Rețete de iarnă din colectiv, de Louise Glück - Recenzie

Editura: Pandora M

Colecția: Anansi. World Fiction - Anansi Blues

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 64

Anul apariției: 2023

Traducere: Bogdan-Alexandru Stănescu

Louise Glück (născută în anul 1943) este una dintre cele mai importante voci din poezia americană contemporană. Este autoarea a paisprezece volume de poezie, a două volume de eseuri și a unui roman. Louise Glück este laureata celor mai importante premii literare de peste ocean și din Europa: Premiul Nobel pentru Literatură 2020, Premiul Tranströmer 2020, National Humanities Medal 2015, National Book Award 2014, Premiul Bollingen 2001, Premiul Pulitzer 1993, National Book Critics Circle Award 1985. La Editura Pandora M, colecția Anansi Blues, a mai apărut și volumul Noapte credincioasă și virtuoasă (2021, traducere de către Bogdan Alexandru-Stănescu). 

„Iar lumea ne trece prin fața ochilor,

toate lumile, fiecare mai frumoasă decât cea dinaintea ei;

Îți ating obrazul ca să te apăr -”

Iubesc poezia. Cred că, înainte de a fi început să citesc proză, respectiv să scriu, am fost iubitor al poeziei. Nu mai știu cine spunea că, înainte de a fi prozator, ești poet. De altfel, subscriu faptului că este mult mai greu să scrii poezie - poezie bună - decât proză. De ce? Pentru că în doar câteva strofe (adică, într-un „spațiu” limitat) este necesar să surprinzi emoția unui întreg roman, a unei întregi povești. Asta este părerea mea. Și pe Louise Glück o citeam încă dinainte de a fi apărut și la noi, tradusă, încă dinainte de a fi laureată a prestigiosului Premiu Nobel. Prin urmare, m-am bucurat enorm când am auzit știrea că este câștigătoarea anului 2020. Merită, fără niciun dubiu, deoarece poezia ei are puterea de a vorbi o limbă universală, o limbă pe care cu toții am înțelege-o, care ne adună împreună și ne face să iubim și mai mult: frumosul, armonia, emoția, iubirea, viața aceasta. Iar volumul de față mi-a smuls lacrimi (de fericire? de tristețe?) încă de la prima poezie scrisă de Louise Glück. Și, Doamne, cât talent are această femeie și câtă emoție poate surprinde în câteva versuri... Câtă realitate și cât mister, câtă profunzime și câtă tristețe!

„Portar, am spus. Portar îți spuneam.

Și înainte de asta, tu, ceea ce este, cred,

o convenție a ficțiunii.”

Nu este primul meu contact cu Louise Glück, după cum am spus. Din aceeași colecție am mai citit și volumul Noapte credincioasă și virtuoasă (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), un alt volum de poezie care mi-a plăcut deosebit de mult. Făcând o mențiune, nu vreau ca această „recenzie” să fie o „recenzie”. De fapt, vorbim despre poezie, și eu mereu am susținut că poezia-nu-trebuie-explicată și că poezia-nu-trebuie-teoretizată. Nu. Poezia-trebuie-trăită - și atât. Trebuie să știi cum să te bucuri de metaforele superbe, de modul în care autorul îți livrează aceste mici fărâme de viață, aceste emoții deseori „ascunse”, dar pe care nu trebuie să le cauți. Cred că pentru a citi & a trăi poezia trebuie, înainte de toate, să știi cum să iubești poezia. Da, acest gen literar nu este chiar pe placul oricui, și înțeleg, fără nicio reținere, motivele. Dar, în cazul meu, poezia este, a fost și va fi genul literar care m-a introdus în literatură și care a făcut ca lectura să fie parte integrantă a vieții mele. Din aceste motive, mereu voi citi poezie și voi aprecia enorm acest gen: bineînțeles, vorbind strict despre poezie bună! Poezie care mă îmi stârnește emoții, care mă atinge - poezie profundă, poezie scrisă bine!

„Am auzit ticăitul ceasului,

făcând probabil aluzie la trecerea timpului

dar în fapt anulând-o.”

Ce consider eu a fi poezie bună? Multe sunt de luat în calcul. Înainte de toate, îmi place poezia care are „un rost”, să spun așa, poezia care nu mizează pe o adunătură de cuvinte puse laolaltă pentru a ieși „ceva”. Înțeleg mișcarea avangardistă, precum și poezia contemporană, poate deseori inadecvată din punct de vedere logic (și, totuși, cine a zis că poezia trebuie să fie logică?), dar uneori am impresia că prea se exagerează cu gradul acesta de inadecvare rațională - am citit poezii pe care chiar am vrut să le înțeleg și care, chiar dacă la o primă citire îmi sunau bine, nu îmi transmiteau nimic. Prin urmare, nu este vorba doar despre valența estetică a poeziei, ci și despre emoția pe care reușește să mi-o transmită. Și nu este neapărat vorba despre o emoție imediată, ci despre capacitatea poeziei de a stârni acel ceva în mine, pe care, deseori, nici eu nu îl înțeleg. Dar știu că există. Dar știu că acel ceva a fost declanșat. Iar la poezia lui Louise Glück nu doar că acest sentiment este omniprezent, ci este ușor de înțeles - dat fiind faptul că Louise Glück reușește să dea o formă superbă celor mai intense emoții.

„Ce grea mi-e mintea,

plină de trecut.

E destul loc

să pătrundă lumea?

Trebuie să se ducă undeva,

nu poate sta pur și simplu la suprafață -”

Rețete de iarnă din colectiv este un volum care se citește rapid, dar care îți rămâne în suflet mult timp după ce îl vei fi terminat. Este un volum scris cu emoție, scris cu realitate, cu putere. Louise Glück dă viață unor imagini extraordinare, de o valență estetică și emoțională uimitoare. Oarecum scris într-o idee autobiografică, volumul amintește de frumusețea uitată a vieții, de lucrurile simple, dar atât de intense, care sunt și care ne-au format, prin care am trecut și care încă stăruie în noi: amintirile, ceea ce suntem și ceea ce vom fi. Datorăm, deseori, trecutului ceea ce suntem. Deciziile pe care le-am luat și pe care le vom lua. Oamenii care am fost și oamenii care vom fi; oamenii pe care i-am întâlnit și oamenii pe care îi vom întâlni. Louise Glück va rămâne una dintre autoarele mele de suflet și mă bucură enorm faptul că este tradusă și la noi, și tot mai mulți iubitori de poezie se pot bucura de talentul dumneaei. Nu pot să vă recomand acest volum decât dacă, ei bine, sunteți pasionați de poezie. În aceeași măsură, cred și că mai mulți dintre noi ar trebui să dea o șansă poeziei - fiindcă este un gen literar deosebit de profund de care, tind să cred, mulți scriitori „se tem”. Să aveți doar lecturi frumoase!

Alte recenzii ale cărților scrise de Louise Glück, apărute și pe blog:

 | Noapte credincioasă și virtuoasă |