Pagină

luni, 8 iulie 2024

Șah-mat, cu dragoste, de Ali Hazelwood - Recenzie

Editura: Litera
Colecția: New Moon
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 336
Anul apariției: 2023
Traducere: Elena Arhire

Ali Hazelwood a fost, până de curând, o autoare multiplu publicată - dar vai, doar de articole despre știința creierului, revizuite de colegii de breaslă, în care nimeni nu flirtează cu nimeni și faza cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” nu se aplică întotdeauna. Este originară din Italia și a locuit în Germania și în Japonia înainte de a se muta în Statele Unite pentru a urma un doctorat în științe neurologice. A devenit de curând profesor universitar, fapt care îi dă fiori reci pe spate. Când nu e la serviciu, Ali poate fi văzută alergând, mâncând prăjituri sau urmărind filme științifico-fantastice împreună cu înălțimile lor pisicile (și cu soțul ei doar-mai-puțin-felin).

♚CÂND REGULILE ȘAHULUI SE APLICĂ ȘI-N VIAȚA DE ZI CU ZI♚

Mallory Greenleaf a terminat cu șahul. Fiecare mutare contează în zilele noastre; după ce acest sport a dus la distrugerea familiei sale cu patru ani în urmă, Mallory se concentrează asupra mamei și surorilor sale și asupra slujbei fără perspective care îi permite să își întrețină familia. Asta până când acceptă fără tragere de inimă să joace într-un ultim turneu caritabil și, fără să știe prea bine cum, îl învinge pe celebrul Nolan Sawyer, actualul campion mondial și băiat rău al șahului. Înfrângerea lui Nolan în fața unei necunoscute șochează pe toată lumea. Ce este și mai derutant? Dorința lui de a o înfrunta pe Mallory. Ce fel de strategie aplică Nolan? Cea mai inteligentă mișcare pentru Mallory ar fi să plece. Pentru ea, jocul s-a terminat. Dar victoria îi deschide ușa către premiile în bani de care are atâta nevoie și, în ciuda a tot ce se întâmplă, nu se poate abține să nu se simtă atrasă de enigmaticul strateg.... Pe măsură ce urcă în clasament, Mallory se luptă să-și țină familia în siguranță, departe de jocul care a distrus-o de la bun început. Și în vreme ce dragostea ei pentru sportul pe care a vrut cu disperare să-l urască începe să se reaprindă, Mallory își dă seama rapid că jocurile nu sunt doar pe tablă, că lumina reflectoarelor este mai strălucitoare decât și-a imaginat, iar competiția poate fi feroce. Dar și atât de atractivă... și inteligentă... și exasperantă...
„Piesele îmi spun o poveste. Desenează imagini și îmi cer să le colorez. Fiecare dintre ele, cu sutele de mutări posibile, miliardele de combinații posibile, este ca o frumoasă jurubiță de fire. O pot desfășura dacă vreau, apoi țese împreună cu altele pentru a crea o tapiserie frumoasă. O nouă tapiserie.
În mod ideal, o tapiserie câștigătoare.”
Scriu această recenzie imediat după ce am recenzat Mireasa (dacă vă interesează părerea mea, o găsiți AICI), al doilea contact literar cu Ali Hazelwood. După cum se poate vedea, mi-a plăcut mult mai mult Șah-mat, cu dragoste, adică chiar surprinzător de mult, având în vedere că (1) eu nu prea mă împac cu acest gen literar, așadar nu aveam așteptări și (2) deja intrasem în această lectură cu păreri preconcepute. Păreri pe care, de-a lungul celor peste 330 de pagini, Hazelwood a reușit să mi le schimbe, surprinzându-mă chiar plăcut. Făcând o comparație între cele două volume citite, acesta este net superior și chiar unul reușit, unul care mi-a transmis niște chestii, m-a amuzat pe alocuri, care a reușit să mă țină acolo (ceea ce mi se pare cel mai important) și nu mi s-a părut a fi deplasat și prea pios, romantic, prea așa-ceva-nu-se-întâmplă-în-realitate. Cred că Ali Hazelwood ar trebui să continue să scrie „romance-uri clasice” și să renunțe la ideea asta de „romance fantasy”, așa cum avem în celălalt volum scris de ea pe care l-am citit. All in one, mi s-a părut o carte chiar bună, o lectură revigorantă & relaxantă.
„- Este un joc stupid de societate, dar este al tău. Am văzut cum te uiți la piese. Este lumea ta, nu-i așa? Cea pe care o alegi pentru tine, în limitele impuse de tine. Poți fi regina acolo. Regele. Calul. Ce vrei tu. Există reguli și, dacă le înveți suficient de bine, atunci le poți controla. Vei putea salva piesele de care îți pasă. Spre deosebire de viața reală, nu?”
Bineînțeles, eu de obicei optez pentru romance-uri destul de rar (nici n-am prea multe în bibliotecă), și întotdeauna după ce citesc mai multe cărți care m-au solicitat emoțional și au făcut apel la atenția mea. Cu alte cuvinte, pentru mine romance-urile sunt cărțile acelea pentru care optez în momentul în care deja am citit mai multe cărți care sunt fix pe gustul meu - și care de obicei mă solicită emoțional -, astfel încât simt nevoia unei „pauze”. Așadar, romance-urile pentru mine sunt o-pauză-binemeritată după cărți mai grele, cărți care ridică necesitatea unei „recuperări” după ce sunt citite. În egală măsură, nu vreau să las „timp mort” între cărți, așa că optez pentru romance-uri. Acesta este modul în care am ajuns la cartea de față, care s-a dovedit a fi chiar un romance așa-cum-trebuie și așa cum, în general, mi-ar plăcea să citesc. Personajele au fost faine, replicile chiar m-au convins și deseori mi s-a părut că „așa ceva aș putea auzi și în viața reală”, plot-ul a fost chiar interesant și direcția în care a luat-o totul chiar m-a convins, nu mi s-a părut deplasată și „doar ca să fie”. 
„Mi se cască un gol în stomac. Nolan Sawyer se uită lung la mine, cu o ușoară încruntare între ochi. Rămân mută de uimire că este... în formă. Pieptul lui. Bicepșii lui. Nici un om care își petrecere ore întregi pe zi mutând piese de câteva grame pe o tablă de șah nu are cum să arate așa.”
N-am să vorbesc despre acțiune, pentru că nu are niciun sens. Cu siguranță multă lume deja a citit această carte, pentru că autoarea este îndeajuns de populară încât să nu mai aibă nevoie de niciun fel de promovare. Dar ideea de plecare chiar a fost faină, mi-a plăcut mult modul în care s-au dezvoltat personajele, modul în care acțiunea a fost „dictată” și replicile dintre cei doi, în special Mallory & Nolan. Foarte faini, cu o poveste convingătoare, care foarte ușor și-ar putea găsi reprezentanți în viața reală. Cartea s-a citit chiar foarte ușor, nici nu știu cum au trecut paginile, adică tot ce s-a întâmplat chiar a reușit să-mi stârnească interesul astfel încât să dau pagină după pagină după pagini. N-am simțit nici măcar o clipă că ar fi lucruri în plus, detalii lipsite de sens și întâmplări care, în cele din urmă, să nu aibă nici măcar un pic de esență. Poate este vorba despre stilul în care Hazelwood scrie (și pe care, din păcate, nu l-am regăsit și în celălalt volum citit), un stil accesibil și, după cum am spus, pe alocuri chiar amuzant. Îndeajuns de amuzant încât să-mi fure un zâmbet!
„Și nu mă gândesc la el puțin peste doi ani. Până în ziua în care jucăm împreună pentru prima dată.
Și șterg pe jos cu el.”
Deși am avut un rateu cu celălalt titlul scris de Ali Hazelwood pe care l-am citit, încă aș vrea să citesc în continuare și alte cărți ale autoarei. De fapt, dacă stau și mă gândesc mai bine, cred că ar fi singura autoare de romance căreia, pe viitor, i-aș mai da șanse. Nu-s fan al genului, asta-i clar, și cel mai probabil nu voi ajunge să fiu vreodată. Voi citi romance-uri în același mod & din aceleași considerente pe care le am și acum în vedere - doar după lecturi care m-au solicitat mai mult și după care am nevoie de „o pauză”. Pot înțelege foarte bine de ce muuultă lume iubește acest gen literar și citește cu plăcere cărți romance. Dar la fel de bine pot înțelege și persoanele care nu citesc romance și care afirmă faptul că, pe alocuri, cărțile de acest gen sunt lipsite de esență. Într-adevăr, nu cred că o carte de genul acesta m-ar putea ajuta vreodată să evoluez, să mă înțeleg mai bine, să privesc înăuntrul meu... Nu cred că mi-ar putea vreodată „ține cald la suflet” sau că ar fi vreodată capabile să mute un fir de praf din lumea aceasta. Dar știu că oamenii mai citesc și de plăcere & pentru a se relaxa - iar ăsta-i un motiv îndeajuns de bun ca să apreciez cărțile romance! Lecturi cât mai frumoase să aveți!

Alte recenzii ale cărților scrise de Ali Hazelwood, apărute și pe blog:

Un comentariu: