 pentru Cel mai bun roman de suspans. Doi tați. Doi fii uciși. O misiune de răzbunare. Ike Randolph a ieșit din închisoare de cincisprezece ani, iar de atunci nu a mai primit nici măcar o amendă rutieră. Dar un bărbat de culoare care se trezește cu poliția la ușă știe să se teamă. Ultimul lucru pe care se așteaptă să-l audă e că fiul lui a fost ucis împreună cu soțul acestuia, Derek, un tânăr alb. De cealaltă parte, Buddy Lee, tatăl lui Derek, încă mai are cunoștințe în lumea interlopă și vrea să afle cine i-a ucis băiatul. Ike și Buddy Lee, doi foști deținuți care nu au în comun decât trecutul de infractori și iubirea pentru fiii lor, se aliază în dorința lor disperată de a se răzbuna. În căutarea adevărului, cei doi bărbați înăspriți își vor înfrunta prejudecățile față de băieții lor, dar și unul față de celălalt. Provocator și alert, romanul lui S.A. Cosby este o poveste despre răzbunare sângeroasă și schimbări emoționante – și poate chiar mântuire.

„- Și mai e ceva. Nu știu în ce intraseră băieții noștri, dar s-a dovedit destul de serios ca niște nenorociți să nu ezite să-i ucidă. Când o să începem să agităm apele, lucrurile vor deveni probabil urâte. Bun, știu ce mi-ai spus data trecută, dar vreau să mă asigur că înțelegi ce vom face. Odată ce începem, eu unul sunt gata să fac orice ca să-i găsesc pe feciorii ăștia de curvă. Dacă va trebui să rănesc niște oameni, asta o să fac. Dacă o să trebuiască să sparg nasul cuiva, asta e... Dacă voi fi nevoit să mă târăsc o sută de kilometri prin cioburi de sticlă ca să pot pune mâna pe nenorociții ăștia, o s-o fac. Sunt pregătit să-mi vărs sângele. Tu ești?”

Ce aș putea spune în afară de faptul că acest roman pur și simplu m-a dat pe spate?! Efectiv, nu mă așteptam, pe cuvântul meu, să îmi placă atât de mult! Extraordinar de bine scris, convingător, realist, cu personaje absolut delicioase, de care nu ai cum să te atașezi, cu o intrigă interesantă, cu nenumărate întorsături de situație și o tensiune de o poți tăia cu cuțitul. Sincer, cred că Lacrimi care ard este una dintre cele mai bune & inteligente cărți pe care le-am citit în acest an. Nu mă așteptam să mă prindă atât de tare și să mă țină captiv de la început până la sfârșit, nu știu de ce, dar pot spune că nu l-am mai putut lăsa din mână. Cu toate acestea, am încercat să trag cât mai mult de lectură pentru a mă putea bucura mai mult timp de tot - dar în special de cele două personaje, Ike și Buddy Lee, care mi-au plăcut la nebunie. Doi tați însetați de răzbunare, care au nevoie de răspunsuri și, în același timp, simt nevoia să facă ce vor să facă drept un fel de „purificare”, catharsis - pentru că, atunci când fiii lor erau în viață, sunt de părere că nu și-au făcut cum trebuie datoria paternă. Și, Doamne, cât de emoționant devine totul, cât de intens și tensionat!

„Aveau să se întoarcă în căutarea unui război. Iar el era hotărât să le ofere un adevărat masacru.”

Totul începe în momentul în care cei doi află că fiii lor, care erau împreună și aveau un copil, sunt uciși. De-aici, pornesc într-o călătorie periculoasă, în care moartea poate însemna doar ceva de o clipă, și ajung în cele din urmă prinși într-o rețea bizară, ciudată, și știu că acum nu mai au cum să se oprească. Trebuie să ducă la bun sfârșit - oricum s-ar înfățișa acest sfârșit - misiunea. Dar Ike și Buddy Lee nu sunt chiar atât de străini când vine vorba de violență, arme și alte chestii de această natură. Acum, mai mult decât oricând, motorul răzbunării este alimentat de o furie incontrolabilă, iar cei doi trebuie să facă față tuturor pericolelor cu care vor avea de-a face. Și, ohoh, nu vor fi puține. În schimb, din fiecare situație, ne dăm seama că Ike și Buddy Lee nu doar că sunt hotărâți să-și ducă misiunea la bun sfârșit, ci ajung și să se împrietenească și, încetul cu încetul, să realizeze anumite lucruri... Care acum, din păcate, nu prea mai au nicio valoare. Un roman deosebit de intens, care, dincolo de a fi plin de acțiune, ridică o serie de întrebări privitoare chiar la societatea actuală, contemporană.

„- Dar nu e vreun loc pe-aici unde să putem bea ceva în timp ce așteptăm? întrebă Buddy Lee.

Spre mirarea lui, Ike nu-l privi sfredelitor, ci-i spuse scurt:

- Da, și mie mi-ar prinde bine un pahar.”

Lacrimi care ard este un roman pe care l-aș putea recomanda oricui, deoarece știu că o să placă. Este dinamic, este complex, iar scriitura este absolut delicioasă: inteligentă, incisivă, sarcastică, plină de glume care nu de puține ori chiar m-au făcut să râd. Personajele sunt geniale, acțiunea bine dozată și fundamentată pe o intrigă interesantă, frumos construită, într-un crescendo al tensiunii și dramei. Chiar mi-a plăcut maxim, neașteptat de mult, și mă bucur tare mult că nu m-a dezamăgit! Aveam un feeling bun încă de dinainte de a o începe, deoarece prietenii din club vorbiseră deja despre ea. Dar chiar nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Totul m-a convins și nu m-am plictisit nici măcar o secundă în timp ce o citeam - totul are sens, este important pentru acțiune sau pentru caracterul personajelor, pentru psihologia acestora. Ike și Buddy Lee sunt într-o cocârdășie pe care sincer să fiu aș vrea s-o descopăr și într-un alt context, și mi-ar plăcea ca S.A. Cosby, de ce nu, chiar să facă o serie cu ei doi. Deoarece au o sinergie mult prea bună și formează un duo de zile mari! Un duo care, pe întreg parcursul lecturii, nu încetează să te surprindă și să îți fure câte un zâmbet în colțul gurii!

„- Cum poți să-mi spui așa ceva? întrebă Mya ștergându-și lacrimile. Te iubesc, Ike. Te iubesc de atâta vreme încât nici nu mai știu când am început. Dar băiatul nostru e mort. Iar mintea mea refuză să accepte asta. Mă tot străduiesc, dar apoi o privesc pe Arianna și văd în ea atât de mult din Isiah încât uneori îmi vine să-mi iau câmpii. E atât de dureros, Ike! Mi se pare că în inima mea nu mai e loc decât pentru durere.”

Dinamic, tensionat, atmosferic, cu replici delicioase și realiste, cu situații tensionate și periculoase, cu personaje care îți vor intra rapid sub piele, romanul lui S.A. Cosby este unul genial. Poate par impresionist, dar chiar mi-a plăcut mult, mult de tot. Nu pot decât să vi-l recomand cu mare încredere; și nu trebuie să fiți fani ai genului thriller pentru a-l aprecia. De fapt, cred că romanul este mai mult decât un thriller - poate fi considerat o dramă de familie, un intens roman de acțiune, un roman psihologic, toate la un loc. Bine echilibrat, atent construit, Cosby a reușit să valorifice la maximum o intrigă autentică, punând bazele unei povești care te emoționează, te frustrează, te aruncă în cele mai întunecate cotloane & abisuri ale ființei umane. Descoperi de ce sunt capabili oamenii și, uneori, cât de slabi sunt aceștia, cât de răi și perfizi și cu suflet înveninat. Chiar este un roman pe care cu siguranță mi-l voi aminti mult timp de acum înainte, deoarece a fost o lectură care m-a impresionat și m-a ținut captiv pe întreg parcursul ei. Acum, sunt foarte curios și de celălalt roman al autorului, și abia aștept să îl citesc cât mai curând!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui S.A. Cosby, Lacrimi care ard, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii ale acestui roman: Anca și cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Fata Cu Cartea!