Secretul din pădure, de Kate Alice Marshall - Recenzie (Crime Club)

Editura: Storia Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 408

Anul apariției: 2023

Traducere: Alina Marc Ciulacu

Kate Alice Marshall este autoarea romanelor pentru adolescenți I am Still Alive, Rules for Vanishing și Our Last Echoes, precum și a seriei pentru copii Secrets of Eden Eld. Secretul din pădure (2023, Editura Storia Books, traducere de către Alina Marc Ciulacu) este debutul ei în literatura pentru adulți. Locuiește lângă Seattle, împreună cu soțul ei și cei doi copii ai lor. Are doi câini, Vonnegut și Octavia, îi plac jocurile de societate și are grijă de o grădină de legume în care domnește haosul. 

„Au spus povestea iar și iar, până când au crezut că le aparține.

Noi am încercat să uităm. Noi nu am spus povestea.

Nu pe cea adevărată.

Niciodată.”

Naomi Shaw obișnuia să creadă în magie și să-și petreacă vara cutreierând prin pădure, împreună cu cele mai bune prietene ale ei, Cassidy și Olivia. Și-au imaginat o lume plină de ritualuri și minuni. Și au creat Jocul Zeiței. Totul s-a sfârșit brusc după ce Naomi a fost atacată și înjunghiată de șaptesprezece ori. În mod miraculos, ea a supraviețuit și l-a identificat pe bărbatul care o rănise, iar mărturia fetelor a dus la prinderea unui criminal în serie, căutat pentru uciderea a șase femei. Însă cele trei prietene au mințit și au păstrat un secret pentru care merită să ucizi. După douăzeci și doi de ani, Olivia vrea să-l dezvăluie, iar Naomi își propune să afle ce s-a întâmplat de fapt în pădure… indiferent de cât de periculos ar fi adevărul.

„Odată ce îți pătrunde frica în trup, frica aia - gândul că cineva te vrea mort - nu te mai părăsește niciodată cu totul.”

Nu mi-a plăcut deloc, dar absolut del.. Stai, ce tot spun? Probabil o minciună, dar asta mi se trage de la faptul că romanul lui Kate Alice Marshall, Secretul din pădure, este plin de minciuni. Totul se concretizează în special în ultimele aproximativ o sută de pagini ale cărții, când lucrurile o iau de-a dreptul razna și ai parte de întorsături de situație peste întorsături de situație peste întorsături de situație... Sincer, cred că partea de sfârșit - revelațiile & adevărurile - este cea care m-a dat rău de tot pe spate și m-a făcut să-i dau acestei cărți (aproape) 5 steluțe, dar m-am răzgândit fiindcă am numeroase grade de comparație (superlative) și nu mi s-ar fi părut corect. De altfel, un roman foarte, foarte bun, care m-a ținut acolo și pe care nu am mai putut să-l las din mână din moment ce l-am început: l-am citit în doar 2 reprize full și m-a tensionat și m-a bulversat și m-a „confuzat” rău de tot. Dar, în esență, a fost o carte pe care am considerat-o chiar o surpriză literară - mi-a plăcut mult mai mult decât (nu) m-aș fi așteptat. De la stilul de scriere al autoarei, până la ceea ce s-a întâmplat de fapt și personajele bine construite și proiectate într-o lume nebună, Marshall chiar a dat lovitura cu această carte.

„Nu-mi aminteam nimic din timpul scurs între momentul în care am fost atacată și cel în care am ajuns la spital, ci doar de el - de fața lui aplecată deasupra mea, de lumina și umbrele care-i traversau chipul în timp ce fugea. Și, mai ales, îmi aminteam de senzația pe care mi-o dădeau brațele lui. De forța lor.”

Ce mi-a plăcut tare mult a fost și faptul că autoarea apelează la trucul acesta cu mitologia, jocul pueril al fetelor și... repercursiunile anumitor lucruri, poate chiar ale unor circumstanțe nedorite. Evident, avem parte și de acea „amnezie” frecvent tipică romanelor thriller (proiectată în Naomi, care nu prea știe ce s-a întâmplat de fapt și ale cărei amintiri sunt mai degrabă încețoșate, decât clare). Dar, cumulate și în sinergie, toate elementele fundamentează o intrigă foarte bine conturată, care își întinde rădăcinile de-a lungul întregii cărți. Cicatrici fizice, cicatrici emoționale, secrete îngropate, minciuni și jocuri „copilărești” care se transformă în adevărate pericole. Acum, adulte, cele trei femei - încă fete, din moment ce nu au făcut pace cu trecutul? - află că cel care (se presupune că) a atacat-o în „pădurea secretelor” pe Naomi - Alan Michael Stahl -, condamnat, a murit în cele din urmă de cancer. Această informație pare să reprezinte întocmai „motorul” numeroaselor evenimente care vor fi urmat în cele peste 400 de pagini ale cărții. Evenimente neașteptate, care scot la iveală secrete ciudate, motive mai mult sau mai puțin plauzibile. Recunosc, dat fiind că-s mare fan al thrillerelor, mi-a fost ușor să speculez anumite lucruri, care chiar s-au adeverit, însă... Ultimele pagini, my God, alea sunt tot ce trebuie și merită celelalte aproximativ 300 de pagini (care, de altfel, nu-s plictisitoare, ci te țin acolo)!

„- Ascultă, știu că nu dai interviuri și înțeleg de ce. Când te-am văzut aici, am sperat că, vorbind față în față, te-aș putea fermeca. E limpede că m-am înșelat. Dar chiar am nevoie de asta. Tu și prietenele tale sunteți inima întregii povești. Sunteți acea parte care nu se referă la a găsi delectare în săvârșirea răului. Dacă niciuna dintre voi nu vorbește, povestea o să fie numai despre Stahl. Victimele dispar. Și nu vreau asta.”

Dincolo de evenimentele tragice, mi-au plăcut mult personajele - Naomi, Cassidy și Olivia (Liv, că mereu uitam cine-i doamna menționată cu acest alint). O femeie privilegiată, una care a crescut cu un tată neglijent, prietenii mai mult sau mai puțin reale, puternice, care merită, răni emoționale, dramă și multă durere - asupra tuturor acestora planează o proză bine construită, o proză chiar atentă și dozată corespunzător (fără prea multe descrieri inutile, fără prea multă emoție, însă fără a compromite existența ei, fără prea multe metafore și altele de acest gen). Romanul este „povestit” din perspectiva lui Naomi, însăși victima a ceea ce s-a întâmplat în pădure, însăși victima secretelor și minciunilor. Pe alocuri mai apar personaje secundare, un tip care pune întrebări (cam prea) nelalocul lor, în special. Avem și flashback-uri (cum puteau lipsi?!), avem răsturnări de situație și multă dinamică, multă nebunie. Repetând, ultimele pagini sunt „cele mai bune”, după părerea mea, că totul parcă se derulează pe repede înainte și merită așteptarea! Îmi place tare mult când nu te aștepți deloc la final, și m-am cam obișnuit să-mi impun, din startul lecturării unei cărți (thriller, evident), ca finalul să mă dea pe spate. Nu toate cărțile reușesc, dar și atunci când o fac, o fac într-un mare stil!

„Am încuviințat din cap. În orbitele căscate ale ochilor cineva pusese flori. Crini. Și erau proaspeți.

Trecutul nu mai era trecut. Zăcea întins în fața noastră, aveam din nou 11 ani și încă ne jucam.”

Un roman plin de suspans, cu o atmosferă pe care aproape o simți. Bine scris, chiar mi-a plăcut asta, fiindcă de obicei observ o tendință ca autorii de thrillere să pună accent mai mult pe intrigă și pe sfârșit, pe acțiune și pe desfășurarea ei, decât pe cum este scris, efectiv, romanul respectiv. Secretul din pădure a avut o armonie între toate, iar asta m-a bucurat tare. Suspansul a fost bine creat și se potențează pe măsură ce înaintezi în lectură. Este prima carte scrisă de Marshall pe care o citesc, dar chiar sper să se mai traducă și alte volume. Nu aș spune că e neapărat un roman „întunecat”, dar îmi imaginam, într-adevăr, circumstanțele în care s-au petrecut evenimentele din pădure, și parcă mă încercau așa niște mici fiori. Una peste alta, chiar vă recomand cu mare căldură această carte, și chiar dacă ați citit și tot citit thrillere de-a lungul timpului - da, am citit thrillere cu mult mai bune, dar tind să cred că Marshall chiar își merită un loc acolo printre autorii de thriller care sunt „ceva mai mult” decât marea de așa-ziși autori de thriller care tot încearcă și încearcă. Am exemple multe, credeți-mă, din această categorie! Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Kate Alice Marshall, Secretul din pădure, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii ale acestui roman: Anca și cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Fata Cu Cartea, Cărțile Mele și Alți Demoni!