Mireasa, de Ali Hazelwood - Recenzie

Editura: Litera

Colecția: Moon Light

Rating: ⭐️⭐️

Număr de pagini: 416

Anul apariției: 2024

Traducere: Simona Săsărman

Ali Hazelwood a fost, până de curând, o autoare multiplu publicată - dar vai, doar de articole despre știința creierului, revizuite de colegii de breaslă, în care nimeni nu flirtează cu nimeni și faza cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” nu se aplică întotdeauna. Este originară din Italia și a locuit în Germania și în Japonia înainte de a se muta în Statele Unite pentru a urma un doctorat în științe neurologice. A devenit de curând profesor universitar, fapt care îi dă fiori reci pe spate. Când nu e la serviciu, Ali poate fi văzută alergând, mâncând prăjituri sau urmărind filme științifico-fantastice împreună cu înălțimile lor pisicile (și cu soțul ei doar-mai-puțin-felin).

🪶CĂRȚI DESPRE MAI NIMIC ÎN PESTE 416 PAGINI & DESPRE DREPTUL LA PROPRIA-ȚI OPINIE🪶

Misery Lark, singura fiică a celui mai puternic consilier Vampir din regiunea de sud-vest, este o proscrisă – din nou. Zilele în care a trăit în anonimat printre Oameni s-au terminat: a fost chemată să susțină o alianță istorică de menținere a păcii între Vampiri și dușmanii lor de moarte, Vârcolacii, și nu vede altă soluție decât să se predea la schimb – din nou... Vârcolacii sunt nemiloși și imprevizibili, iar conducătorul lor Alfa, Lowe Moreland, nu face excepție. El își conduce haita cu autoritate absolută, dar nu fără dreptate. Și, spre deosebire de Consiliul Vampirilor, nici fără sentimente. Din felul în care urmărește fiecare mișcare a lui Misery, este clar că nu are încredere în ea. Dacă ar ști cât de multă dreptate are... Pentru că Misery are propriile motive să accepte o căsătorie de conveniență, motive care nu au nimic de-a face cu politica sau cu alianțele; totul are de-a face cu singurul lucru la care a ținut vreodată. Și este dispusă să facă tot ce este nevoie pentru a recupera ceea ce este al ei, chiar dacă asta înseamnă o viață precară pe teritoriul Vârcolacilor... singură cu lupul.

„Și apoi Lowe Moreland, soțul meu, pleacă de pe ringul de dans, cu o dâră de sânge verde în urma lui. Lăsându-mă, practic, singură în noaptea nunții noastre.”

Eu am știut de la bun început în ce mă bag, implicit am știut că n-o să-mi placă, că s-ar putea să mă enervez citind-o... S-au adeverit toate. Dar am mai știut că după ce anterior citisem ceva de Gorki și James Baldwin, nu puteam continua tot cu o carte care să mă solicite (cel puțin la fel de mult) și care să facă apel la emoțiile & trăirile & sentimentele mele. Așa că am pus mâna pe Mireasa, că și-așa o aveam în bibliotecă, și am zis că-i cazul să pun creierul-pe-pauză și să citesc doar de dragul de a citi... Ideea este, de fapt, că nu este primul meu contact literar cu Ali Hazelwood, tot de la ea am mai citit și Șah-mat, cu dragoste (urmează să-i fac recenzia), o carte care chiar mi-a plăcut și căreia, dacă-mi amintesc bine, i-am dat 5 steluțe. La o adică, a fost un romance chiar fain & pe alocuri amuzant, un romane care s-a citit rapid și, chipurile, a avut și un plot interesănțel, personaje faine și o dinamică pe care am putut-o urmări. Cu toate acestea, nu mi-am setat așteptări, și cu atât mai mult în privința acestei cărți, despre care auzisem că-i fantasy-romance, adică o combinație între ce face un roman a fi fantasy și ce anume face un roman să fie romance. Mi se pare, mai nou, că ceea ce se recomandă a fi „romance” neapărat, dar neapărat, trebuie să includă scene picante, și știți voi la ce mă refer...

„În lumina slabă a apusului, ochii galbeni ai lupului gri mă fixează furioși.”

În cartea de față, mi s-a părut că totul a fost o gafă, cap-coadă, și i-am dat 2 steluțe doar pentru că am dat 1 steluță altei cărți și, prin comparație, aceasta a fost ambrozie pentru zei. Dar nu mi-a plăcut absolut nimic, în afară de faptul că volumul acesta are sprayed edges roșii, ceea ce-o face să arate chiar frumos. Dar conținutul mi s-a părut lipsit de esență & adecvare logică & mi s-a părut atât de lungit & atât de plictisitor, încât a fost un chin să parcurg cele peste 400 de pagini. Însă am obișnuința de a nu lăsa cărțile deoparte, chiar dacă știu de la bun început - chiar și după câteva pagini, un capitol - că nu o să-mi placă. Și-aici am știut că n-o să-mi placă, că voi înainta greu în lectură... Dar, în sfârșit, chiar nu mă așteptam să mă enerveze așa tare și să mi se pară un rateu total. Cu buline, iată cam ce nu mi-a plăcut la cartea aceasta:

• Intrigă inexistentă. După părerea mea, cartea asta n-a fost despre ceva anume (sau dacă a fost despre ceva anume, mie mi-a scăpat), și mă-ntreb despre ce s-a vrut a fi. Pot doar să iau în considerare o singură „idee” pe care Hazelwood a pistonat de-a lungul a mai multe capitole, și anume faptul că masculul Alfa, Vârcolacul pe nume Lowe Moreland, n-a putut să facă nimic (deși știm cu toții că la un moment dat o s-o facă) cu Misery Lark, de sorginte Vampir, nevoită să se căsătorească cu acesta din considerente de conveniență & pace pe Pământ. N-au putut să facă asta pentru că, ei bine, Vârcolacului i se umflă glandul penian atunci când ejaculează, și... în fine, detalii irelevante;
• Personaje absolut lipsite de esență. Cu oricare literă a alfabetului ar începe numele personajelor din această carte, toate mi s-au părut pur și simplu lipsite de vreo esență. Nu mi-au transmis nimic, nu au făcut apel la nicio trăire de-ale mele, nu m-au mișcat și nu au reușit să mă angajeze în lectură în vreun fel sau altul. Probabil pentru că mi s-a părut în permanență că ar fi lipsite de direcție, adică Hazelwood nu mi s-a părut că a reușit să transmită vreo ceva prin cineva pe care l-a inserat în această poveste;

„Povara pare mai ușoară, dar se minte singur în legătură cu motivul, punând situația pe seama rutinei și a faptului că și-a intrat mai bine în rol.”

• Umplutură, umplutură, umplutură. Dincolo de faptul că nu am reușit să prind plot-ul și să-l urmăresc, cred că Hazelwood a semnat vreun contract în care a fost nevoită să publice un roman care să aibă x număr de pagini. Iar 85% din x a fost reprezentat de umplutură, sub formă de dialoguri care n-au vreo relevanță, sub formă de detalii care nu au vreo relevanță, sub formă de întâmplări care nu fac decât să „mascheze” plot-ul (dacă a existat vreunul) și mai rău decât, oricum, deja era mascat;
• Genul literar în sine. Se pare că nu mă-mpac cu fantasy-urile (despre asta oricum se știa), dar mai ales cu fantasy-urile care au și partea asta de romance (reprezentată doar de scenele de sex și de niște „de-a șoarecele și pisica”, abordare răsuflată & „răsrăsuflată”). De altfel, habar n-am ce face ca acest roman să fie fantasy, dincolo de faptul că avem Vârcolaci și Vampiri (ah, da, avem și Oameni, dar nu le-am găsit rostul în poveste). Și nu știu ce-l face romance, în afară de... În fine, deja am menționat motivele pentru care am putea spune printre dinți că Mireasa este un romance.

„Corpul îmi este străpuns de o durere mistuitoare și acesta este momentul în care lumea mi se întunecă.”

Am să mă opresc aici cu motivele pentru care nu mi-a plăcut cartea, că n-are rost să mă lungesc (așa cum a făcut-o Hazelwood). Totuși, vreau să menționez un singur lucru: este recenzia mea, care nu conține decât părerea mea, pur și prin definiție subiectivă. Îmi permit să spun că o carte nu mi-a plăcut, cu atât mai mult atunci când îmi fundamentez opinia. Sunt de părere că este îndeajuns de argumentată încât să nu supere pe nimeni - și, de altfel, dacă se supără cineva, nu pot spune decât că vorbim despre „cultul personalității”. Persoana respectivă - fiindcă am pățit-o, de fapt - s-ar putea să aibă impresia că Universul se-nvârte în jurul ei, nefiind capabilă să accepte faptul că altcuiva, care oricum are gusturi literare diferite, s-ar putea să nu-i placă aceeași carte. La fel de bine știu că persoanei respective este foarte probabil să nu-i placă majoritatea cărților pe care le-am citit & le citesc eu. Pot accepta asta fără nicio urmă de supărare, însă dacă mie nu mi-a plăcut cartea asta, am tot dreptul să nu-mi placă. În final, nu vă doresc decât să aveți parte de lecturi cât mai frumoase și pe sufletul vostru, indiferent de care sunt acestea.